DECIZIE Nr. 279 din 26 mai 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din
Legea contabilitatii nr. 82/1991
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 651 din 22 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, exceptie ridicata
de Lacramioara Andrei si Nelu Zanfira Ploscaru in Dosarul nr. 6.427/2004 al
Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
La apelul nominal se prezinta Nelu Zanfira Ploscaru, prin avocat, precum si
partea Mihaela Ene, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a
fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita acordarea unui nou termen de
judecata pentru ca atat Guvernul, cat si Avocatul Poporului si presedintii
celor doua Camere ale Parlamentului sa isi poata exprima punctele de vedere si
cu privire la neconcordanta legislativa dintre dispozitiile legale criticate si
cele ale art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994.
Partea Mihaela Ene lasa la aprecierea Curtii solutionarea cererii.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amanare a judecarii
cauzei, aratand ca autoritatile publice nu au obligatia de a transmite Curtii
Constitutionale punctul lor de vedere cu privire la exceptia ridicata si prin
urmare nu se justifica acordarea unui nou termen.
Examinand cererea, Curtea apreciaza ca pentru motivele invocate nu se
justifica acordarea unui nou termen de judecata, incheierea prin care a fost
sesizata Curtea Constitutionala fiind comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, astfel incat au
fost indeplinite cerintele dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
Cauza se afla in stare de judecata.
Reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei
de neconstitutionalitate, apreciind ca textul legal criticat incalca atat
prevederile constitutionale invocate, cat si pe cele ale art. 6 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata, se
subliniaza neconcordanta dintre textul criticat si cel al art. 11 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 87/1994.
Partea Mihaela Ene lasa la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitia legala criticata este o norma
de trimitere care nu consacra aplicarea prin analogie a legii penale si nici nu
reglementeaza o noua infractiune, ci doar circumstantiaza infractiunea de fals
material la specificul activitatii contabile. In legatura cu neconcordanta
legislativa invocata intre textul legal criticat si dispozitiile art. 11 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, se apreciaza ca solutionarea acesteia
excedeaza competentei Curtii.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 1 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 6.427/2004,
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din Legea contabilitatii nr.
82/1991, exceptie ridicata de Lacramioara Andrei si Nelu Zanfira Ploscaru
intr-un dosar avand ca obiect solutionarea unei cauze penale in care mai multi
inculpati au fost trimisi in judecata pentru savarsirea mai multor infractiuni,
printre care si cea prevazuta de art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 15, ale art. 16 alin.
(1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1) - (3), ale art. 24 alin. (1) si ale
art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, precum si celor ale art. 26 teza
intai din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. In
argumentarea acestei critici, autorii exceptiei arata ca "textul criticat
permite aplicarea prin analogie a legii penale", precum si ca
"actiunile sau inactiunile care realizeaza elementul material al infractiunii
[nu sunt] precis si explicit prevazute de norma de incriminare", ceea ce
este de natura a incalca dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constitutie, "care consacra cu valoare constitutionala principiul
legalitatii incriminarii (nullum crimen sine lege)". Totodata, se sustine
ca "simpla trimitere la lege, cuprinsa in textul legal [criticat],
echivaleaza cu incalcarea principiului consfintit prin art. 73 alin. (3) lit.
h) din Constitutie".
De asemenea, se apreciaza ca prin lipsa de rigurozitate a dispozitiilor
legale criticate "se creeaza o suprapunere a [acestora] cu alte
reglementari din acelasi domeniu (spre exemplu art. 9 - art. 11 din Legea nr.
87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale), ceea ce duce la crearea in mod
artificial a unui concurs real de infractiuni prin savarsirea unei fapte care
aduce atingere relatiilor sociale care asigura apararea bugetului de stat,
bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor
fondurilor speciale)".
Autorii exceptiei considera ca "retinerea savarsirii infractiunii de
fals intelectual, in concurs real cu alte doua infractiuni prevazute in Legea
nr. 82/1991 si in Legea nr. 87/1994, constituie o incalcare a principiilor
constitutionale", precum si a prevederilor art. 6 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestei
opinii, instanta arata ca "textul atacat nu vizeaza si nu afecteaza
dreptul la un proces echitabil, fiind o norma de drept substantial care nu
influenteaza modul de desfasurare a procesului si accesul liber la
justitie". Totodata, se apreciaza ca dispozitiile legale criticate
"nu lezeaza dreptul la aparare sau vreuna din formele explicite ori
implicite de exercitare a acestui drept prevazut de art. 24 din
Constitutie".
Instanta considera ca textul criticat nu incalca prevederile
constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. h), intrucat "trimiterea la
pedeapsa prevazuta pentru falsul intelectual in Codul penal reprezinta o
chestiune de tehnica legislativa".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestui punct
de vedere, se arata ca prevederile art. 37 din Legea nr. 82/1991, devenit in
urma republicarii legii art. 43, nu incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) si
ale art. 24 din Constitutie, intrucat cuprind "exclusiv norme de drept substantial,
fara a reglementa aspecte procedurale ce tin de desfasurarea procesului
penal".
De asemenea, se mai sustine ca nu este incalcat nici principiul legalitatii
incriminarii, textul de lege criticat fiind o "simpla norma de trimitere,
aspect ce tine nu de legalitatea incriminarii, ci de tehnica legislativa".
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textul legal
criticat "nu prevede decat o circumstantiere a elementului material [al
infractiunii de fals intelectual], si nu prevede sanctiuni, care sunt aceleasi
cu cele aplicabile pentru infractiunea de fals intelectual din Codul
penal". Totodata, se apreciaza ca textul criticat nu contravine dreptului
la un proces echitabil, intrucat "nu incalca nici o norma de procedura
penala".
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata
este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului
considera ca prevederile art. 37 din Legea nr. 82/1991, devenit in urma
republicarii legii art. 43, nu incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) din
Constitutie si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. In acest sens sunt invocate considerentele care au
stat la baza deciziilor Curtii Constitutionale nr. 214 din 7 decembrie 1999 si
nr. 78 din 6 martie 2001.
Totodata, se mai sustine ca nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 73
alin. (3) lit. h) din Constitutie, intrucat "prevederile legale indicate
vizeaza, de fapt, o problema de tehnica legislativa, care constituie atributul
exclusiv al legiuitorului". In acest sens, Avocatul Poporului invoca
Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il
constituie dispozitiile art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 629 din 26 august
2002. Anterior sesizarii Curtii, Legea nr. 82/1991 a fost republicata, din nou,
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005, iar
solutia legislativa cuprinsa initial de art. 37 a fost preluata de textul art.
43. In consecinta, potrivit jurisprudentei sale, prin prezenta decizie Curtea
se va pronunta cu privire la constitutionalitatea acestui din urma text legal,
care are urmatorul cuprins:
"Efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte, precum si omisiunea
cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate, avand drept consecinta
denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a
elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta in bilant, constituie
infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii."
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate invoca in sustinerea acesteia
incalcarea prevederilor art. 15, ale art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art.
21 alin. (1) - (3), ale art. 24 alin. (1) si ale art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constitutie. Curtea observa ca in motivarea exceptiei se invoca si incalcarea
principiului legalitatii incriminarii si, in consecinta, Curtea va avea in
vedere ca se contesta constitutionalitatea textului criticat si in raport cu
prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie. De asemenea, desi in sustinerea
exceptiei s-a invocat intregul text al art. 15 din Constitutie, Curtea retine
ca, astfel cum rezulta din motivarea exceptiei, autorul acesteia se refera
numai la alin. (1) al acestui text constitutional.
Dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul
cuprins:
- Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de
libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile
prevazute de acestea.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) - (3): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 23 alin. (12): "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau
aplicata decat in conditiile si in temeiul legii.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
- Art. 73 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organica se reglementeaza:
[...]
h) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora."
Totodata, autorii exceptiei de neconstitutionalitate invoca in sustinerea
acesteia si incalcarea prevederilor art. 26 teza intai din Pactul international
privind drepturile civile si politice ale omului, referitoare la egalitatea in
drepturi, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, publicat in Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, precum si celor ale art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitoare la "Dreptul la un proces echitabil", ratificata prin
Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
135 din 31 mai 1994.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca, in
esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca actiunile sau
inactiunile care constituie elementul material al infractiunii nu sunt precis
si explicit prevazute de norma de incriminare, precum si ca prevederile legale
criticate permit aplicarea prin analogie a legii penale, ceea ce este de natura
a incalca principiul constitutional al legalitatii incriminarii. Totodata, se
mai sustine ca prin lipsa de rigurozitate a dispozitiilor legale criticate se
incalca dreptul la un proces echitabil.
Curtea retine ca reglementarea legala criticata se aplica, in mod
nediscriminatoriu, tuturor cetatenilor aflati in situatia respectiva. Astfel, nu
exista o diferentiere de tratament juridic intre anumite categorii de cetateni,
acestora aplicandu-li-se ipoteza normei in mod nediferentiat si fara exceptii,
cu respectarea dispozitiilor art. 15 alin. (1) si ale art. 16 alin. (1) din
Constitutie. De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr.
214 din 7 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 655 din 31 decembrie 1999, a stabilit ca "Subiect al infractiunii, in
intelesul art. 40 din Legea nr. 82/1991 [devenit art. 43, dupa a doua
republicare a legii], poate fi orice persoana, fara sa se prevada o calitate
anume, care efectueaza operatiuni contabile si opereaza cu stiinta, in aceasta
calitate, inregistrari inexacte sau omite cu stiinta inregistrari, cu consecintele
stabilite de aceasta lege. [...]
Intrucat nici legea in intregul sau si nici dispozitiile art. 40 din lege
[devenit art. 43, dupa a doua republicare a legii], criticate sub aspectul
neconstitutionalitatii lor de catre autorul exceptiei, nu introduc privilegii
sau discriminari si nu fac distinctie intre contabilii angajati la agenti cu
capital de stat sau la cei cu capital privat, iar acolo unde legea nu distinge,
nici interpretul nu poate sa o faca, exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa."
In ceea ce priveste critica autorilor exceptiei, in sensul ca dispozitiile
criticate permit aplicarea prin analogie a legii penale, fiind in acelasi timp
imprecise si neclare, Curtea constata ca in cauza nu se pune problema aplicarii
prin analogie a legi penale. De asemenea, Curtea constata ca textul criticat nu
prevede alte elemente constitutive ale infractiunii de fals intelectual
reglementata de Codul penal, ci doar face precizari legate strict de obiectul
reglementarii legii in ansamblul ei, introducand unele notiuni specifice, care,
intr-o formulare mai generala, sunt aceleasi cu elementele constitutive ale
infractiunii din textul incriminator al Codului penal.
Curtea retine ca organizarea activitatii de contabilitate nu este prevazuta
de art. 73 alin. (3) lit. h) si nici de vreun alt text al Constitutiei ca fiind
reglementata prin lege organica. De altfel, in cuprinsul legii nu se regasesc
dispozitii apartinand domeniului de reglementare prin lege organica si nici
textul legal criticat nu reglementeaza o infractiune distincta, alta decat cea
prevazuta de Codul penal. Astfel, dispozitiile art. 43 din Legea nr. 82/1991
stabilesc ca anumite incalcari ale legii, pe care le mentioneaza,
"constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform
legii", adica potrivit art. 289 din Codul penal, la care se face trimitere
si care reglementeaza infractiunea de fals intelectual. Aceasta infractiune era
si este, deci, reglementata, intr-o formulare cu continut general, in Codul
penal, care include si elementele cu caracter tehnic, specific, continute in
textul art. 43 al Legii contabilitatii. Dispozitiile criticate nu cuprind norme
noi, derogatorii cu privire la elementele constitutive ale infractiunii de fals
intelectual, ci doar circumscriu, raportat la activitatea specifica de
conducere a contabilitatii agentilor economici, elementul material al
infractiunii de fals intelectual.
Curtea retine ca textul legal criticat nu contine norme de procedura
penala, ci o norma de drept substantial, iar aplicarea acesteia nu poate duce
la incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) - (3) sau ale
art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. Totodata, Curtea constata ca nu exista incompatibilitate intre
textul de lege criticat si dispozitiile pertinente din pactele si tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte,
si, in consecinta, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 20 alin. (2) din
Constitutie.
Curtea constata ca nici prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie nu
sunt incalcate, pedeapsa fiind stabilita si aplicata in temeiul dispozitiilor
Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat. Totodata, Curtea,
avand in vedere continutul dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 82/1991, retine
ca prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie nu au incidenta in cauza,
intrucat nici o dispozitie a textului respectiv nu are legatura cu dreptul la
aparare.
In legatura cu invocarea unor interferente ale textului de lege criticat cu
reglementari cuprinse in alte legi, Curtea constata ca acest aspect, chiar daca
ar fi real, nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate, fiind de
resortul exclusiv al autoritatii legiuitoare, competenta sa asigure coordonarea
legislativa.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din
Legea contabilitatii nr. 82/1991, exceptie ridicata de Lacramioara Andrei si
Nelu Zanfira Ploscaru in Dosarul nr. 6.427/2004 al Judecatoriei Sectorului 4
Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 mai 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Benke Karoly