DECIZIE   Nr. 27 din 2 iunie 2008

cu privire la solutia ce trebuie data de instanta în cazul cand persoana vatamata sau persoana ale carei interese legitime au fost vatamate îsi retrage plangerea formulata în temeiul art. 278 1 din Codul de procedura penala, precum si daca aceasta solutie este supusa caii de atac a recursului.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 423 din 22 iunie 2009

Dosar nr. 10/2008

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la solutia ce trebuie data de instanta în cazul cand persoana vatamata sau persoana ale carei interese legitime au fost vatamate îsi retrage plangerea formulata în temeiul art. 278 1 din Codul de procedura penala, precum si daca aceasta solutie este supusa caii de atac a recursului.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând să fie admis în sensul de a se stabili că, în cazul în care persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate îşi retrage plângerea formulată în baza art. 2781 din Codul de procedură penală, instanţa urmează să ia act de această manifestare de voinţă, iar hotărârea pronunţată are caracter definitiv.

SECŢIILE   UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar cu privire la modul de soluţionare a cauzelor ce au ca obiect plângeri formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, atunci când partea vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate îşi retrage plângerea, precum şi cu privire la caracterul hotărârii prin care se ia act de această manifestare de voinţă.

Astfel, unele instanţe judecătoreşti au examinat asemenea plângeri pe fond, refuzând să ia act de retragerea acestora, şi au considerat, totodată, că hotărârile pronunţate sunt supuse căii de atac a recursului.

In motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că dispoziţiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală nu prevăd posibilitatea retragerii plângerii formulate de partea vătămată împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului, considerând că este necesară examinarea acesteia din oficiu, sub toate aspectele, precum şi că împotriva hotărârii pronunţate poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Au fost şi instanţe care au considerat că instanţa sesizată trebuie să ia act de o atare manifestare de voinţă, exprimată în mod liber de către persoana vătămată şi de cea ale cărei interese legitime au fost vătămate, precum şi că hotărârea dată în această privinţă este supusă recursului.

In fine, alte instanţe au luat act de manifestarea de voinţă a persoanei vătămate şi de aceea a persoanei ale cărei interese legitime au fost vătămate, apreciind totodată că hotărârea prin care s-a dat curs acestei manifestări are caracter definitiv.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

In adevăr, prin art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, se prevede că, „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".

Aşa cum reiese din acest text de lege, voinţa legiuitorului este aceea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta să se poată adresa cu plângere instanţei, plângerea având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

In concepţia legiuitorului, poate face deci o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală a procurorului.

Pe de altă parte, pentru îndeplinirea finalităţii menţionate, instanţa chemată să judece plângerea are competenţa funcţională de a verifica întreaga activitate procesuală desfăşurată de procuror, pentru a avea posibilitatea de a decide dacă rezoluţia sau ordonanţa atacată trebuie să fie menţinute sau, dimpotrivă, desfiinţate ca nelegale în drept sau netemeinice în fapt.

Chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în conţinutul dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, printre soluţiile care se pronunţă cu ocazia judecării plângerii şi pe aceea a posibilităţii părţilor de a renunţa la plângerea formulată, aceasta nu înseamnă ca o asemenea situaţie, nereglementată în mod expres, să nu îşi găsească rezolvarea firească, adecvată conţinutului şi sensului solicitării pe care partea a înţeles să îl dea, prin exprimarea liberă a voinţei sale.

De altfel, având de dezlegat aceeaşi chestiune de drept în cazul retragerii cererilor de revizuire, de contestaţie în anulare şi de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au statuat primordialitatea principiului disponibilităţii prin Decizia nr. XXXIV din 6 noiembrie 2006.

In acest sens, este de observat că, în conformitate cu art. 246 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă", iar „renunţarea la judecată se constată prin încheiere fără drept de apel".

Pe de altă parte, este evident că, datorită naturii sale juridice şi efectelor ce le are, plângerea formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală are caracterul vădit al unei căi de atac similare apelului ori recursului.

Or, prin interpretarea analogică a dispoziţiilor art. 368 şi art. 3854 alin. 2 din Codul de procedură penală, care conferă părţilor dreptul de a renunţa la calea de atac exercitată, rezultă fără echivoc că nu a mai fost necesar ca legiuitorul să insereze expres în textul art. 2781 din Codul de procedură penală posibilitatea de a se renunţa la plângerea formulată, mai ales că prin art. 246 alin. 1 din Codul de procedură civilă, aplicabil şi în materie penală potrivit art. 721 din acelaşi cod, este instituit principiul că partea care adresează instanţei o cerere poate să renunţe oricând la judecarea ei.

In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că instanţa învestită cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, în cazul retragerii acesteia de către persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, va lua act de o atare manifestare de voinţă, iar hotărârea pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac.

PENTRU  ACESTE   MOTIVE

In numele legii,

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

1.  Stabilesc că instanţa învestită cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, în cazul retragerii acesteia de către persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, urmează să ia act de această manifestare de voinţă.

2.  Hotărârea astfel pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac. Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2008.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

p. Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei,

eliberată din funcţie prin pensionare,

Adriana Daniela White