DECIZIE   Nr. 265 din 12 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 206 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 557 din 29 iunie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Marinela Minca          - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Media Group Gazeta" - S.R.L. si Camelia Barbutu in Dosarul nr. 1.922/2005 al Judecatoriei Craiova.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.922/2005, Judecatoria Craiova a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 205 si art. 206 din Codul penal.
    Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "Media Group Gazeta" - S.R.L. si Camelia Barbutu in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca textul legal criticat contravine dispozitiei constitutionale potrivit careia legea stabileste delictele de presa. Or, la data initiala a promulgarii Legii fundamentale, raspunderea pentru delictele de presa nu era reglementata de Codul penal. Nici ulterior revizuirii Constitutiei Codul penal nu prevedea vreo dispozitie referitoare la raspunderea pentru delictele de presa, ci numai la raspunderea civila. De altfel, noul Cod penal, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, care va intra in vigoare la un an de la data publicarii, a inlaturat pedeapsa inchisorii pentru infractiunea de calomnie, deoarece aceasta fapta nu prezinta un grad de pericol social ridicat. Prin urmare, dispozitiile legale criticate aduc atingere si art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.
    Judecatoria Craiova opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile legale criticate sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 30 alin. (8) si art. 20 ale Legii fundamentale. Motivarea formulata de parti in sensul ca delictele de presa ar atrage doar raspunderea civila nu este temeinica si legala, atat timp cat cele doua fapte, de insulta si calomnie, sunt reglementate in mod expres ca infractiuni in partea speciala a Codului penal.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece libertatea de exprimare garantata de art. 30 alin. (1) din Legea fundamentala impune respectarea cerintei inscrise in alin. (6) al aceluiasi articol, potrivit caruia acest drept nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a unei persoane si dreptul la propria imagine. Caracterul inviolabil al libertatii de exprimare nu justifica o asemenea atingere. De altfel, toate prevederile din Constitutie si din actele internationale prin care se consacra libertatea de exprimare cuprind precizarea ca aceasta libertate nu poate fi absoluta, ea putand suferi restrangeri in masura in care sunt necesare pentru apararea drepturilor si libertatilor altora.
    Prin incriminarea insultei si calomniei legiuitorul nu a urmarit sa cenzureze libertatea de exprimare, ci doar sa impuna anumite limite in comportamentul si exprimarea oamenilor, astfel incat sa nu fie incalcate drepturile si libertatile celorlalti. Totodata, stabilirea prin lege a unor restrangeri sau sanctiuni nu este incompatibila cu libertatea de exprimare atat timp cat acestea sunt absolut necesare pentru apararea onoarei si demnitatii persoanei.
    Nu se poate sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 20 din Legea fundamentala si art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece textul constitutional cuprinde doua reguli care privesc transpunerea in practica a drepturilor si libertatilor fundamentale, a caror interpretare si aplicare se face in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte si care acorda prioritate reglementarilor internationale in situatia in care s-ar ivi nepotriviri, contradictii, conflicte intre ele si reglementarile interne. Aceasta prioritate este acordata numai in domeniul drepturilor omului. De altfel, in concordanta cu cele de mai sus, si prevederile art. 10 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale stabilesc posibilitatea limitarii libertatii de exprimare.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece nu poate fi retinuta critica potrivit careia prevederile art. 205 si art. 206 din Codul penal incalca dispozitiile art. 30 alin. (8) din Legea fundamentala, intrucat raspunderea penala este intemeiata pe principiul legalitatii incriminarii. Insulta si calomnia sunt infractiuni contra demnitatii, iar demnitatea omului este nominalizata in art. 1 alin. (3) din Constitutie printre valorile supreme garantate de Legea fundamentala. Aceasta garantare se infaptuieste si prin incriminarea si sanctionarea penala a faptelor prin care se aduce atingere demnitatii.
    Critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 205 si 206 din Codul penal fata de art. 20 din Constitutie si art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu poate fi primita, deoarece incriminarea acestor fapte ca infractiuni da expresie restrangerii exercitiului dreptului la exprimare, prevazut de art. 30 alin. (6) din Constitutie, in scopul apararii unor valori care sunt de esenta unei societati democratice. De altfel, posibilitatea limitarii libertatii de exprimare este prevazuta si in art. 10 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 205 si art. 206 din Codul penal, care au urmatorul continut:
    - Art. 205: Insulta:
    "Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseste cu amenda.
    Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
    - Art. 206: Calomnia:
    "Afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amenda.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala".
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 30 alin. (8) teza finala, potrivit carora Delictele de presa se stabilesc prin lege, si ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentala, raportat la art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la Libertatea de exprimare.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 205 si art. 206 din Codul penal, aceasta s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 183 din 22 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 15 mai 2004, si, respectiv, prin Decizia nr. 139 din 10 martie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 350 din 25 aprilie 2005, in cauze in care, de asemenea, se indica incalcarea dispozitiilor constitutionale referitoare la libertatea de exprimare. Prin acele decizii, Curtea a constatat ca textele legale criticate sunt in deplina concordanta cu Legea fundamentala, statuand ca dispozitiile art. 205 si 206 din Codul penal incrimineaza si sanctioneaza faptele de insulta si calomnie ca infractiuni contra demnitatii persoanei, valoare suprema, garantata in statul de drept si consacrata in art. 1 alin. (3) din Constitutie. Libertatea de exprimare, astfel cum este consfintita de dispozitiile art. 30 din Constitutie, impune respectarea cerintei inscrise in alin. (6) al aceluiasi articol, si anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si dreptul la propria imagine. Totodata, acest drept permite cetatenilor sa participe la viata sociala, politica si culturala, manifestandu-si gandurile, opiniile, credintele etc. Dar aceasta libertate nu poate fi absoluta si, ca atare, in scopul apararii unor valori care sunt de esenta unei societati democratice, este supusa unor coordonate juridice expres prevazute de lege. De aceea, inlauntrul acestor coordonate menite a preintampina abuzul in exercitiul libertatii de exprimare, legiuitorul a incriminat infractiunea de calomnie.
    In plus, posibilitatea limitarii libertatii de exprimare este prevazuta si in art. 10 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care dispune ca "Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru [...] protectia reputatiei sau a drepturilor altora [...]."
    Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele deciziei mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
    Curtea mai constata ca autorii exceptiei solicita, de fapt, definirea conceptului de delict de presa si, ca o consecinta imediata, reconsiderarea practicii instantelor de judecata in aplicarea si interpretarea celor doua infractiuni de insulta si calomnie ca fapte antisociale cu un grad de pericol social diminuat, care nu justifica limitarile existente in cele doua texte legale criticate, de vreme ce acestea nu ar putea face parte din categoria delictelor de presa. Or, asa cum s-a aratat mai sus, prevederile legale supuse controlului nu aduc atingere dispozitiilor fundamentale si conventionale invocate, iar celelalte aspecte nu sunt de resortul instantei de control constitutional.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Media Group Gazeta" - S.R.L. si Camelia Barbutu in Dosarul nr. 1.922/2005 al Judecatoriei Craiova.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 mai 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru