DECIZIE   Nr. 269 din  2 octombrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 46 din 23 ianuarie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Marius Minu Marculescu in Dosarul nr. 178/2001 al Curtii de Apel Constanta - Sectia comerciala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 18 septembrie 2001 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 2 octombrie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 aprilie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 178/2001, Curtea de Apel Constanta - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Marius Minu Marculescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicata, potrivit carora in categoria de creante privilegiate se inscriu doar "creantele izvorate din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii", sunt discriminatorii si, ca atare, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Se arata in acest sens ca dispozitia legala criticata favorizeaza, in cadrul aceleiasi categorii de creditori, pe aceia care au creante mai recente, in dezavantajul celor cu creante mai vechi. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera, de asemenea, ca textul de lege criticat incalca dispozitiile constitutionale ale art. 38 alin. (1), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1), cu raportare la unele reglementari din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, din Carta sociala europeana, revizuita, adoptata la Strassbourg la 3 mai 1996, din Conventia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile si ipotecile maritime de la Bruxelles din 10 aprilie 1926 si din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949 privind protectia salariului, reglementari care impun executarea prioritara a creantelor rezultate din drepturi salariale.
    Curtea de Apel Constanta - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca "dispozitiile art. 108 pct. 3 nu incalca dreptul fundamental garantat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie", precum si faptul ca textul de lege criticat "reglementeaza distinct situatii diferite, in raport cu elementele precis determinate. Asadar, in speta, este o chestiune de interpretare si aplicare a unei norme legale si nu o problema de constitutionalitate a acesteia". In ceea ce priveste invocarea in sustinerea exceptiei a reglementarilor internationale instanta de judecata considera ca dispozitiile conventiilor de la Bruxelles din 1926 si 1952 nu sunt incidente in cauza, iar "in procedura falimentului determinarea naturii creantei si a existentei unui privilegiu al acesteia se face in mod exclusiv in baza normei speciale din art. 108 din Legea nr. 64/1995 si a dispozitiei din art. 11 al Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949", texte care nu sunt in contradictie.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "Legea nr. 64/1995 instituie o procedura speciala - concursuala - punand pe toti creditorii unui comerciant, care nu si-a platit datoriile, intr-o situatie egala", procedura care nu contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Se mai arata ca "art. 108 se margineste sa stabileasca o ierarhie intre creditori - fara a exclude vreunul - tinand seama de natura si importanta creantelor", in concordanta cu prevederile art. 11 pct. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949 privind protectia salariului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partilor si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispozitii care au urmatorul continut:
    - Art. 108 pct. 3: "Creantele vor fi platite, atat in cazul lichidarii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, cat si in cazul falimentului, in urmatoarea ordine: [...]
    3. creantele izvorate din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;"
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste prevederi legale contravin urmatoarelor texte din Constitutie:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere.";
    - Art. 11 alin. (1): "Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";
    - Art. 20 alin. (1): "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte."
    In motivarea exceptiei se invoca si incalcarea urmatoarelor dispozitii din reglementari internationale:
    - Art. 6 pct. 1 si art. 7 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974:
    - Art. 6 pct. 1: "Statele parti la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care il are orice persoana de a obtine posibilitatea sa-si castige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata si vor lua masuri potrivite pentru garantarea acestui drept.";
    - Art. 7: "Statele parti la prezentul pact recunosc dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de conditii de munca juste si prielnice, care sa asigure indeosebi:
    a) remuneratia care asigura tuturor muncitorilor cel putin:
    (i) un salariu echitabil si o remuneratie egala pentru o munca de valoare egala, fara nici o distinctie [...];
    (ii) o existenta decenta pentru ei si familia lor, in conformitate cu dispozitiile prezentului pact; [...]";
    - Art. 1 pct. 2 din Carta sociala europeana, revizuita, ratificata prin Legea nr. 74/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999: "In vederea exercitarii efective a dreptului la munca, partile se angajeaza: [...]
    2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucratorului de a-si castiga existenta printr-o munca liber intreprinsa; [...]";
    - Art. 2 pct. 2 din Conventia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile si ipotecile maritime, adoptata la Bruxelles la 10 aprilie 1926: "Vor fi privilegiate asupra vasului, asupra navlului pentru voiajul in cursul caruia creanta privilegiata a luat nastere: [...]
    2. Creantele rezultand din contractul de angajare al capitanului, echipajului si al celorlalte persoane angajate la bord.";
    - Art. 11 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949 privind protectia salariului, ratificata prin Decretul nr. 284/1973, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973:
    "1. In caz de faliment sau lichidare judiciara a unei intreprinderi lucratorii folositi in cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiati, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate in cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidarii si care va fi prevazuta de catre legislatia nationala.
    2. Salariul constituind o creanta privilegiata va fi platit integral mai inainte ca creditorii ordinari sa poata revendica cota-parte ce li se cuvine.
    3. Ordinea de prioritate a creantei privilegiate constituita de salariu, fata de celelalte creante privilegiate, trebuie sa fie determinata de catre legislatia nationala."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
    I. O prima critica de neconstitutionalitate consta in aceea ca prevederile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicata, care stabilesc ca atat in cazul lichidarii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, cat si in cazul falimentului creantele izvorate din contracte de munca vor fi platite pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii, sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". In acest sens in opinia autorului exceptiei toti creditorii, titulari ai unor creante izvorate din contracte de munca, se afla in aceeasi situatie, iar incadrarea lor, diferentiat, in ordinea de preferinta prevazuta la pct. 3 sau la pct. 9 - "alte creante chirografare" - ale textului criticat, in raport cu data nasterii creantei, are caracter discriminatoriu.
    Sub acest aspect Curtea constata ca in mod obiectiv exista deosebiri intre cele doua categorii de creditori, intrucat unii au creante mai vechi, pentru a caror recuperare, manifestand diligenta necesara, ar fi putut actiona inainte ca debitorul sa ajunga in situatia de incapacitate de plata, iar altii, cu creante nascute mai recent, nu au avut la dispozitie timp suficient pentru executarea creantelor lor anterior deschiderii procedurii falimentului. In acest sens in jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale s-a statuat ca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor impune un tratament juridic identic numai in situatii egale, iar situatiile in mod obiectiv diferite justifica constitutional tratamentul juridic diferentiat.
    Pe de alta parte Curtea observa ca, desi toti creditorii au acelasi interes si aceeasi legitimitate in recuperarea creantelor lor, lichidarea bunurilor din averea debitorului si falimentul nu se realizeaza in acelasi timp, astfel ca nici creantele nu se pot recupera toate deodata. In aceasta situatie se impune stabilirea prin norme juridice cu caracter procedural a unei ordini de plata, in raport cu natura creantelor. Or, in temeiul dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", o asemenea reglementare s-a realizat prin insesi dispozitiile legale criticate.
    In ceea ce priveste stabilirea platii creantelor in ordinea prevazuta la pct. 3 sau la pct. 9 al art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicata, aceasta este o problema de aplicare a legii, iar nu una de constitutionalitate, si de aceea intra in competenta de solutionare a instantei de judecata.
    Din cele aratate rezulta ca aceasta prima critica de neconstitutionalitate nu poate fi retinuta si urmeaza sa fie respinsa.
    II. Cea de-a doua critica de neconstitutionalitate priveste incalcarea dispozitiilor art. 38 alin. (1), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) din Constitutie, cu raportare la art. 6 pct. 1 si art. 7 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, la art. 1 pct. 2 si art. 2 din Carta sociala europeana, revizuita, la art. 2 din Conventia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile si ipotecile maritime de la Bruxelles din 1926 si la art. 11 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949 privind protectia salariului. Se apreciaza ca, "avand in vedere textele de lege invocate", "salariul reprezinta, neindoielnic, scopul principal al exercitarii dreptului la munca, pe baza caruia orice persoana are posibilitatea de a-si castiga existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata", "or, art. 108 din Legea nr. 64/1995 plaseaza pe ultimul loc la masa credala restantele salariale ale celor care, cu buna-credinta, si-au desfasurat munca la bordul navelor, cu mai mult de 6 luni, inainte de deschiderea falimentului [...]".
    Analizand critica referitoare la incalcarea art. 38 alin. (1) din Constitutie, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, deoarece art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicata, nu contine prevederi care ingradesc exercitiul dreptului la munca sau al alegerii profesiei si a locului de munca si nici dreptul la o remuneratie corespunzatoare pentru munca prestata.
    De asemenea, Curtea nu poate retine nici sustinerile referitoare la incalcarea art. 6 pct. 1 si art. 7 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si a art. 1 pct. 2 din Carta sociala europeana, revizuita, intrucat aceste reglementari vizeaza garantarea dreptului la munca si asigurarea exercitiului acestui drept, precum si dreptul la "un salariu echitabil si o remuneratie egala pentru o munca de valoare egala", iar nu conditiile de executare a creantelor izvorate din contractul de munca.
    Curtea constata ca in cauza nu sunt relevante prevederile Conventiei internationale pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile si ipotecile maritime, deoarece acestea privesc executarea creantelor asupra vaselor, iar nu si creantele unei societati comerciale avand ca obiect de activitate transportul maritim, care sunt supuse procedurii falimentului stabilite de Legea nr. 64/1995, republicata.
    Totodata Curtea Constitutionala retine ca in cauza sunt incidente prevederile art. 11 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949 privind protectia salariala, articol care la alin. 1 stabileste ca, "In caz de faliment sau lichidare judiciara a unei intreprinderi, lucratorii folositi in cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiati, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate in cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidarii si care va fi prevazuta de catre legislatia nationala", iar la alin. 3 prevede ca "Ordinea de prioritate a creantei privilegiate constituita de salariu, fata de celelalte creante privilegiate, trebuie sa fie determinata de catre legislatia nationala". Or, dispozitiile art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicata, sunt in deplina concordanta cu aceste reglementari internationale potrivit carora atat stabilirea perioadei din care trebuie sa provina creantele din salariu, pentru a fi privilegiate, cat si a ordinii de prioritate a creantelor privilegiate intra in atributiile legiuitorului national. Ca atare, intrucat nu exista neconcordanta intre reglementarile internationale invocate si textul de lege criticat ca fiind neconstitutional, Curtea urmeaza sa respinga si sustinerile referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Marius Minu Marculescu in Dosarul nr. 178/2001 al Curtii de Apel Constanta - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 2 octombrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu