DECIZIE Nr.
275 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 prin raportare la art. 282 1 in
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 292 din 3 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 prin raportare la art. 2821 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Măria Burlacu în Dosarul nr. 37/116/2006 al Tribunalului
Călăraşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă personal partea
Constantin Iordache, lipsă fiind autoarea excepţiei, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea Constantin
Iordache solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 37/116/2006, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 111 prin raportare la art. 2821 din Codul de procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Măria Burlacu cu ocazia soluţionării unui recurs formulat
împotriva unei sentinţe pronunţate de Judecătoria Călăraşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile
art. 111 din Codul de procedură civilă devin neconstituţionale prin raportare
la art. 2821 şi
art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. De asemenea, se arată că „încălcarea dublului grad de reformare a unei hotărâri
judecătoreşti, respectiv apelul şi recursul, impietează asupra accesului liber
la justiţie înscris în art. 21 din Constituţie".
Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă arată că dispoziţiile art. 2821 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 111 prin raportare la art. 2821 din Codul de procedură civilă, cu
următorul cuprins:
- Art. 111: „Partea care are
interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei
unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea
dreptului.";
- Art. 2821: „Nu
sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în
cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al
căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie
civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele
referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor
asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se
soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei
publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de
activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 124 referitoare la
înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că o primă critică de neconstituţionalitate este aceea că dispoziţiile
art. 111 din Codul de procedură civilă devin neconstituţionale prin raportare
la art. 2821 şi
art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. Curtea constată că această critică nu poate
fi primită, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 47/1992, sunt
neconstituţionale prevederile legilor şi ale ordonanţelor Guvernului, care
încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, eventuala contradicţie
existentă între dispoziţiile nor
legi în vigoare neintrând sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia textele de
lege criticate încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea constată că
nici aceasta nu poate fi reţinută. Legiuitorul poate institui, în considerarea
unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi
particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber
la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile
judecătoreşti şi la toate căile de atac. Totodată, Curtea observă că nici
dispoziţiile şi principiile Legii fundamentale şi nici reglementările
internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de
jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale,
art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa
unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de
jurisdicţie.
De asemenea, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la
tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia
l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există
posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care
circumscriu conţinutul oricărui drept (Cauza „Golder
împotriva Regatului Unii", 1975).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 111 prin raportare la art. 2821 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Măria Burlacu în Dosarul nr.
37/116/2006 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu