DECIZIE   Nr. 279 din 26 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din Legea contabilitatii nr. 82/1991

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 651 din 22 iulie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, exceptie ridicata de Lacramioara Andrei si Nelu Zanfira Ploscaru in Dosarul nr. 6.427/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    La apelul nominal se prezinta Nelu Zanfira Ploscaru, prin avocat, precum si partea Mihaela Ene, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita acordarea unui nou termen de judecata pentru ca atat Guvernul, cat si Avocatul Poporului si presedintii celor doua Camere ale Parlamentului sa isi poata exprima punctele de vedere si cu privire la neconcordanta legislativa dintre dispozitiile legale criticate si cele ale art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994.
    Partea Mihaela Ene lasa la aprecierea Curtii solutionarea cererii.
    Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amanare a judecarii cauzei, aratand ca autoritatile publice nu au obligatia de a transmite Curtii Constitutionale punctul lor de vedere cu privire la exceptia ridicata si prin urmare nu se justifica acordarea unui nou termen.
    Examinand cererea, Curtea apreciaza ca pentru motivele invocate nu se justifica acordarea unui nou termen de judecata, incheierea prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala fiind comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, astfel incat au fost indeplinite cerintele dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca textul legal criticat incalca atat prevederile constitutionale invocate, cat si pe cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata, se subliniaza neconcordanta dintre textul criticat si cel al art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994.
    Partea Mihaela Ene lasa la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitia legala criticata este o norma de trimitere care nu consacra aplicarea prin analogie a legii penale si nici nu reglementeaza o noua infractiune, ci doar circumstantiaza infractiunea de fals material la specificul activitatii contabile. In legatura cu neconcordanta legislativa invocata intre textul legal criticat si dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, se apreciaza ca solutionarea acesteia excedeaza competentei Curtii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 1 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 6.427/2004, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, exceptie ridicata de Lacramioara Andrei si Nelu Zanfira Ploscaru intr-un dosar avand ca obiect solutionarea unei cauze penale in care mai multi inculpati au fost trimisi in judecata pentru savarsirea mai multor infractiuni, printre care si cea prevazuta de art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 15, ale art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1) - (3), ale art. 24 alin. (1) si ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, precum si celor ale art. 26 teza intai din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. In argumentarea acestei critici, autorii exceptiei arata ca "textul criticat permite aplicarea prin analogie a legii penale", precum si ca "actiunile sau inactiunile care realizeaza elementul material al infractiunii [nu sunt] precis si explicit prevazute de norma de incriminare", ceea ce este de natura a incalca dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, "care consacra cu valoare constitutionala principiul legalitatii incriminarii (nullum crimen sine lege)". Totodata, se sustine ca "simpla trimitere la lege, cuprinsa in textul legal [criticat], echivaleaza cu incalcarea principiului consfintit prin art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie".
    De asemenea, se apreciaza ca prin lipsa de rigurozitate a dispozitiilor legale criticate "se creeaza o suprapunere a [acestora] cu alte reglementari din acelasi domeniu (spre exemplu art. 9 - art. 11 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale), ceea ce duce la crearea in mod artificial a unui concurs real de infractiuni prin savarsirea unei fapte care aduce atingere relatiilor sociale care asigura apararea bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale)".
    Autorii exceptiei considera ca "retinerea savarsirii infractiunii de fals intelectual, in concurs real cu alte doua infractiuni prevazute in Legea nr. 82/1991 si in Legea nr. 87/1994, constituie o incalcare a principiilor constitutionale", precum si a prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestei opinii, instanta arata ca "textul atacat nu vizeaza si nu afecteaza dreptul la un proces echitabil, fiind o norma de drept substantial care nu influenteaza modul de desfasurare a procesului si accesul liber la justitie". Totodata, se apreciaza ca dispozitiile legale criticate "nu lezeaza dreptul la aparare sau vreuna din formele explicite ori implicite de exercitare a acestui drept prevazut de art. 24 din Constitutie".
    Instanta considera ca textul criticat nu incalca prevederile constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. h), intrucat "trimiterea la pedeapsa prevazuta pentru falsul intelectual in Codul penal reprezinta o chestiune de tehnica legislativa".
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca prevederile art. 37 din Legea nr. 82/1991, devenit in urma republicarii legii art. 43, nu incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) si ale art. 24 din Constitutie, intrucat cuprind "exclusiv norme de drept substantial, fara a reglementa aspecte procedurale ce tin de desfasurarea procesului penal".
    De asemenea, se mai sustine ca nu este incalcat nici principiul legalitatii incriminarii, textul de lege criticat fiind o "simpla norma de trimitere, aspect ce tine nu de legalitatea incriminarii, ci de tehnica legislativa".
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textul legal criticat "nu prevede decat o circumstantiere a elementului material [al infractiunii de fals intelectual], si nu prevede sanctiuni, care sunt aceleasi cu cele aplicabile pentru infractiunea de fals intelectual din Codul penal". Totodata, se apreciaza ca textul criticat nu contravine dreptului la un proces echitabil, intrucat "nu incalca nici o norma de procedura penala".
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 37 din Legea nr. 82/1991, devenit in urma republicarii legii art. 43, nu incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens sunt invocate considerentele care au stat la baza deciziilor Curtii Constitutionale nr. 214 din 7 decembrie 1999 si nr. 78 din 6 martie 2001.
    Totodata, se mai sustine ca nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, intrucat "prevederile legale indicate vizeaza, de fapt, o problema de tehnica legislativa, care constituie atributul exclusiv al legiuitorului". In acest sens, Avocatul Poporului invoca Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002. Anterior sesizarii Curtii, Legea nr. 82/1991 a fost republicata, din nou, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005, iar solutia legislativa cuprinsa initial de art. 37 a fost preluata de textul art. 43. In consecinta, potrivit jurisprudentei sale, prin prezenta decizie Curtea se va pronunta cu privire la constitutionalitatea acestui din urma text legal, care are urmatorul cuprins:
    "Efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta in bilant, constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii."
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate invoca in sustinerea acesteia incalcarea prevederilor art. 15, ale art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1) - (3), ale art. 24 alin. (1) si ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie. Curtea observa ca in motivarea exceptiei se invoca si incalcarea principiului legalitatii incriminarii si, in consecinta, Curtea va avea in vedere ca se contesta constitutionalitatea textului criticat si in raport cu prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie. De asemenea, desi in sustinerea exceptiei s-a invocat intregul text al art. 15 din Constitutie, Curtea retine ca, astfel cum rezulta din motivarea exceptiei, autorul acesteia se refera numai la alin. (1) al acestui text constitutional.
    Dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul cuprins:
    - Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 21 alin. (1) - (3): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
    - Art. 23 alin. (12): "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii.";
    - Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
    - Art. 73 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organica se reglementeaza: [...]
    h) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora."
    Totodata, autorii exceptiei de neconstitutionalitate invoca in sustinerea acesteia si incalcarea prevederilor art. 26 teza intai din Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului, referitoare la egalitatea in drepturi, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, precum si celor ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la "Dreptul la un proces echitabil", ratificata prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca, in esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca actiunile sau inactiunile care constituie elementul material al infractiunii nu sunt precis si explicit prevazute de norma de incriminare, precum si ca prevederile legale criticate permit aplicarea prin analogie a legii penale, ceea ce este de natura a incalca principiul constitutional al legalitatii incriminarii. Totodata, se mai sustine ca prin lipsa de rigurozitate a dispozitiilor legale criticate se incalca dreptul la un proces echitabil.
    Curtea retine ca reglementarea legala criticata se aplica, in mod nediscriminatoriu, tuturor cetatenilor aflati in situatia respectiva. Astfel, nu exista o diferentiere de tratament juridic intre anumite categorii de cetateni, acestora aplicandu-li-se ipoteza normei in mod nediferentiat si fara exceptii, cu respectarea dispozitiilor art. 15 alin. (1) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie. De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 214 din 7 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 655 din 31 decembrie 1999, a stabilit ca "Subiect al infractiunii, in intelesul art. 40 din Legea nr. 82/1991 [devenit art. 43, dupa a doua republicare a legii], poate fi orice persoana, fara sa se prevada o calitate anume, care efectueaza operatiuni contabile si opereaza cu stiinta, in aceasta calitate, inregistrari inexacte sau omite cu stiinta inregistrari, cu consecintele stabilite de aceasta lege. [...]
    Intrucat nici legea in intregul sau si nici dispozitiile art. 40 din lege [devenit art. 43, dupa a doua republicare a legii], criticate sub aspectul neconstitutionalitatii lor de catre autorul exceptiei, nu introduc privilegii sau discriminari si nu fac distinctie intre contabilii angajati la agenti cu capital de stat sau la cei cu capital privat, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate sa o faca, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa."
    In ceea ce priveste critica autorilor exceptiei, in sensul ca dispozitiile criticate permit aplicarea prin analogie a legii penale, fiind in acelasi timp imprecise si neclare, Curtea constata ca in cauza nu se pune problema aplicarii prin analogie a legi penale. De asemenea, Curtea constata ca textul criticat nu prevede alte elemente constitutive ale infractiunii de fals intelectual reglementata de Codul penal, ci doar face precizari legate strict de obiectul reglementarii legii in ansamblul ei, introducand unele notiuni specifice, care, intr-o formulare mai generala, sunt aceleasi cu elementele constitutive ale infractiunii din textul incriminator al Codului penal.
    Curtea retine ca organizarea activitatii de contabilitate nu este prevazuta de art. 73 alin. (3) lit. h) si nici de vreun alt text al Constitutiei ca fiind reglementata prin lege organica. De altfel, in cuprinsul legii nu se regasesc dispozitii apartinand domeniului de reglementare prin lege organica si nici textul legal criticat nu reglementeaza o infractiune distincta, alta decat cea prevazuta de Codul penal. Astfel, dispozitiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 stabilesc ca anumite incalcari ale legii, pe care le mentioneaza, "constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii", adica potrivit art. 289 din Codul penal, la care se face trimitere si care reglementeaza infractiunea de fals intelectual. Aceasta infractiune era si este, deci, reglementata, intr-o formulare cu continut general, in Codul penal, care include si elementele cu caracter tehnic, specific, continute in textul art. 43 al Legii contabilitatii. Dispozitiile criticate nu cuprind norme noi, derogatorii cu privire la elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual, ci doar circumscriu, raportat la activitatea specifica de conducere a contabilitatii agentilor economici, elementul material al infractiunii de fals intelectual.
    Curtea retine ca textul legal criticat nu contine norme de procedura penala, ci o norma de drept substantial, iar aplicarea acesteia nu poate duce la incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) - (3) sau ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata, Curtea constata ca nu exista incompatibilitate intre textul de lege criticat si dispozitiile pertinente din pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si, in consecinta, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie.
    Curtea constata ca nici prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie nu sunt incalcate, pedeapsa fiind stabilita si aplicata in temeiul dispozitiilor Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat. Totodata, Curtea, avand in vedere continutul dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 82/1991, retine ca prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie nu au incidenta in cauza, intrucat nici o dispozitie a textului respectiv nu are legatura cu dreptul la aparare.
    In legatura cu invocarea unor interferente ale textului de lege criticat cu reglementari cuprinse in alte legi, Curtea constata ca acest aspect, chiar daca ar fi real, nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate, fiind de resortul exclusiv al autoritatii legiuitoare, competenta sa asigure coordonarea legislativa.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, exceptie ridicata de Lacramioara Andrei si Nelu Zanfira Ploscaru in Dosarul nr. 6.427/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 mai 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly