DECIZIE Nr.
283 din 11 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131, art. 142 alin. (4) si art. 215
alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura
fiscala
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 435 din 10 iunie 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 131, art. 142 alin. (4) şi art. 215
alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vinurile Moldovei"
-S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 8.199/197/2006 al Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
reprezentant cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că la dosar părţile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia
Generală a Finanţelor Publice Braşov au depus concluzii scrise prin care
solicită respingerea excepţiei.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, susţinând oral concluziile scrise depuse la instanţa care a sesizat
Curtea. In plus, apreciază că prin lege se stabileşte un cuantum foarte mare al
cauţiunii în situaţia formulării unei cereri de suspendare a executării actului
administrativ fiscal, de natură să împiedice liberul acces la justiţie al
comerciantului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate,
apreciind că textele de lege criticate constituie norme de procedură adoptate
de legiuitor potrivit competenţei sale, conferite de art. 126 alin. (2) din
Constituţie. Neperimarea executării silite a creanţelor fiscale este
justificată de natura acestora, respectiv de faptul că reprezintă surse
bugetare ce corespund satisfacerii interesului general.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.199/197/2006, Judecătoria
Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 128, art. 138 alin. (4) şi art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o
contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei se
susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece
instituie o procedură de executare silită care privilegiază creditorii bugetari
în sensul că executarea silită a creanţelor bugetare nu se perima, iar organele
fiscale sunt scutite de la plata unei cauţiuni, ceea ce îl pune pe comerciant
în situaţia de a nu se putea dezdăuna în cazul în care se dovedeşte că cererea
creditorului bugetar nu este întemeiată.
Judecătoria Braşov opinează
că excepţia este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii în
materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, în sensul celor anterior
reţinute de Curte în deciziile sale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Prin Incheierea din 4 septembrie 2007, Curtea
Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 128, art. 138 alin. (4) şi art. 185 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Aceste texte de lege
au fost renumerotate după republicarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 513 din 31 iulie 2007, fiind cuprinse în art. 131, art. 142 alin. (4) şi
art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, asupra cărora Curtea
se va pronunţa prin prezenta decizie.
Acestea au următorul conţinut:
- Art. 131: „(1) Dreptul de
a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de
la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest
drept.
(2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se
aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.";
- Art. 142 alin. (4): „Executarea
silită a creanţelor fiscale nu se perimează.";
- Art. 215 alin. (2): „Dispoziţiile
prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere
suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa
competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20%
din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este
evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei."
Excepţia este raportată la prevederile constituţionale
ale art. 16 alin.(2) referitor la supremaţia legii, art. 44 alin.(2) privind
garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, art. 45
privind libertatea economică şi art. 136 alin.(5) referitor la inviolabilitatea
proprietăţii private.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
asupra dispoziţiilor legale criticate, sub vechea numerotare, s-a pronunţat
prin Decizia nr. 424 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.029
din 21 noiembrie 2005, reţinând, în esenţă, următoarele: exceptarea organelor
fiscale de la plata cauţiunii este justificată de faptul că, în ipoteza în care
calitatea de creditor aparţine statului, riscul ca debitorul prejudiciat să nu
poată obţine repararea acestuia datorită insolvabilităţii creditorului nu
există, potrivit principiului că statul nu este niciodată în încetare de plăţi.
Totodată, Curtea a reţinut că neperimarea executării
silite a creanţelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este
în deplin acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, în temeiul căruia
legiuitorul este îndreptăţit să stabilească norme de procedură derogatorii de
la regulile generale, determinate de anumite situaţii speciale. In cazul de
faţă, situaţia specială a fost determinată de faptul că obiectul executării
silite îl constituie încasarea
creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce
reprezintă un interes general.
In legătură cu invocarea prevederilor constituţionale
ale art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) privind apărarea şi ocrotirea
proprietăţii private, Curtea a reţinut că nu se pune problema încălcării
principiului ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular,
întrucât, fiind vorba de creanţe fiscale, acestea au o strânsă legătură cu
asigurarea veniturilor pentru bugetul public naţional. Reglementările legale
criticate vizează, astfel cum s-a mai arătat, realizarea veniturilor publice,
fără să se urmărească deci ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private
în raport cu calitatea titularilor.
Referitor la invocarea, în
motivarea excepţiei, a încălcării prevederilor art. 45 din Constituţie privind
accesul liber al persoanei la o activitate economică, Curtea a reţinut că
textul constituţional stabileşte în mod clar că accesul la o activitate
economică şi libera iniţiativă se exercită „în condiţiile legii", ceea ce
presupune în mod logic posibilitatea stabilirii prin lege a unor condiţii care
trebuie respectate de către agentul economic.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Cât priveşte critica referitoare la prevederile art.
215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Curtea constată că
instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a suspendării
executării actului administrativ fiscal are o dublă finalitate, şi anume, pe de
o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte
acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării, prin
efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita
eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii
rău-platnici. Intrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de
admisibilitate a contestaţiei la executare a actului administrativ fiscal, ci
exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării, Curtea reţine că
instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a
împiedica accesul liber la justiţie, contrară prevederilor art. 21 din
Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A) d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 131, art. 142 alin. (4) şi art. 215 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Vinurile Moldovei" - S.R.L. din Braşov în Dosarul
nr. 8.199/197/2006 al Judecătoriei Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu