DECIZIE Nr.
277 din 21 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 5 alin. (1) din
Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 348 din 18 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din
Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, excepţie ridicată de
Victor Tatoiu, în calitate de reprezentant legal al minorului Victor Alexandru
Tatoiu, în Dosarul nr. 1.987/2005 al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a Vlll-a
contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
9 martie 2006, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a
amânat pronunţarea la data de 16 martie 2006 şi apoi la data de 21 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Icheierea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.987/2005, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1
alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat
pentru copii, excepţie ridicată de Victor Tatoiu,
în calitate de reprezentant legal al minorului Victor Alexandru Tatoiu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că textele criticate
contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art 32 alin. (1) şi ale art. 49
alin. (1) şi (2) din Constituţie. In argumentarea criticii sale acesta arată că
art. 49 alin. (2) din Constituţie garantează copiilor dreptul la alocaţie,
indiferent de înscrierea lor într-o formă de învăţământ. Textele de lege
criticate contravin acestor prevederi constituţionale, deoarece exclud de la
plata alocaţiei de stat copiii care nu urmează o formă de învăţământ
obligatoriu. In speţă, minorul Victor Alexandru Tatoiu urmează cursurile şcolii
„The American International School of Bucharest", iar la solicitarea
adresată Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a i se recunoaşte dreptul la
plata alocaţiei de stat pentru copii, această autoritate i-a comunicat că
minorul Victor Alexandru Tatoiu nu beneficiază de aceasta, întrucât unitatea
şcolară ale cărei cursuri le frecventează nu este inclusă în evidenţa Comisiei
Naţionale de Evaluare şi Acreditare a Invăţământului Preuniversitar.
Prevederile de lege criticate contravin şi art. 16 alin. (1) din Constituţie,
întrucât, potrivit acestora, numai o anumită categorie de copii beneficiază de
plata alocaţiei de stat pentru copii. Dispoziţiile legale criticate contravin
şi art. 32 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la învăţătură, prin
condiţionarea recunoaşterii dreptului copiilor la plata alocaţiei de stat de
urmarea unei forme de învăţământ general obligatoriu.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia este întemeiată. In opinia sa textele legale criticate contravin
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 49 alin. (2) din Constituţie,
deoarece condiţionează dreptul copilului de a beneficia de alocaţia de stat de
şcolarizarea în cadrul învăţământului general obligatoriu. In acest sens arată
că alocaţia de stat pentru copii reprezintă o măsură de protecţie de care
trebuie să beneficieze toţi copiii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi comunica
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 sunt
constituţionale. Arată că aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor art. 16
alin. (1) din Constituţie, întrucât ele se aplică în mod egal tuturor copiilor
care urmează una dintre formele de învăţământ prevăzute de lege. De asemenea,
consideră că aceste prevederi nu contravin nici art. 49 alin. (2) din
Constituţie, întrucât acestea reprezintă consacrarea la nivelul legii a regulii
constituţionale potrivit căreia
statul acordă alocaţii de stat pentru copii, ajutoare pentru îngrijirea
copilului bolnav ori cu handicap, precum şi alte forme de protecţie socială.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 1
alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat
pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (2): „Copiii
care urmează una dintre formele de învăţământ prevăzute de lege beneficiază de
alocaţie de stat pentru copii până la împlinirea vârstei de 18 ani.";
- Art. 5 alin. (1): „Copiii în vârstă de peste 7 ani care nu urmează, potrivit
regulamentelor şcolare, învăţământul general obligatoriu nu beneficiază de
plata alocaţiei de stat pentru copii, cu excepţia celor care nu sunt
şcolarizaţi din motive de sănătate, dovedite prin certificat medical."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 32 alin. (1)
privind dreptul la învăţătură şi ale art. 49 alin. (1) şi (2) privind protecţia
tinerilor şi a copiilor.
Prevederile legale criticate condiţionează acordarea
alocaţiei de stat pentru copii de frecventarea uneia dintre formele de
învăţământ prevăzute de lege.
In speţă, minorul frecventează cursurile unei şcoli
particulare, iar Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu i-a aprobat plata
alocaţiei de stat, întrucât unitatea de învăţământ respectivă nu este inclusă
în evidenţa Comisiei Naţionale de Evaluare şi Acreditare a Invăţământului
Preuniversitar.
Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Dreptul la alocaţia de stat pentru copii a fost
reglementat prin Legea nr. 61/1993, în aplicarea dispoziţiilor art. 49 alin.
(2) din Constituţia României, conform cărora „statul acordă alocaţii pentru
copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap".
Norma constituţională înscrisă
în cap. II privind drepturile
şi libertăţile fundamentale nu prevede şi nu permite, în definirea subiecţilor
dreptului la alocaţiile acordate de stat, nici o altă condiţie în afara aceleia
ca beneficiarii să fie copii.
Această consacrare a dreptului copiilor la ocrotire
specială, sub forma alocaţiilor acordate de stat fără nici o discriminare, corespunde
principiilor generale care stau la baza statului român, prevăzute în art. 1
alin. (2) din Constituţia României, şi prevederilor privind ocrotirea copiilor,
cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în alte pacte şi
tratate la care România este parte.
Este evident că, prin textele de lege analizate,
legiuitorul a urmărit să descurajeze sustragerea copiilor de la pregătirea
şcolară, iar pe de altă parte, să împiedice dezvoltarea unor forme de
învăţământ neagreate de stat, dar aceste obiective sunt independente în raport
cu scopul de ocrotire specială a copiilor avut în vedere de Constituţie prin
consacrarea dreptului la alocaţii acordate de stat. Curtea Constituţională
reţine în acest sens că atingerea de către stat a unor obiective, chiar şi
atunci când acestea sunt de interes general şi necesare, nu se poate face cu
încălcarea Constituţiei, a cărei respectare este, potrivit art. 1 alin. (5),
obligatorie.
In consecinţă, Curtea Constituţională constată că prin
textele de lege care formează obiectul excepţiei se condiţionează acordarea alocaţiei pentru
copii de urmarea învăţământului general obligatoriu şi de încadrarea
acestora în una dintre formele de învăţământ prevăzute de lege, limitări
vădit contrare atât art. 49 alin. (2) din Constituţie, mai sus citat, cât şi
prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, conform cărora „cetăţenii
sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 1 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de
stat pentru copii, excepţie ridicată de Victor Tatoiu, în calitate de
reprezentant legal al minorului Victor Alexandru Tatoiu, în Dosarul nr.
1.987/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios
administrativ şi fiscal şi constată că aceste prevederi sunt neconstituţionale
în măsura în care condiţionează acordarea alocaţiei de stat pentru copii de
urmarea învăţământului general obligatoriu şi de încadrarea în una dintre
formele de învăţământ prevăzute de lege.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu