DECIZIE Nr.
284 din 11 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 271 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie invocată de Societatea Comercială „Saprocom" - S.R.L. din Vatra Dornei în Dosarul nr.
15.020/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public solicită respingerea excepţiei ca
neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă normele
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 15.020/1/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie invocată de Societatea Comercială „Saprocom" - S.R.L.
din Vatra Dornei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că „prin posibilitatea pe care o conferă
instanţei, [...] de a soluţiona un proces, de cele mai multe ori având un
caracter complex şi pronunţându-se întotdeauna o hotărâre irevocabilă, printr-o
excepţie care să nu mai permită analizarea fondului cauzelor", textul
criticat „produce o discriminare evidentă justiţiabililor, persoane fizice sau
juridice, îngrădindu-se, practic, accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil". Se arată că depunerea motivelor de apel este permisă de
lege până la prima zi de înfăţişare şi se apreciază că aceeaşi regulă ar trebui
în mod „normal şi constituţional" să fie aplicată şi în cazul recursului.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. In opinia instanţei, faptul că
recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege nu reprezintă
o îngrădire în exercitarea accesului liber la justiţie şi la un proces
echitabil.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, referindu-se
şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2) şi (3), deoarece nu înlătură
posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se
prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces
echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul
cuprins: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu
excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autoarea
excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (2)
şi (3) privind accesul neîngrădit la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat, în jurisprudenta sa, asupra
constituţionalităţii art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în raport
de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de critici similare celor
formulate în prezenta cauză. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 312
din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
385 din 4 mai 2006, şi Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007. Prin
deciziile menţionate, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, reţinând, în esenţă, că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor
de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora,
forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la
care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate
şi altele de acelaşi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere liberului
acces la instanţă în substanţa sa, sau principiilor unui proces echitabil.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Beles şi alţii
contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un
tribunal nu este absolut şi se pretează la limitări implicit admise, în special
în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere
că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această
privinţă, de o anumită marjă de apreciere.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia pronunţată anterior de
Curte, cât şi considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată
de Societatea Comercială „Saprocom" - S.R.L. din Vatra Dornei în Dosarul
nr. 15.020/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta