DECIZIE   Nr. 297 din  8 iulie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 575 din 11 august 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Ioana Marilena Chiva  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Silvia Nicoleta Klein in Dosarul nr. 4.288/2001 al Tribunalului Sibiu.
    La apelul nominal se prezinta autoarea exceptiei, reprezentata prin avocat Betinio Diamant, cu delegatie la dosar, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autoarei exceptiei solicita admiterea exceptiei asa cum a fost formulata in fata instantei de judecata, sustinand ca posibilitatea administratorului sau lichidatorului de a cere anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului contravine prevederilor art. 15 alin. (2) si ale art. 41 alin. (2) din Constitutie, intrucat prevad posibilitatea anularii unui act juridic incheiat anterior dispozitiei legale criticate. In subsidiar, solicita Curtii Constitutionale emiterea unei decizii interpretative, prin care sa se constate ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale in masura in care se aplica tuturor creditorilor, indiferent de data dobandirii creantei.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata, avand in vedere ca dispozitiile legale criticate nu contravin principiului neretroactivitatii legii si nici dreptului de proprietate, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, si anume Decizia nr. 106/2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 13 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 4.288/2001, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Silvia Nicoleta Klein intr-o cauza comerciala avand ca obiect solutionarea unei cereri de deschidere a procedurii falimentului debitoarei Societatea Comerciala "Prince" - S.R.L. din Medias.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile criticate contravin principiului neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, precum si prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (2) teza intai, intrucat prin aceste dispozitii s-a creat "o varianta sui generis de actiune pauliana", in cadrul careia, conform art. 975 din Codul civil, creditorii pot sa atace actele viclene facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor. Dispozitiile criticate cauzeaza un grav prejudiciu circuitului civil, prin posibilitatea desfiintarii dreptului castigat, in speta a dreptului de proprietate (avand in vedere ca se cere anularea unui contract de vanzare-cumparare), si, totodata, prin posibilitatea de a cere anularea actelor respective de catre persoane care nu erau creditori la momentul incheierii lor.
    Autoarea exceptiei solicita, de asemenea, in ipoteza in care nu se constata neconstitutionalitatea dispozitiilor criticate, emiterea unei decizii interpretative, in sensul ca promovarea actiunii prevazute de art. 44 din Legea nr. 64/1995, republicata, sa poata fi facuta numai in ipoteza in care exista creante anterioare transferului de proprietate prin contractul atacat pe calea actiunii pauliene.
    Tribunalul Sibiu opineaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate cuprind masuri de drept procesual menite, pe de-o parte, "sa ofere un temei legal pentru actiunea judecatorului-sindic, aplicabile la cazurile de fraudare a drepturilor creditorilor care nu sunt prevazute in mod expres de lege", iar pe de alta parte, sa permita reintregirea averii debitorului cu bunurile instrainate in mod fraudulos. Dreptul administratorului/lichidatorului judiciar de a introduce actiune in anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in ultimii 3 ani dinaintea deschiderii procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului a fost instituit de legiuitor pentru a proteja interesele creditorilor, avand in vedere ca, anterior deschiderii procedurii falimentului, debitorul, incercand sa fraudeze creditorii, ar putea incheia acte juridice cu cauza ilicita, pentru a sustrage anumite bunuri de la urmarirea creditorilor sai.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 106/2002, dispozitiile criticate reprezinta norme de drept procesual, care prevad posibilitatea exercitarii dreptului material la actiune in nulitate, in temeiul unei cauze generale de nulitate, si anume cea prevazuta de art. 948 si 966 din Codul civil, in conformitate cu care "cauza, in intelesul de scop, constituie una din conditiile de validitate a actului juridic, iar ilicitatea acestuia conduce la nulitatea sa". Titularul unui drept fiind liber sa il exercite in limitele prevazute de lege, astfel incat sa nu aduca atingere drepturilor celorlalti titulari, ocrotite in mod egal de lege, se impune sanctionarea abuzului de drept care conduce la incheierea actelor frauduloase, astfel incat dreptul de proprietate al celorlalti titulari sa fie ocrotit potrivit art. 41 din Constitutie.
    Avand in vedere ca este vorba numai de desfiintarea actelor frauduloase, considera ca dispozitiile criticate nu contravin nici principiului neretroactivitatii legii, prevazut de dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat, asa cum a constatat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 106/2002, dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale.
    In ceea ce priveste sustinerile autoarei exceptiei referitoare la presupusa incalcare a dreptului de proprietate al dobanditorului unui bun in conditiile prevazute de dispozitiile criticate, apreciaza ca acestea sunt neintemeiate, intrucat art. 44 din lege se refera la actele juridice frauduloase. Or, o actiune in anularea unor asemenea acte va putea fi introdusa si fara existenta unor dispozitii speciale in acest sens, pe baza principiului general de drept potrivit caruia frauda afecteaza iremediabil valabilitatea unui act juridic (fraus omnia corumpit). Prin dispozitiile criticate "legiuitorul nu a facut altceva decat sa circumscrie sfera conditiilor in care o asemenea actiune poate fi formulata, inclusiv prin stabilirea unei limite temporale maxime (asa-numita perioada suspecta) vizand acte juridice incheiate de debitor care pot fi atacate. In acest fel, s-a adoptat o masura favorabila atat debitorului, cat si tertilor cocontractanti, intrucat s-a eliminat pericolul incertitudinii care ar fi planat in ipoteza in care perioada suspecta ar fi fost indefinita".
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate nu sunt norme de drept substantial, ci norme de drept procesual, intrucat prevad conditiile de exercitare a dreptului material la actiune in nulitate.
    Cu privire la pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 41 din Constitutie, apreciaza ca limitele si continutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege si ca, in consecinta, sanctionarea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor sai se incadreaza in limitele dreptului fundamental de proprietate. In situatia admiterii actiunii in nulitate, paratul nu pierde dreptul de proprietate asupra unui bun pe care l-a dobandit in mod legal, ci se considera ca nici macar nu dobandeste acest drept, avand in vedere ca actul prin care l-a dobandit este nul.
    In ceea ce priveste solicitarea autoarei exceptiei de a se emite o decizie interpretativa, apreciaza ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.
    Presedintele Senatului nu a comunicat Curtii Constitutionale punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care au urmatorul continut: "Administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
    - Art. 41 alin. (2) teza intai: "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular."
    De asemenea, autoarea exceptiei sustine ca si "Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede principiul garantarii chiar a dreptului de proprietate, conventie care constituie la noi drept intern, tot potrivit Constitutiei".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile art. 44 din Legea nr. 64/1995, republicata, prevad dreptul administratorului sau lichidatorului judiciar de a promova actiuni in anulare a unor acte frauduloase incheiate de debitor in paguba creditorilor sai, in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii falimentului.
    Dispozitiile legale criticate constituie o aplicare - in cadrul procedurii falimentului - a prevederilor art. 975 din Codul civil privind actiunea pauliana, prin care se stabileste dreptul creditorului de a ataca actele frauduloase incheiate de debitori in dauna lor. Spre deosebire de titularii actiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), si anume creditorii, titularii actiunii in anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor sai (prevazuta de art. 44 din Legea nr. 64/1995, republicata) pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat in cauza.
    Ca si dispozitiile textului mentionat din Codul civil, dispozitiile art. 44 din Legea nr. 64/1995, republicata, nu contravin principiilor consacrate prin Legea fundamentala, intrucat, potrivit art. 54 din Constitutie, cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti. Or, art. 44 din Legea nr. 64/1995, republicata, sanctioneaza tocmai reaua-credinta in exercitarea de catre debitori a drepturilor lor, prin acte juridice incheiate in dauna creditorilor.
    Pe de alta parte, daca scopul partilor contractante sau cel putin al debitorului la incheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauza ilicita, iar potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea nici un efect.
    Avand in vedere aceste considerente, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin principiului neretroactivitatii legii si nici dreptului de proprietate, consacrate de prevederile art. 15 alin. (2) si ale art. 41 alin. (2) din Legea fundamentala.
    In ceea ce priveste solicitarea autoarei exceptiei privind interpretarea si aplicarea textului criticat, aceasta nu poate fi primita, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.
    Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate, statuand, prin Decizia nr. 106 din 2 aprilie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 7 iunie 2002, ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale.

    Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Silvia Nicoleta Klein in Dosarul nr. 4.288/2001 al Tribunalului Sibiu.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Ioana Marilena Chiva