DECIZIE Nr. 272 din 26 iunie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin.
(3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea
tuturor formelor de discriminare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 48/2002
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 556 din 1 august 2003

Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 48/2002, exceptie ridicata de Anton Sommert intr-o
cauza civila, in Dosarul nr. 7.014/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
IV-a civila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca fiind neintemeiata, intrucat apreciaza ca prevederile de lege criticate nu
contravin textelor constitutionale invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
7.014/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din
Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor
formelor de discriminare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 48/2002,
exceptie ridicata de Anton Sommert intr-o cauza civila.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, 20, 21, 22 si 125
din Constitutie, intrucat constatarea si aplicarea sanctiunilor
contraventionale prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 "revin in
sarcina exclusiva a unei comisii subordonate functional Guvernului",
nefiind lasate la aprecierea instantelor judecatoresti, prin aceasta
aducandu-se atingere demnitatii omului, drepturilor si libertatilor
cetatenilor.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila considera ca exceptia ridicata
este neintemeiata. In acest sens se arata ca instituirea unei proceduri
nejudiciare si a unor organe specializate de constatare a contraventiilor
privind o anumita categorie de fapte si de valori sociale nu aduce atingere
valorilor constitutionale prevazute in art. 1 alin. (3), art. 21 si 22 din
Constitutie, cu atat mai mult cu cat dispozitiile legale criticate nu exclud
posibilitatea ca persoana interesata sa conteste masura Consiliului National
pentru Combaterea Discriminarii in justitie.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata, aratand ca nici un text constitutional nu prevede ca sanctiunea
amenzii contraventionale sa fie aplicata de instanta judecatoreasca. Apreciaza
astfel ca nu este incalcat principiul liberului acces la justitie si nici al
egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, deoarece dispozitiile
legale criticate nu ingradesc dreptul contravenientului de a se adresa
justitiei. De asemenea, arata ca "prevederile art. 20 alin. (3) din
ordonanta sunt aplicabile in egala masura tuturor celor care au savarsit
contraventii ce intra sub incidenta acesteia, asa incat nici principiul
egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice nu este incalcat".
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 20 alin. (3) din
Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 sunt constitutionale. In acest sens, arata ca
Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 se completeaza cu prevederile din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001, aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002. Astfel,
art. 31 - 36 din ordonanta cuprind reguli procedurale ce garanteaza accesul
liber la justitie al persoanelor care se considera lezate prin modul in care au
fost constatate contraventiile si aplicate sanctiunile. Activitatea agentilor
constatatori, in speta Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii,
fiind cenzurata de instanta judecatoreasca, inclusiv prin asigurarea dublului
grad de jurisdictie, fond si recurs. Prin garantarea accesului liber la
justitie se asigura si respectarea demnitatii omului, a drepturilor si
libertatilor cetatenilor, consacrate ca valori supreme prin art. 1 alin. (3)
din Constitutie. In sfarsit, considera ca nu este incalcat nici art. 125 din
Constitutie, intrucat "agentii constatatori nu infaptuiesc justitie, in
sensul textului constitutional, atunci cand constata contraventii si aplica
sanctiuni".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si
sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 48/2002, prevederi care au urmatorul cuprins:
"Constatarea si sanctionarea contraventiilor prevazute la cap. II de
prezenta ordonanta se fac de catre membrii Consiliului National pentru
Combaterea Discriminarii. Dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si
sanctionarea contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, se
aplica in mod corespunzator."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii
de lege contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, 20, 21, 22 si 125 din
Constitutie, care dispun:
- Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme si sunt garantate.";
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate
fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de
tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.";
- Art. 125: "(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de
Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
(2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
(3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala retine urmatoarele: art. 20 alin. (3) din ordonanta criticata,
cu modificarile ulterioare, stabileste in competenta Consiliului National
pentru Combaterea Discriminarii constatarea si sanctionarea contraventiilor
prevazute la cap. II din ordonanta, cu aplicarea corespunzatoare a
dispozitiilor Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea
contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
In esenta, autorul exceptiei considera ca stabilirea acestei competente
"in sarcina exclusiva a unei comisii subordonate functional
Guvernului", iar nu in competenta instantelor judecatoresti, contravine
prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 11, 20, 21, 22 si 125,
fara insa a arata in ce consta aceasta contrarietate.
Curtea observa ca invocarea incalcarii art. 21 din Constitutie privind
accesul liber la justitie este neintemeiata. Insusi textul de lege criticat
stabileste ca, in legatura cu constatarea si sanctionarea contraventiilor
prevazute in cap. II al ordonantei, se aplica, in mod corespunzator,
dispozitiile Legii nr. 32/1968, cu modificarile si completarile ulterioare.
Desi Legea nr. 32/1968 a fost abrogata expres prin art. 51 alin. (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, cap. IV din ordonanta, intitulat "Caile de atac", reitereaza
reglementarile acesteia cu privire la posibilitatea contestarii in justitie a
procesului-verbal de constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii de
catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, cu privire la
procedura in fata instantei de judecata, precum si cu privire la exercitarea
cailor de atac impotriva hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat
plangerea. Asa fiind, rezulta ca textul de lege criticat asigura accesul liber
la justitie si nu ingradeste dreptul contravenientului de a se adresa
justitiei.
Pentru argumentele expuse, Curtea nu poate retine nici incalcarea
prevederilor art. 125 din Constitutie referitoare la "Instantele
judecatoresti".
In sfarsit, Curtea constata ca prevederile constitutionale ale art. 1 alin.
(3) si ale art. 22, invocate, de asemenea, ca fiind incalcate, nu sunt
incidente in cauza, iar in legatura cu art. 11 si 20 din Constitutie, autorul
exceptiei nu mentioneaza nici un pact sau tratat international privind
drepturile omului care ar fi incalcat. Asa fiind, Curtea nu se poate substitui
autorului exceptiei in ceea ce priveste invocarea unor motive de
neconstitutionalitate, intrucat astfel ar exercita din oficiu un control de
constitutionalitate, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3)
din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea
tuturor formelor de discriminare, aprobata cu modificari prin Legea nr.
48/2002, exceptie ridicata de Anton Sommert intr-o cauza civila, in Dosarul nr.
7.014/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 iunie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Gabriela Dragomirescu