Decizia Nr.286 din 24.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5), art. 9 şi ale art. 11¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Alina Florenţa Lupescu în Dosarul nr. 1.401/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Mureş.La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate doamna avocat Paula Slivinschi, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.401/1.259/2008, Tribunalul Comercial Mureş a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5), art. 9 şi ale art. 11¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.Excepţia a fost invocată de Alina Florenţa Lupescu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocă apărări cu caracter general, criticând, mai degrabă, modul de aplicare a procedurii speciale instituite prin dispoziţiile legale supuse controlului constituţional, precum şi efectele acestora asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale.Tribunalul Comercial Mureş apreciază că excepţia este neîntemeiată şi face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 317 din Codul de procedură civilă, ale art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5), art. 9 şi ale art. 11¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, prevederi care au următorul cuprins:– Art. 317 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.“; – Art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001: „(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.“;– Art. 4 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001: „(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.“;– Art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată. [...](4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.“;– Art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001: „(1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. (2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. [...](5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.“;– Art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001: „(1) Ordonanţa de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă. (2) La cererea creditorului ordonanţa prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanţa împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanţa constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică şi debitorului.“;– Art. 11¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001: „(1) Ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5), art. 9 şi ale art. 11¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2001, Curtea constată că aceasta este nemotivată, autorul excepţiei menţionând doar în mod formal textele constituţionale pretins încălcate, fără a arăta în ce constă contradicţia relevată. Se încalcă astfel dispoziţiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale este inadmisibilă. Simpla enumerare în susţinerea excepţiei a unor prevederi constituţionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cu titlu exemplificativ, reţinându-se: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 317 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5), art. 9 şi ale art. 11¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Alina Florenţa Lupescu în Dosarul nr. 1.401/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Mureş. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae