Decizia Nr.276 din 23.05.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Judecătoria Rădăuţi, din oficiu, în Dosarul nr. 2.565/285/2010*/2012 şi care constituie obiectul Dosarului nr. 4D/2013 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.565/285/2010*/2012, Judecătoria Rădăuţi a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată într-o cauză având ca obiect revendicare şi grăniţuire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Judecătoria Rădăuţi apreciază că prevederile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care se aplică unor probe ce nu au fost puse, în prealabil, în discuţia părţilor şi nu au făcut obiectul unor dezbateri contradictorii.Consideră că este indiscutabil faptul că, în principiu, textul de lege criticat este constituţional, având în vedere şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, însă la fel de adevărat este faptul că, în numeroase decizii, Curtea s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea unei anumite interpretări ce se poate da unui text de lege. De vreme ce Curtea Constituţională are dreptul să se pronunţe cu privire la un anumit mod de interpretare a legii, atunci, pentru identitate de motive, aceasta are dreptul să se pronunţe şi asupra constituţionalităţii unui anumit mod de aplicare a legii.Apreciază că, ori de câte ori o instanţă de recurs decide cu privire la necesitatea administrării unei probe ce nu a fost pusă în discuţia părţilor şi nu a făcut obiectul unor dezbateri contradictorii, aplicarea art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă ar conduce la administrarea probei cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie.Instanţa face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale „impune tribunalului obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi a cererilor de probatoriu ale părţilor“.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că dispoziţiile de lege criticate obligă instanţa de fond să administreze probele menţionate în hotărârea de casare, însă nu interzice acesteia să ceară părţilor completarea probelor sau chiar să pună în discuţia acestora necesitatea administrării altor probe, pentru lămurirea procesului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, cu următorul conţinut: „În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.“Curtea reţine că prevederile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care constituie, conform încheierii de sesizare, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, se regăsesc la art. 501 alin. 1 din Codul de procedură civilă în vigoare la data pronunţării deciziei, într-o formulare modificată.Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, mai sus citate.Instanţa de judecată susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, criticile autorului nu constituie argumente de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ci acesta relevă aspecte ce ţin de aplicarea legii de către instanţa de judecată, fapt ce excedează controlului de constituţionalitate al Curţii Constituţionale.Pentru motivele arătate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Judecătoria Rădăuţi, din oficiu, în Dosarul nr. 2.565/285/2010*/2012.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Rădăuţi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Toma