DECIZIE   Nr. 28 din 10 februarie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 146 din 10 aprilie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala, ridicata de Abrudan Adrian in Dosarul nr. 2.145/1996 al Judecatoriei Oradea.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 5 februarie 1998, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti legal citate, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Judecatoria Oradea, prin Incheierea din 8 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Codul de procedura penala, invocata de Abrudan Adrian.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala, care reglementeaza rolul activ al judecatorului, sunt neconstitutionale si incompatibile cu principiul inamovibilitatii judecatorului, deoarece permit acestuia sa devina parte in proces, depasindu-si rolul de arbitru impartial. In concluzie, se precizeaza ca, atata vreme cat s-a introdus inamovibilitatea, trebuie reintrodus si principiul rolului pasiv al judecatorului, singurul de natura sa asigure respectarea art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie, si a art. 23 din legea fundamentala, referitor la libertatea individuala.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei invocate, instanta de judecata apreciaza ca aceasta este neintemeiata si ca textul de lege criticat este constitutional.
    In scopul solutionarii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece intreaga activitate procesuala este calauzita de anumite principii fundamentale, intre care si principiul rolului activ al organelor judiciare. Se precizeaza, de asemenea, ca rolul activ al instantei in desfasurarea procesului penal trebuie discutat impreuna cu dispozitiile art. 3 din Codul de procedura penala, referitoare la aflarea adevarului, pe considerentul ca ele se completeaza si interconditioneaza, aflarea adevarului nefiind posibila fara exercitarea rolului activ al instantei judecatoresti in desfasurarea procesului penal.
    In concluzie, se arata ca dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 21 si 23 din Constitutie, care reglementeaza situatii total diferite de cele aflate in discutie, si nici altor prevederi constitutionale.
    Se mentioneaza ca si legislatia penala din Romania dintre cele doua razboaie mondiale continea dispozitii privitoare la rolul activ al instantelor de judecata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    Potrivit dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala: "Organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal".
    Aceasta regula este in concordanta cu dispozitiile art. 1 din Codul de procedura penala, privitoare la stopul procesului penal, cu prevederile art. 2 din Codul de procedura penala, referitoare la oficialitatea procesului penal, si, de asemenea, cu dispozitiile art. 3 din acelasi cod, privind aflarea adevarului. Este greu de inteles cum s-ar putea asigura aflarea adevarului, daca organele judiciare ar asista pasiv la activitatea de probatiune desfasurata in fata lor cu atat mai mult cu cat organele de urmarire penala au ca sarcina, potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, tocmai strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identitatea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 23 din Constitutie, referitoare la libertatea persoanei. Prin Decizia nr. 143 din 21 noiembrie 1996, ramasa definitiva prin nerecurare si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997, Curtea Constitutionala a analizat dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala, prin raportare la prevederile art. 23 din Constitutie, considerand textul criticat ca fiind constitutional.
    Cele stabilite prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea solutiei adoptate.
    Tot in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se considera ca dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala incalca prevederile art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie. Or, este, de asemenea, greu de inteles cum acest drept fundamental este afectat prin rolul activ al organelor judiciare in descoperirea adevarului in cauza.
    In sustinerea exceptiei se mai arata ca, pentru a se asigura apararea intereselor inculpatului, judecatorul trebuie sa aiba un rol pasiv si ca el putea avea rol activ atunci cand era amovibil. Cu privire la acest aspect, prin decizia mentionata Curtea a retinut ca "infaptuirea justitiei nu este posibila fara cunoasterea situatiei de fapt, iar aceasta cunoastere nu poate fi dobandita fara o preocupare speciala din partea organelor judiciare; or, in conditiile in care legea acorda inculpatului toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistat de un aparator in tot cursul procesului penal, nu se poate vorbi de vreo prejudiciere a intereselor apararii".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 3 al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala, invocata de Abrudan Adrian in Dosarul nr. 2.145/1996 al Judecatoriei Oradea.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 10 februarie 1998.

        PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
           prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                Magistrat asistent,
                                Florentina Geangu