DECIZIE   Nr. 276 din 18 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26, art. 27 si art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 262 din 22 aprilie 2010

Ioan Vida                             - preşedinte

Nicolae Cochinescu            -judecător

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan       -judecător

Tudorel Toader                   -judecător

Augustin Zegrean               -judecător

Iuliana Nedelcu                   - procuror

Marieta Safta                      - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, excepţie invocată de Mărgărit-Viorel Matei în Dosarul nr. 4.326/296/2006 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi un punct de vedere al Sindicatului Naţional al Agenţilor de Poliţie, prin care se solicită Curţii Constituţionale „admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, formulată de Matei Mărgărit Viorel."

Având cuvântul, autorul excepţiei precizează mai întâi că prin criticile formulate s-a referit la dispoziţiile Legii nr. 281/2003. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând motivele expuse în faţa instanţei de judecată, precum şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Mai arată că normele criticate au determinat un haos la nivelul instanţelor de judecată, în sensul că poliţistul, odată trimis în judecată, îşi pierde calitatea specială. Se impune, în opinia sa, o decizie a Curţii Constituţionale, deoarece Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române nu a făcut obiectul niciunei excepţii de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, precizează că această excepţie priveşte dispoziţiile art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 218/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 281/2003 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale. Cu privire la excepţia ridicată, pune concluzii de respingere, arătând şi faptul că, prin criticile formulate, se pun în discuţie aspecte referitoare la aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 25 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.326/296/2006, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind   organizarea   şi   funcţionarea   Poliţiei   Române, excepţie invocată de Mărgărit-Viorel Matei.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte privind „disfuncţionalităţi ale legislaţiei române datorate unei legislaţii lacunare şi contradictorii şi a practicii şi jurisprudenţei neunitare referitoare la Statutul Unic al poliţiştilor care face referire doar la Corpul unitar al poliţiştilor, la modul de sesizare al instanţelor şi la competenţa acestora după calitatea şi gradul profesional." Se arată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de norma procesuală în vigoare la data învestirii instanţei cu rechizitoriul, chiar în actul de sesizare al instanţei precizându-se că, la data de 4 noiembrie 2003, inculpatul avea calitatea de agent de poliţie. Or „caracterul competenţei normelor de procedură penală după calitatea specială a persoanei este de strictă interpretare, iar principiul aplicării imediate a normelor procesual penale nu poate modifica sau stinge calitatea specială deţinută în anul 2003." Se solicită Curţii Constituţionale să verifice dacă efectele redactării defectuoase privind nivelele diferite de jurisdicţie după calitatea specială a persoanei sunt compatibile cu dispoziţiile Constituţiei şi dispoziţiile celorlalte legi în vigoare în ansamblul lor. Aceasta întrucât „gradul de acces la o instanţă competentă este un drept absolut oferit expres de legiuitor", acest drept fundamental fiind suficient pentru a-i asigura autorului excepţiei „speranţa la un proces echitabil, judecat în primă instanţă de către o instanţă legal sesizată şi competentă după calitatea specială a persoanei, ţinând cont atât de principiul preeminenţei dreptului, cât şi de rolul activ al instanţei." Se mai apreciază că „instanţa necompetentă e considerată instanţă extraordinară, impunându-se desesizarea instanţei şi restituirea de îndată a probatoriului incomplet administrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare." Se conchide în sensul că sesizarea Curţii Constituţionale se impune „pentru ca pe viitor să poată fi o interpretare suplă, precum şi o aplicare unitară a legii".

Judecătoria Satu Mare apreciază că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Arată că textele de lege criticate reglementează strict competenţa instanţei după materie, calitatea persoanei, atribuţiile acestora, In plus, „Curtea Constituţională nu se pronunţă asupra lacunelor existente într-o lege, ci strict pe textele de lege şi apreciază dacă acestea sunt constituţionale sau nu."

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Apreciază, totodată, că acestea sunt criticate „din perspectiva unei omisiuni de reglementare."

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, arătând că, „în fapt, însă, autorul excepţiei susţine neconcordanţa şi contrarietatea dispoziţiilor legale şi a jurisprudenţei cu privire la stabilirea competenţei materiale speciale privind judecarea infracţiunilor săvârşite de poliţişti".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Faţă de susţinerea autorului excepţiei în sensul că prin criticile formulate s-a referit la dispoziţiile Legii nr. 281/2003, Curtea reţine că dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 218/2002 au fost modificate prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Constituţională se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 9 mai 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile art. 26 din actul normativ menţionat reglementează atribuţiile principale ale Poliţiei Române, iar dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din acelaşi act normativ au următorul cuprins:

- Art. 27: „(1) Ministrul de interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnează poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.

(2)  Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.

(3)  Infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecă în prima instanţă de către:

a) tribunal, în cazul poliţiştilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului;

b) Curtea de apel, în cazul poliţiştilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. I lit e)-j) din Legea nr. 360/2002;

c)  Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul poliţiştilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. I lit. a)-d) din Legea nr. 360/2002."

- Art. 28: „(1) In îndeplinirea activităţilor specifice poliţistul are competenţa teritorială corespunzătoare unităţii de poliţie din care face parte.

(2) In caz de continuare a unei măsuri sau activităţi specifice poliţistul poate acţiona şi pe raza teritorială a altor unităţi de poliţie, comunicând despre aceasta unităţii competente.

(3)   In caz de detaşare sau misiune ordonată pe raza teritorială a altei unităţi de poliţie poliţistul are competenţa teritorială stabilită pentru acea unitate. Poliţistul încadrat în Inspectoratul General al Poliţiei Române are competenţă teritorială generală.

(4)  Poliţistul este obligat să intervină şi în afara orelor de program, a atribuţiilor sale de serviciu şi a competenţei teritoriale a unităţii din care face parte, când ia cunoştinţă de existenţa unei infracţiuni flagrante, precum şi pentru conservarea probelor în cazul altor infracţiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente."

Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 126 alin. (2) şi (5) potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, respectiv este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare, precum şi dispoziţiile art. 131 privind rolul Ministerului Public.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că textele de lege criticate, care reglementează atribuţiile principale ale Poliţiei Române, modul de desemnare al poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare, urmărirea penală a acestora şi competenţa de judecată în primă instanţă a infracţiunilor, precum şi competenţa teritorială a poliţistului, în îndeplinirea atribuţiilor specifice, nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale invocate.

De altfel, criticile autorului excepţiei vizează contrarietatea şi caracterul lacunar al dispoziţiilor legale, caracterul neunitar al jurisprudenţei cu privire la stabilirea competenţei materiale a instanţelor în ceea ce priveşte infracţiunile săvârşite de poliţişti, precum şi modul de stabilire a competenţei în cauza dedusă judecăţii. Or, aspectele legate de interpretarea dispoziţiilor legale, precum şi de necesitatea unei jurisprudenţe unitare în aplicarea acesteia, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată, respectiv a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. In acest sens, art. 126 alin. (3) din Constituţie prevede că „Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale." Tot astfel, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale modificarea sau completarea dispoziţiilor legale, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, excepţie invocată de Mărgărit-Viorel Matei în Dosarul nr. 4.326/296/2006 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta