DECIZIE   Nr. 293 din  1 noiembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 15 din 14 ianuarie 2002

    Costica Bulai       - presedinte
    Nicolae Cochinescu  - judecator
    Constantin Doldur   - judecator
    Kozsokar Gabor      - judecator
    Petre Ninosu        - judecator
    Ioan Vida           - judecator
    Paula C. Pantea     - procuror
    Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 prin care se modifica art. 20 alin. (5) si (6) si art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Ye Junhan din China in Dosarul nr. 7.828/2001 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca nici o norma constitutionala nu prevede cate grade de jurisdictie sunt necesare pentru solutionarea unei cauze. De asemenea, nici Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu precizeaza cate grade de jurisdictie sunt necesare pentru solutionarea cauzelor civile.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 iulie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 7.828/2001, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 prin care se modifica art. 20 alin. (5) si (6) si art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata, prin aparator, de Ye Junhan din China in dosarul acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prin modificarea dispozitiilor art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 (prin articolul unic din Legea nr. 323/2001) "s-a incalcat grav dreptul constitutional la aparare, partea fiind lipsita de o cale de atac, de producerea de noi dovezi in apararea sa". Se mai arata ca "prin ordonanta deja era lasata la hotararea unui functionar daca solicitantul de azil se inscrie intr-o procedura obisnuita de solutionare sau o procedura accelerata. Prin procedura obisnuita, solicitantul poate accede la o cale de atac, iar conform unei hotarari a unui functionar, si nu a unui magistrat, solicitantul este trecut, poate arbitrar, in procedura accelerata, care nu ii da acestuia nici dreptul de a produce dovezi in apararea sa intr-o perioada mai lunga de timp, dar nici sa poata ataca hotararea instantei de fond si, din acest punct de vedere, este prejudiciat contestatorul Ye Junhan prin neegalitatea de tratament din partea legii".
    Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca textele de lege criticate sunt conforme cu prevederile constitutionale. Se considera ca exercitiul dreptului la aparare, consacrat de art. 24 din Constitutie, se asigura chiar si in situatia in care nu se permite exercitarea nici unei cai de atac. Potrivit art. 128 din Constitutie caile de atac se pot exercita "in conditiile legii", iar "legea permite inlaturarea folosirii unor cai de atac in anumite cazuri, legiuitorul putand institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia ridicata nu este fondata, deoarece "art. 24 din Constitutie garanteaza dreptul la aparare in general si nu un dublu grad de jurisdictie pentru toate procedurile existente. De altfel, nici Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu prevede existenta dublului grad de jurisdictie decat pentru procedurile penale". Se mai arata ca "legea romana prevede drepturile refugiatilor si ale persoanelor care au dobandit o forma de protectie, precum liberul acces la instantele de judecata, dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat si de a li se asigura in mod gratuit un interpret pe intreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat, dreptul de a nu fi expulzat sau returnat etc., acordand, prin aceasta, suficiente garantii ale exercitarii dreptului la aparare".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (3), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, care, in urma modificarii prin Legea nr. 323/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, are urmatorul continut: "Hotararea instantei este definitiva si irevocabila."
    Dispozitiile constitutionale considerate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt cele ale art. 24 alin. (1), potrivit carora:
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, desi atat in cererea prin care a fost ridicata, cat si in incheierea instantei judecatoresti se indica drept obiect al acesteia articolul unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000, in realitate obiectul exceptiei il constituie dispozitia art. 20 alin. (5) din aceasta ordonanta. Textul criticat se refera la irevocabilitatea solutiilor de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat in procedura accelerata, date de instantele judecatoresti in cauzele ce privesc plangerile solicitantilor de azil impotriva hotararii Oficiului National pentru Refugiati. Art. 17 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 prevede cazurile in care cererile de acordare a statutului de refugiat se solutioneaza in procedura accelerata, iar in art. 18 si 19 din ordonanta sunt enumerate cazurile respective. Potrivit dispozitiilor art. 20 din ordonanta, in cadrul procedurii accelerate sunt reduse termenele in care functionarul desemnat este obligat sa se pronunte asupra cererii, in care se poate face plangere impotriva hotararii de respingere a cererii si in care instanta de judecata trebuie sa solutioneze plangerea.
    Curtea mai constata ca, desi in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul invoca incalcarea prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, in realitate se contesta faptul ca procedura in aceste cauze nu cuprinde inca un grad de jurisdictie.
    Analizand si aceasta sustinere a autorului exceptiei, Curtea constata ca intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Constitutie, "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime", dar nici o norma constitutionala nu stabileste cate grade de jurisdictie sunt necesare pentru solutionarea diferitelor litigii. In aceasta privinta regulile de procedura si conditiile de exercitare a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti sunt statuate prin dispozitiile art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum si ale art. 128, ambele din Legea fundamentala, care prevad ca "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", dispozitii care nu sunt cu nimic incalcate.
    Curtea mai constata ca nici Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu impune mai multe grade de jurisdictie la solutionarea cauzelor de natura civila, prevazand la art. 6 pct. 1 doar ca "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege (...)".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, exceptie ridicata de Ye Junhan din China in Dosarul nr. 7.828/2001 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 noiembrie 2001.

                       PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Costica Bulai

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu