DECIZIE Nr. 272 din 20 decembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si
art. 207 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 219 din 27 aprilie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal, ridicata de Corneliu Vadim
Tudor in dosarele nr. 2.485/1999, nr. 2.582/1999 si nr. 2.850/1999 ale Curtii
Supreme de Justitie - Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 19 decembrie 2000, in
prezenta aparatorului autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului
Public, cand s-a dispus masura conexarii dosarelor nr. 214C/2000 si nr.
221C/2000 la Dosarul nr. 213C/2000, avand ca obiect aceeasi exceptie de
neconstitutionalitate si acelasi autor al exceptiei. Dezbaterile au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 20 decembrie 2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin incheierile din 20 iunie 2000 si din 27 iunie 2000, pronuntate
distinct in dosarele nr. 2.582/1999 si, respectiv, nr. 2.485/1999 si nr.
2.850/1999, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205
si art. 207 din Codul penal, ridicata de Corneliu Vadim Tudor, inculpat in
procese de insulta si calomnie.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca
dispozitiile art. 205 din Codul penal, privitoare la infractiunea de insulta,
sunt in contradictie cu libertatea de exprimare si cu libertatea presei
garantate de art. 30 alin. (3) si (4) din Constitutie, precum si cu libertatea
gandirii si a opiniilor, care, potrivit art. 29 alin. (1) din Constitutie, nu
pot fi ingradite sub nici o forma. Se arata in continuare ca aceleasi prevederi
legale sunt in contradictie si cu libertatea creatiilor artistice, cu dreptul
la informatie, a carui ingradire este interzisa prin art. 31 alin. (1) din
Constitutie, cu regimul constitutional al restrangerii exercitiului unor
drepturi sau al unor libertati, prevazut la art. 49 din Constitutie, precum si
cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentala, deoarece exista
neconcordanta intre art. 205 din Codul penal si unele prevederi din conventiile
internationale la care Romania este parte. Dispozitiile art. 205 din Codul
penal, care reglementeaza insulta, ingaduie incriminarea opiniilor si
judecatilor de valoare, care, asa cum s-a pronuntat Curtea Europeana a
Drepturilor Omului, nu pot fi incriminate. Cu privire la neconstitutionalitatea
dispozitiilor art. 207 din Codul penal, privitoare la infractiunea de calomnie,
se arata ca acestea vin, de asemenea, in contradictie cu prevederile art. 29,
30 si 31 din Constitutie si cu prevederile art. 24 referitoare la dreptul la
aparare. Se considera ca este cu neputinta de facut proba veritatii in cazul
judecatilor de valoare, iar prevederile art. 207 din Codul penal limiteaza
admiterea acestei probe numai daca exista un "interes legitim, ceea ce
contrazice textul constitutional, care face vorbire, in egala masura, atat la
interesul public cat si la interesul privat". Aceasta reprezinta totodata
o restrangere nejustificata a exercitiului dreptului la aparare.
Curtea Suprema de Justitie, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate apreciaza ca dispozitiile art. 205 din Codul penal nu
contravin prevederilor constitutionale invocate si nici conventiilor
internationale in materie, sens in care s-a pronuntat si Curtea Constitutionala
prin Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999. Cu privire la dispozitiile art. 207
din Codul penal se arata ca acestea nu contravin normelor constitutionale
invocate si nici conventiilor internationale in materie la care Romania a
aderat.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale au fost
comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca dispozitiile legale criticate
sunt constitutionale, in esenta, pentru urmatoarele motive:
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 205 din Codul penal in
raport cu dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie, cu privire la
conventiile internationale privitoare la libertatea de opinie si de exprimare,
se retine ca art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede
dreptul la libertatea de opinie si de exprimare, acelasi drept fundamental
fiind prevazut si la art. 19 pct. 2 din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice, precum si la art. 10 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Dar atat in art. 19
pct. 3 din pactul mentionat, cat si in art. 10 pct. 2 din conventie se
statueaza ca exercitarea libertatii de gandire si de exprimare comporta anumite
restrangeri ori sanctiuni prevazute de lege, intre altele, pentru apararea
ordinii si prevenirea infractiunilor, pentru protectia sanatatii sau moralei,
pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altora. Rezulta din aceste
dispozitii ca obiectul libertatii de exprimare il constituie exteriorizarea
unor idei sau opinii, dar si simple afirmatii si imputari, insa aceasta nu
inseamna ca prin continutul si maniera de a face afirmarile sau imputarile se
admite afectarea reputatiei si onoarei altei persoane. De aceea, stabilirea
prin lege a unor restrangeri ori sanctiuni nu este incompatibila cu libertatea
de exprimare, daca sunt masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru
protejarea reputatiei sau a drepturilor altora. In acest sens se citeaza
Decizia Curtii Constitutionale nr. 51 din 8 aprilie 1999, prin care s-a respins
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal
privitoare la infractiunea de calomnie.
In ceea ce priveste criticile potrivit carora dispozitiile art. 205 din
Codul penal sunt contrare libertatii de gandire si de exprimare, precum si dreptului
la informatie, acestea sunt considerate ca fiind neintemeiate, deoarece
libertatea constiintei, conform art. 29 alin. (2), trebuie sa se manifeste in
spirit de toleranta si de respect reciproc, iar libertatea de exprimare nu
poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici
dreptul la propria imagine, dupa cum se prevede in art. 30 alin. (6) din
Constitutie. De asemenea, dispozitiile art. 54 din Constitutie prevad ca
drepturile si libertatile constitutionale, inclusiv libertatea de exprimare si
dreptul la informatie, trebuie sa fie exercitate cu buna-credinta, fara a fi
incalcate drepturile si libertatile celorlalti. Punctul de vedere exprimat se
intemeiaza si pe Decizia nr. 51 din 8 aprilie 1999 a Curtii Constitutionale, prin
care s-a statuat ca exercitarea abuziva a drepturilor si libertatilor este
susceptibila de sanctionare, fiind posibila chiar aplicarea unor sanctiuni
penale.
Prevederile de lege criticate nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 49
din Constitutie, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati, deoarece incriminarea insultei ca infractiune si sanctionarea
acesteia constituie expresia vointei legiuitorului, care a considerat necesara
apararea prin mijloace de drept penal a demnitatii persoanei, neputandu-se
sustine ca textul incriminator este contrar Constitutiei.
Cu referire la critica potrivit careia prevederile art. 207 din Codul penal
ar incalca dreptul la aparare, prevazut la art. 24 din Constitutie, se arata ca
aceasta nu este intemeiata, deoarece si in cazul unui proces avand ca obiect
infractiunea de insulta sau calomnie inculpatul beneficiaza de toate drepturile
si garantiile pe care le implica dreptul constitutional la aparare, proba
veritatii constituind numai unul dintre mijloacele prin care acesta poate
dovedi inexistenta caracterului penal al faptei imputate. Criticile potrivit
carora dispozitiile art. 207 din Codul penal ar incalca libertatea de gandire
si de exprimare sau dreptul la informatie sunt considerate ca fiind
neintemeiate pentru aceeasi argumentare ca si in cazul criticii de
neconstitutionalitate aduse dispozitiilor art. 205 din Codul penal. In fine, se
mai arata ca exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor
constitutionale, cu respectarea limitarilor prevazute in Constitutie, poate
reprezenta un instrument prin care sa se realizeze un echilibru intre
drepturile si libertatile constitutionale, pe de o parte, si limitele aduse
acestora prin Constitutie si indatoririle fundamentale, pe de alta parte.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele
intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului
exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
205 si 207 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:
Art. 205
"Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte,
prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se
pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un
defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui
relevate.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
Art. 207
"Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca
afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim.
Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea
de insulta sau calomnie."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca textele de lege
criticate sunt contrare: libertatii de exprimare si libertatii presei,
garantate de art. 30 din Constitutie; libertatii gandirii si a opiniilor, care,
potrivit art. 29 alin. (1) din Constitutie, nu poate fi ingradita; dreptului la
informatie, a carui ingradire este interzisa de art. 31 alin. (1) din
Constitutie; conventiilor internationale privitoare la libertatea de exprimare,
in mod concret prevederilor art. 19 pct. 2 din Pactul international cu privire
la drepturile civile si politice sau celor ale art. 10 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; prevederilor art.
49 din Constitutie, privitoare la ingradirea exercitiului unor drepturi sau al
unor libertati. Dispozitiile art. 207 din Codul penal sunt considerate ca fiind
contrare si dreptului fundamental la aparare prevazut la art. 24 din
Constitutie.
Pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea retine ca
insulta si calomnia sunt infractiuni contra demnitatii, iar demnitatea omului
este nominalizata in art. 1 alin. (3) din Constitutie printre valorile supreme
garantate de Legea fundamentala. Potrivit prevederilor constitutionale
"Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea
omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii
umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt
garantate". Aceasta garantare a demnitatii omului se infaptuieste si prin
incriminarea si sanctionarea penala a faptelor prin care se aduce atingere
demnitatii. Apararea demnitatii omului prin mijloace de drept penal este
conditionata de existenta drepturilor si libertatilor altora. De aceea s-a
prevazut ca, in masura in care fapta insultatoare sau calomnioasa a fost
savarsita pentru apararea unui interes legitim, nu constituie infractiune daca
s-a afirmat sau imputat o fapta adevarata. Proba veritatii este admisibila,
insa numai daca fapta s-a savarsit in apararea unui interes legitim, public sau
privat, deoarece fara un astfel de interes atingerea adusa demnitatii, chiar
prin afirmatii sau imputari adevarate, nu este ingaduita de lege. Legea se
refera la fapte, iar nu la judecati de valoare, asa cum sustine autorul
exceptiei. De aceea critica referitoare la proba judecatilor de valoare si la
imposibilitatea acestei probe este lipsita de continut.
Curtea constata ca, in ceea ce priveste pretinsa contrarietate a
dispozitiilor art. 205 si 207 din Codul penal cu prevederile constitutionale
referitoare la libertatea de gandire si de exprimare, autorul exceptiei ignora
acele prevederi din Constitutie si din conventiile internationale, care
limiteaza exercitiul libertatii de gandire si de exprimare. Se ignora astfel
prevederile: art. 29 alin. (2) din Constitutie, in sensul carora libertatea
constiintei "[...] trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si
respect reciproc"; art. 30 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora
"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine"; art. 10 pct.
2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, potrivit carora exercitarea libertatii de exprimare poate fi
restransa in vederea protectiei, intre altele, a reputatiei sau a drepturilor
altora; art. 54 din Constitutie, in sensul carora exercitarea drepturilor si a
libertatilor trebuie sa se realizeze cu buna-credinta, fara sa incalce
drepturile si libertatile celorlalti.
De altfel Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in acest sens, statuand
ca dispozitiile art. 205 si 207 din Codul penal sunt constitutionale (de
exemplu, prin Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 8 februarie 2000, si prin Decizia nr.
134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
393 din 23 august 2000).
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea
practicii Curtii, solutia si considerentele acelor decizii raman valabile si in
cauza de fata.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c),
si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art.
207 din Codul penal, ridicata de Corneliu Vadim Tudor in dosarele nr.
2.485/1999, nr. 2.582/1999 si nr. 2.850/1999 ale Curtii Supreme de Justitie -
Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 decembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu