Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Alexandru-Marian Stoica, Ion Toma, Gheorghe Piele, Eugen Petre, Gheorghe Durdun, Alexandru Uţă, Gheorghe Sandu, Ion Manta, Viorel Jianu şi Constantin Ghiţă în Dosarul nr. 539/109/2015 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.017D/2016 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorii excepţiei au depus note scrise prin care susţin admiterea criticilor de neconstituţionalitate, iar partea Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia acordării unor ajutoare, sporuri, indemnizaţii, altele decât salariul.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 9 mai 2016, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 13 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 539/109/2015, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru-Marian Stoica, Ion Toma, Gheorghe Piele, Eugen Petre, Gheorghe Durdun, Alexandru Uţă, Gheorghe Sandu, Ion Manta, Viorel Jianu şi Constantin Ghiţă într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi băneşti.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 referitoare la neaplicarea dispoziţiilor privind plata ajutoarelor cu ocazia ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă sunt discriminatorii, în condiţiile în care există cazuri când, în situaţii similare autorilor excepţiei, instanţele judecătoreşti au acordat drepturile băneşti la care textele legale criticate fac referire.7. Tribunal Argeş - Secţia civilă opinează în sensul lipsei de temeinicie a excepţiei de neconstituţionalitate, textul legal criticat fiind constituţional. Instanţa reţine că motivele invocate sunt vagi, fără a face referiri concrete la principiul constituţional considerat fi încălcat.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare. Din examinarea considerentelor actului de sesizare şi a notelor scrise aflate la dosarul cauzei, Curtea reţine că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, şi, prin urmare, aceste prevederi legale urmează a fi supuse controlului de constituţionalitate.12. De asemenea, Curtea reţine că prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, care au avut aplicabilitate în anul 2015, sunt cele care produc efecte în cauza dedusă judecăţii, astfel încât, în lumina Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea acestor prevederi legale având următorul cuprins: „În anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică".13. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor. De asemenea, din examinarea criticii de neconstituţionalitate, rezultă susţinerile autorilor excepţiei privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 135 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 24 mai 2016, Decizia nr. 429 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 9 noiembrie 2016, Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, şi Decizia nr. 760 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 23 martie 2017 Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.15. Astfel, referitor la critici de neconstituţionalitate similare celor invocate în cauza de faţă, Curtea a statuat că indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. Curtea a amintit jurisprudenţa sa, potrivit căreia situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.16. Curtea a mai precizat că dispoziţiile art. 53 din Constituţie se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi ori libertăţi fundamentale. Or, ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă prevederile legale criticate nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.17. De asemenea, analizând critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, Curtea a invocat jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului concretizată prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, potrivit căreia statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Astfel, s-a reţinut că statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În acelaşi sens a fost amintită şi Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 15 şi 19, prin care Curtea Europeană a statuat că, datorită unei cunoaşteri directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale se află, în principiu, într-o poziţie mai adecvată decât instanţa internaţională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică". În consecinţă, în cadrul mecanismului de protecţie creat de Convenţie, este de competenţa acestora să se pronunţe primele cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice şi sociale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilităţii publice", cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil. Curtea Constituţională a mai reţinut că dreptul la pensie şi condiţiile de pensionare, precum şi drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislaţie la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câştigat. În aceste condiţii, Curtea a constatat că dreptul de proprietate nu a fost încălcat.18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată de instanţa de contencios constituţional, precum şi considerentele care au fundamentat-o, îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.19. Distinct de acestea, referitor la criticile vizând pretinsa discriminare a autorilor excepţiei faţă de alte persoane, aflate în situaţii similare, cărora instanţele judecătoreşti le-au acordat drepturile băneşti la care textele legale criticate fac referire, Curtea constată că acestea vizează probleme de interpretare şi aplicare a legii, de resortul exclusiv al instanţei judecătoreşti.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru-Marian Stoica, Ion Toma, Gheorghe Piele, Eugen Petre, Gheorghe Durdun, Alexandru Uţă, Gheorghe Sandu, Ion Manta, Viorel Jianu şi Constantin Ghiţă în Dosarul nr. 539/109/2015 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent, Simina Popescu-Marin