DECIZIE Nr. 29
din 16 aprilie 2007
cu privire la aplicarea
dispozitiilor art. 192 din Codul de procedura penala referitoare la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat, in cazul respingerii cererii de
inlocuire a masurii internarii medicale cu obligarea la tratament medical,
formulata de persoana internata.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 772 din 14 noiembrie 2007
Dosar nr. 54/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea
examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispozitiilor art. 192 din Codul de procedura
penala referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in cazul
respingerii cererii de inlocuire a masurii internarii medicale cu obligarea la
tratament medical, formulata de persoana internata.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de
judecători din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat
de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând să se decidă în sensul că, în cazul respingerii cererii de
înlocuire a măsurii internării medicale cu obligarea la tratament medical,
formulată de persoana internată, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea
cererii rămân în sarcina acestei persoane.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.
192 din Codul de procedură penală referitoare la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat în cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii internării
medicale cu măsura obligării la tratament medical, formulată de persoana
interesată.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că,
într-un asemenea caz, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate,
potrivit art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, de persoana căreia i
s-a respins cererea de înlocuire a măsurii internării medicale cu măsura
obligării la tratament medical.
S-a motivat că obligaţia persoanei internate medical de
a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat, pentru asigurarea judecării
cererii sale, de înlocuire a acestei măsuri de siguranţă cu aceea a obligării
la tratament medical, derivă din culpa ei procesuală, constând în declanşarea
unui proces cu caracter penal, prin introducerea unei cereri lipsite de temei,
care a determinat efectuarea de cheltuieli pentru
îndeplinirea de acte procedurale.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că, în cazul
respingerii cererii formulate de o persoană internată medical, de înlocuire a
acelei măsuri cu măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, cheltuielile
judiciare avansate de stat rămân în sarcina acesteia, în conformitate cu
dispoziţiile art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Spre deosebire de procesul civil, în cadrul căruia
culpa procesuală constituie temeiul obligaţiei la suportarea cheltuielilor de
judecată, în procesul penal această obligaţie are un caracter mai complex.
Obligaţia suportării cheltuielilor judiciare de către
inculpat este consecinţa directă a săvârşirii infracţiunii, care atrage
răspunderea penală, iar nu a unei culpe procesuale derivând din declanşarea
procesului penal.
Tot astfel, suportarea cheltuielilor judiciare de către
partea responsabilă civilmente este consecinţa răspunderii civile care îi revine, nederivând din încălcarea
legii penale prin săvârşirea infracţiunii, ca în cazul inculpatului.
Culpa procesuală constituie însă temei pentru
suportarea cheltuielilor judiciare în anumite ipoteze, în cadrul procesului
penal, cum ar fi în cazul intervenţiei nejustificate a unei părţi în procesul
penal, prin formularea unei plângeri sau cereri neîntemeiate. Intr-un astfel de
caz, acea parte, alta decât inculpatul, are culpă procesuală, impunându-se, pe
cale de consecinţă, să fie obligată să suporte cheltuielile judiciare, deşi
culpa sa procesuală nu presupune existenţa relei-credinţe.
Este adevărat că prin art. 192 alin. 2 din Codul de
procedură penală se prevede că „în cazul declarării apelului ori recursului sau
al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de
către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau
cererea".
Această dispoziţie, a cărei interpretare literală ar
duce la concluzia că, în cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii
internării medicale cu aceea a obligării la tratament medical, persoana căreia
i s-a respins cererea ar trebui obligată la plata cheltuielilor judiciare, nu justifică însă obligarea acestei
persoane la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
O atare soluţie, pe lângă faptul că nu poate avea ca
temei dispoziţia menţionată - care se referă la cazurile de exercitare a căilor
de atac sau de formulare a unei cereri cu caracter principal, iar nu şi la
situaţiile când se solicită doar modificarea condiţiei în care se află o
persoană ca urmare a luării faţă de ea a măsurii de siguranţă a internării
medicale -, nu se justifică în raport cu finalitatea unei astfel de cereri,
deoarece ar fi obstrucţionată însăşi posibilitatea solicitării doar a
schimbării modalităţii de a se realiza acelaşi tratament medical în cadrul
măsurii de siguranţă dispuse.
Aşa fiind, astfel de situaţii cu caracter special, ce
privesc cereri formulate de persoane internate medical, lipsite de
posibilităţile pe care le oferă un cadru normal de viaţă, nu pot fi incluse
decât în reglementarea dată în cuprinsul alin. 3 al art. 192 din Codul de
procedură penală, prin care se prevede că, „în toate celelalte cazuri,
cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia".
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură
penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în
cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii internării medicale cu
obligarea la tratament medical, formulată de persoana interesată, cheltuielile
judiciare ocazionate de judecarea acesteia rămân în sarcina statului, potrivit
art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Stabilesc că, în cazul respingerii cererii de înlocuire
a măsurii internării medicale cu obligarea la tratament medical, formulată de
persoana internată, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia
rămân în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. 3 din Codul de procedură
penală.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei