DECIZIE Nr.
275 din 21 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991 si a prevederilor art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr.
169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 339 din 14 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Lăpădat -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi a prevederilor art. III lit. a) din
Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mihai Ion în Dosarul nr. 5.692/2005 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.
La apelul nominal, răspunde autorul excepţiei personal, precum şi părţile Gheorghe Dumitru, Elena Radu,
Paraschiv Macavei şi Lăzărica Stoian, prin avocat, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei solicită
admiterea acesteia, susţinând,
în esenţă, că prevederile art. 14 alin. (2) din Legea
fondului funciar nr. 18/1991 contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece permit reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor fostelor cooperative agricole de producţie situate în extravilan, pe sole stabilite de Comisia de aplicare a
prevederilor Legii nr. 18/1991 şi nu neapărat pe
vechile amplasamente. Se mai arată că acest fapt
echivalează cu o expropriere
abuzivă în interes privat,
contravenind dispoziţiilor
art. 44 alin. (3) şi (4) din
Legea fundamentală. In ceea ce
priveşte prevederile art. III
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, se susţine că acest text
de lege încalcă dreptul de proprietate
privată, deoarece nu sancţionează cu nulitatea absolută titlurile de proprietate eliberate pe alte amplasamente ale
terenurilor decât cele iniţiale.
Reprezentantul părţilor Gheorghe
Dumitru, Elena Radu, Paraschiv Macavei şi Lăzărica Stoian solicită respingerea excepţiei, arătând că prevederile
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 permite foştilor proprietari să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate în situaţia în care aceasta nu mai poate fi
realizată pe vechiul
amplasament al terenului. Referitor la dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, se arată că acest text de lege reglementează controlul judecătoresc
al legalităţii titlurilor de
proprietate emise de Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 şi nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca
neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate sunt în conformitate cu dispoziţiile constituţionale privind garantarea dreptului de proprietate privată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.692/2005, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14
alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi a prevederilor art. III lit. a)
din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mihai Ion.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate, reglementând posibilitatea atribuirii
efective a terenurilor, printr-un act administrativ al Comisiei de aplicare a
prevederilor Legii nr. 18/1991, şi pe alte amplasamente decât cele iniţiale, contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privată.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr.
18/1991, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, şi ale art. III alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, modificat prin titlul V articolul unic pct. 1
din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum
şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora:
- Art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991: „(2)
Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în
zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetre/or actuale
ale cooperativelor agricole de producţie."
- Art. III alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 169/1997: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data
încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a
dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de
reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane
care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor
persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991
pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri
scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de
proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care
nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate
de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a
dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul
amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de
proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţă stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr.
18/1991;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de
proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel
de terenuri."
In opinia autorului excepţiei prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine următoarele:
Prevederile art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar
nr. 18/1991 instituie regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra
terenurilor fostelor cooperative agricole de producţie, situate în extravilan, pe vechile amplasamente, în zona colinară, iar în zonele de câmpie, pe sole
stabilite prin decizii ale comisiilor de aplicare a prevederilor Legii nr.
18/1991, cu respectarea însă
a perimetrelor actuale ale fostelor cooperative de producţie.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea constată că textul de lege
criticat reprezintă o normă de garantare a proprietăţii private, iar împrejurarea că reconstituirea dreptului de proprietate
se poate face, în zona de câmpie, şi pe alt amplasament decât cel iniţial, este în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit căreia conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.
Curtea constată că invocarea
pretinsei neconstituţionalităţi a textelor de lege criticate faţă de dispoziţiile constituţionale
cuprinse în art. 44 alin. (2) teza a doua, referitoare la dobândirea dreptului
de proprietate privată asupra
terenurilor de către străini şi apatrizi, alin. (3) privind exproprierea, alin. (4) cu privire la
naţionalizare, alin. (5) şi (6) referitoare la posibilitatea
folosirii subsolului oricărei
proprietăţi imobiliare de către autoritatea publică şi la despăgubirile
cuvenite proprietarului, alin. (7) privind obligaţia proprietarului de a asigura buna vecinătate şi protecţia mediului, alin. (8) referitor la
imposibilitatea confiscării
averii dobândite licit şi
prezumţia dobândirii licite,
precum şi alin. (9) în legătură cu posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni, nu este relevantă în cauză.
In ceea ce priveşte art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, Curtea reţine că acest text de lege, instituind sancţiunea nulităţii
absolute, potrivit dispoziţiilor
legislaţiei civile aplicabile
la data încheierii actului juridic, printre altele, şi în privinţa
actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în
favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, în condiţiile
legii, reprezintă consacrarea
legală a principiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, cuprinse în art. 44 alin. (1)
teza întâi şi alin. (2) teza
întâi din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4)
din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi a prevederilor art. III alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mihai Ion în Dosarul nr. 5.692/2005 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lăpădat