Decizia Nr.285 din 27.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 159 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Marian Pandele în Dosarul nr. 632/256/2011 (632/256/2010) al Judecătoriei Medgidia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 346D/2011.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Totodată, depune concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 632/256/2011 (632/256/2010), Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Marian Pandele în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate împotriva sentinţei penale prin care s-a dispus conversiunea unei pedepse de 24 de ani aplicate în Spania.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor. Astfel, spre deosebire de cetăţenii români condamnaţi de instanţele naţionale, textul criticat instituie un tratament discriminatoriu pentru cetăţenii români care au fost condamnaţi în baza unui sistem diferit de dozare a pedepsei.Judecătoria Medgidia opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146 - Conversiunea condamnării din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 302/2004 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011, iar dispoziţiile legale criticate referitoare la conversiunea condamnării se regăsesc în art. 159, motiv pentru care instanţa de contencios constituţional urmează a se pronunţa asupra acestui articol, care are următorul conţinut:– Art. 159 din Legea nr. 302/2004: „(1) Dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă la aceea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Această pedeapsă trebuie să corespundă, atât cât este posibil, în ceea ce priveşte felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare şi, în niciun caz, nu poate să agraveze situaţia condamnatului.
(2) În cazul schimbării condamnării se aplică procedura prevăzută de legislaţia română. În ceea ce priveşte întinderea conversiunii pedepsei şi a criteriilor aplicabile, instanţa română va trebui să respecte următoarele condiţii:a)va fi legată de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează, în mod explicit sau implicit, în hotărârea pronunţată în statul de condamnare; b)nu va putea schimba o pedeapsă privativă de libertate printr-o pedeapsă pecuniară; c)va deduce integral din pedeapsă perioada de privaţiune de libertate deja executată de condamnat; d)nu va agrava situaţia penală a condamnatului, nici nu va fi ţinută de limita inferioară a pedepsei eventual prevăzute de legislaţia statului de condamnare pentru infracţiunea sau infracţiunile săvârşite. (3) Când procedura de schimbare a condamnării are loc după transferarea persoanei condamnate, statul român va menţine acea persoană în detenţie sau va lua alte măsuri în scopul de a asigura prezenţa ei pe teritoriul statului român până la finalizarea acestei proceduri.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 159 din Legea nr. 302/2004 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece procedura de aplicare a conversiunii condamnării se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normelor juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Prin urmare, câtă vreme cetăţeanul român condamnat în străinătate pentru una sau mai multe infracţiuni săvârşite pe teritoriul acelui stat nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cetăţeanul român condamnat pentru una sau mai multe infracţiuni săvârşite pe teritoriul României, atunci nici tratamentul juridic aplicat nu poate fi identic, diferenţa situaţiilor în care ei se află constituind o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru aceasta. De altfel, diversitatea pedepselor privative de libertate reglementate de legislaţiile statelor care dispun condamnarea a impus reglementarea competenţei instanţei statului de executare de a adapta pedeapsa privativă de libertate în scopul de a face posibilă executarea ei. Aceasta înseamnă că prevederile referitoare la conversiunea condamnării au în vedere explicit şi exclusiv incompatibilitatea duratei pedepsei rezultate cu legislaţia română, şi nu incompatibilitatea dintre sistemele prin care se ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante pentru un concurs de infracţiuni, fie sistemul cumulului aritmetic, fie sistemul cumulului juridic. Prin urmare, dacă pedeapsa rezultantă a fost aplicată prin cumul aritmetic, în conformitate cu legislaţia statului de condamnare, instanţa nu poate înlocui cumulul aritmetic cu regulile cumulului juridic stabilite în Codul penal român. În caz contrar, s-ar nesocoti principiul referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Marian Pandele în Dosarul nr. 632/256/2011 (632/256/2010) al Judecătoriei Medgidia. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru