Decizia Nr.267 din 22.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Nicolae Luţu, Ion Drăguţ, Gheorghe Drugă, Vasile Jandarmu şi Florin Stoica în Dosarul nr. 3.621/104/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că autorii excepţiei, precum şi domnul Viorel Ştefan, consilier local validat în locul unui alt consilier căruia i-a încetat mandatul, au depus o cerere de amânare argumentată pe necesitatea citării şi a acestuia din urmă. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de acordare a unui nou termen de judecată, apreciind că nu se impune citarea persoanei menţionate.Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare a judecării cauzei, întrucât nu are competenţa de a introduce în cauză alte persoane decât cele care sunt părţi în litigiul în cursul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, fiind ţinută să respecte cadrul procesual fixat de instanţa învestită cu soluţionarea acestuia.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că textele de lege criticate reprezintă sancţiuni legale pentru o inactivitate vădită a unei autorităţi publice deliberative, care intervin după ce instanţa judecătorească se pronunţă asupra situaţiei de fapt care poate conduce la dizolvarea consiliului local. În aceste condiţii, apreciază că nu sunt nesocotite dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.621/104/2009, Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Nicolae Luţu, Ion Drăguţ, Gheorghe Drugă, Vasile Jandarmu şi Florin Stoica într-o cauză privind soluţionarea unei acţiuni având ca obiect constatarea dizolvării de drept a Consiliului Local al Comunei Priseaca, judeţul Olt.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile de lege criticate permit primarului sau unor grupuri de persoane din jurul acestuia ca, prin ameninţarea cu dizolvarea consiliului local, să modifice rezultatul voinţei populare care a condus la alegerea anumitor persoane în funcţia de consilier local şi să impună consiliului local să voteze într-un anume fel, viciind astfel libertatea de opinie a consilierilor.Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textele de lege criticate instituie sancţiuni menite să determine autoritatea deliberativă să îşi ducă la îndeplinire atribuţiile constituţionale şi legale, iar modul de exercitare a votului exclude posibilitatea ca o persoană sau un grup minoritar de componenţi ai autorităţii deliberative să exercite puterea în nume propriu. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, modificate prin Legea nr. 59/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 8 aprilie 2010, care au următoarea redactare:– Art. 55 alin. (1) lit. a) şi b): „(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:a)în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale;b)în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre.“În opinia autorilor excepţiei, sunt încălcate următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 2 alin. (2) potrivit căruia niciun grup şi nicio persoană nu poate exercita suveranitatea în nume propriu, art. 29 alin. (1) referitor la interdicţia îngrădirii libertăţii gândirii şi a opiniilor şi care statuează că nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale şi art. 30 alin. (6) care prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în virtutea cărora statele părţi s-au angajat să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate cuprind două dintre cazurile în care consiliul local se dizolvă de drept, şi anume când acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale, şi atunci când, deşi s-a întrunit, nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre. Curtea constată că acestea reprezintă situaţii obiective, determinabile în mod neechivoc, a căror invocare, în principiu, nu este susceptibilă de abuzuri. Legiuitorul a individualizat şi a identificat într-o manieră foarte precisă ipotezele ce se pot constitui în motive de dizolvare a consiliului local, atribuind instanţei de contencios administrativ competenţa de a se pronunţa asupra aplicării unei asemenea sancţiuni. Aceasta va aprecia, în urma analizării situaţiei concrete, atât asupra posibilei introduceri abuzive sau tendenţioase a cererii de către titularii dreptului de sesizare a instanţei în vederea constatării dizolvării de drept, cât şi asupra existenţei împrejurărilor de fapt stabilite prin textul de lege criticat, care atrag dizolvarea acestuia. De aceea, susţinerea autorilor excepţiei, în sensul că primarul sau grupuri de persoane din jurul acestuia au posibilitatea ca, prin ameninţarea cu dizolvarea consiliului local, să modifice rezultatul voinţei populare şi să impună consiliului local să voteze într-un anume fel, vizează mai mult aprecieri subiective, care nu se constituie în vicii de neconstituţionalitate. Din această perspectivă, Curtea constată că nici dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora niciun grup şi nicio persoană nu poate exercita suveranitatea în nume propriu, nu au incidenţă în cauza de faţă. Norma constituţională invocată are în vedere exercitarea suveranităţii ca putere politică, titularul acesteia fiind poporul, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum. Or, reglementând în modalitatea mai sus descrisă cazurile în care consiliul local se dizolvă de drept, textul de lege criticat nu pune în discuţie niciun aspect de natură să aducă atingere acestui principiu consacrat prin prevederile constituţionale menţionate. Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la pretinsa nesocotire a tezei cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea fundamentală, care interzice îngrădirea libertăţii gândirii şi a opiniilor şi care statuează că nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale. Nu se poate susţine că dizolvarea de drept a consiliului local, care intervine ca o consecinţă a inactivităţii sale, ar afecta libertatea gândirii ori a opiniilor membrilor acestuia. Reglementarea unei astfel de sancţiuni nu poate fi considerată o presiune asupra conştiinţei membrilor consiliului local, care ar risca să altereze libertatea acestora de gândire sau care i-ar putea forţa să adopte anumite opinii împotriva propriilor convingeri. Ameninţările venite din partea anumitor persoane la care autorii excepţiei fac referire sunt exterioare normelor criticate, reprezentând împrejurări de fapt a căror caracterizare şi încadrare urmează să fie făcute de instanţa de contencios administrativ competentă. Totodată, Curtea observă că autorii excepţiei nu formulează argumente pertinente prin care să demonstreze neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate nici prin raportare la dispoziţiile art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit cărora libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Prin Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a reţinut că prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 reprezintă o concretizare a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. În acest context, stabilirea unei sancţiuni pentru inactivitatea acestei autorităţi locale apare pe deplin justificată şi nu este susceptibilă să lezeze valorile enumerate în art. 30 alin. (6) din Constituţie. În fine, Curtea constată că textele de lege ce formează obiect al excepţiei nu contravin nici prevederilor art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în virtutea cărora statele părţi s-au angajat să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. În acest sens, Curtea observă că normele criticate nu au legătură cu organizarea procesului electoral şi cu exigenţele pe care acesta trebuie să le satisfacă, potrivit dispoziţiilor din documentul internaţional menţionat. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Nicolae Luţu, Ion Drăguţ, Gheorghe Drugă, Vasile Jandarmu şi Florin Stoica în Dosarul nr. 3.621/104/2009 al Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu