DECIZIE   Nr. 264 din 24 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 542 din 29 iulie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Ioana Marilena Chiva  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 4.393/2002 al Judecatoriei Galati.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Presedintele dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 99C/2003, care are ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de Victor Truta in Dosarul nr. 4.403/2002 al Judecatoriei Galati.
    La apelul nominal, in Dosarul nr. 99C/2003 se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie chestiunea conexarii dosarelor sus-mentionate, avand in vedere continutul identic al exceptiilor ridicate. Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord cu conexarea, fata de dispozitiile art. 164 din Codul de procedura civila.
    Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 99C/2003 la Dosarul nr. 98C/2003 care este primul inregistrat.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, apreciind ca dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale, invocand in acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, si anume, deciziile nr. 208/2003 si nr. 216/2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin Incheierile din 12 februarie 2003, pronuntate in dosarele nr. 4.393/2002 si nr. 4.403/2002, Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza, respectiv de Victor Truta, in cadrul unor cauze civile, in care li s-a respins, prin incheiere, cererea de acordare a asistentei judiciare gratuite.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca dispozitiile legale criticate impiedica accesul liber la justitie, incalcand astfel art. 21 din Constitutie, intrucat nu se da posibilitatea atacarii incheierii prin care s-a solutionat cererea de asistenta judiciara. Totodata sustin ca se incalca si prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (1) referitoare la statul de drept, ale art. 4 si 16 cu privire la egalitatea cetatenilor in fata legii, ale art. 15 privitoare la principiul universalitatii, ale art. 20, dar fara a preciza ce norme internationale considera ca sunt incalcate prin dispozitiile criticate, ale art. 24 care consacra dreptul la aparare, precum si pe cele ale art. 51 privind respectarea Constitutiei si a legilor.
    Judecatoria Galati apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, iar dispozitiile criticate nu contravin prevederilor din Constitutie invocate de autorii exceptiei. Incheierea prin care s-a solutionat cererea de acordare a asistentei judiciare fiind o incheiere interlocutorie, instanta poate reveni asupra ei daca s-au schimbat imprejurarile avute in vedere la solutionarea acesteia.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile criticate trebuie privite in contextul intregii reglementari a asistentei judiciare, conceputa ca o modalitate de garantare a accesului liber la justitie si a exercitarii drepturilor procesuale ale partilor, ceea ce nu poate reprezenta o ingradire a acestora.
    Astfel, potrivit art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila, asistenta judiciara gratuita poate fi acordata oricand, in tot cursul procesului. Totodata, conform art. 78 alin. 2 din Codul de procedura civila, partea potrivnica poate oricand sa infatiseze dovezi cu privire la starea adevarata a celui caruia i s-a incuviintat cererea, iar asistenta nu se suspenda in cursul noilor cercetari.
    Pe de alta parte, apreciaza ca dispozitiile criticate sunt in deplina conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 125 si 128, potrivit carora competenta, procedura de judecata si caile de atac sunt reglementate prin lege.
    Ca atare, dispozitiile criticate asigura accesul liber la justitie, care, asa cum a statuat Curtea Constitutionala in mod constant, nu presupune in toate cazurile accesul la toate instantele judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, invocand in acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 129/1995 si nr. 38/1998.
    Cu privire la sustinerile autorului, conform carora dispozitiile criticate incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, considera ca si acestea sunt neintemeiate, deoarece textul criticat nu contine discriminari de natura a contraveni prevederilor constitutionale ale art. 4 si ale art. 16 alin. (1), iar, asa cum a statuat Curtea Constitutionala in mod constant (de exemplu, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 135/1996 si Decizia nr. 20/2000), principiul egalitatii nu presupune uniformitate, iar tratamentul juridic diferit se impune in cazul unor situatii diferite.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat incheierea cu privire la acordarea cererii de asistenta judiciara este o incheiere interlocutorie, instanta putand reveni asupra celor stabilite. Totodata, potrivit art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila, asistenta judiciara poate fi incuviintata oricand in cursul judecatii, daca partea care o solicita dovedeste ca nu poate face fata cheltuielilor unor judecati, ca urmare a starii sale materiale.
    De asemenea, potrivit regulilor generale, incheierile premergatoare pot fi atacate cu apel si recurs o data cu fondul, dar legiuitorul a instituit si anumite exceptii de la aceste reguli, cum este si in cazul de fata. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, procedura de judecata intra in competenta legiuitorului, asa cum a statuat in mod constant Curtea Constitutionala, de exemplu, prin Decizia nr. 45/1999 si prin Decizia Plenului nr. 1/1994.
    Avand in vedere acestea, apreciaza ca dispozitiile criticate sunt in deplina conformitate cu prevederile Constitutiei, asa cum a statuat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 244/2002, referitoare la dispozitiile art. 34 alin. 1 din Codul de procedura civila.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, care au urmatorul continut: "Incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu este supusa nici unei cai de atac."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";
    - Art. 4: "(1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman.
    (2) Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.";
    - Art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
    - Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate fac parte din capitolul V - "Asistenta judiciara" (art. 74 - 81) al titlului I - "Partile" din cartea a II-a - "Procedura contencioasa" din Codul de procedura civila, asistenta judiciara fiind, de asemenea, reglementata si prin dispozitiile capitolului V - "Asistenta judiciara" (art. 68 si 69) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat (republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001).
    Potrivit dispozitiilor legale mentionate, asistenta judiciara - care cuprinde apararea si asistarea gratuita printr-un avocat delegat de colegiul avocatilor - se asigura in cazul persoanelor care se gasesc in imposibilitate vadita de a face fata cheltuielilor unei judecati, fara a primejdui propria intretinere sau a familiilor lor.
    Pentru ca acordarea de asistenta judiciara sa nu provoace un dezechilibru intre partile aflate in litigiu, precum si pentru prevenirea abuzului de drept, legea conditioneaza admiterea cererii partii care solicita asistenta judiciara de prezentarea dovezilor scrise cu privire la veniturile si sarcinile acesteia. Totodata se prevede posibilitatea ca partea potrivnica sa infatiseze dovezi cu privire la starea adevarata a celui caruia i s-a incuviintat cererea, precum si dreptul instantei de a reveni asupra asistentei incuviintate si de a dispune condamnarea partii la o amenda egala cu sumele de plata carora a fost scutita.
    In raport cu mobilul si cu continutul acestei reglementari, nu se poate retine ca lipsa unei cai de atac impotriva incheierii prin care s-a incuviintat cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate constituie o incalcare a dreptului la aparare, a accesului la justitie ori a celorlalte drepturi constitutionale invocate de autorul exceptiei.
    Curtea constata, in sensul aratat, ca prin incheierea privind acordarea de asistenta nu se solutioneaza insusi fondul procesului - eventuala eroare de judecata, inclusiv eroarea generata de nerespectarea dreptului la aparare, putand fi remediata pe caile de atac prevazute de lege impotriva hotararii prin care se va solutiona cauza -, iar pe de alta parte, potrivit art. 75 alin. 3 din Codul de procedura civila, asistenta judiciara poate fi incuviintata oricand in cursul judecatii, deci si in situatia in care o cerere avand acelasi obiect a fost respinsa anterior, precum si in situatia in care instanta a revenit asupra asistentei incuviintate.
    Avand in vedere aceste considerente, precum si faptul ca dispozitiile legale criticate dau expresie exigentei solutionarii cu celeritate a procesului dedus judecatii si evitarii abuzului de drept procesual, Curtea constata ca nu sunt incalcate prevederile art. 24 din Constitutie.
    De asemenea, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate, conform carora incheierea prin care s-a solutionat cererea de asistenta judiciara nu poate fi atacata cu nici o cale de atac, nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat regimul juridic diferit este determinat de specificul domeniului reglementat. Sub acest aspect, Curtea Constitutionala a retinut in mod constant, in jurisprudenta sa, in concordanta cu practica jurisdictionala a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, numai similitudinea de situatii impunand acelasi tratament juridic, situatiile diferite facand necesar un tratament juridic diferit.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea art. 21 din Constitutie, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca, in intelesul art. 21 alin. (2) din Constitutie, nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, dar, in virtutea prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
    In consecinta, Curtea constata ca instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cailor de atac nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie.
    De asemenea, Curtea retine ca nici critica potrivit careia prin textul de lege criticat s-ar aduce atingere principiului suprematiei Constitutiei si al respectarii legilor, consacrat de prevederile constitutionale ale art. 51, nu este intemeiata, intrucat nu se poate retine in mod temeinic, asa cum s-a aratat, ca ar contraveni unor texte sau principii constitutionale.
    In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la principiul statului de drept si ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale, Curtea retine ca acestea nu au relevanta in cauza de fata. De asemenea, nici critica referitoare la incalcarea prevederilor art. 20 din Constitutie nu poate fi retinuta, deoarece autorii exceptiei nu au indicat nici o prevedere dintr-un act international care ar fi infranta de dispozitiile legale criticate.
    Cu privire la dispozitiile legale criticate, Curtea s-a mai pronuntat prin deciziile nr. 208 si 216, ambele din 15 mai 2003, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 407 din 11 iunie 2003, respectiv nr. 422 din 16 iunie 2003, respingand exceptia de neconstitutionalitate ridicata. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curtii in aceasta materie, considerentele si solutia acestor decizii raman valabile si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (3) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza si de Victor Truta in dosarele nr. 4.393/2002, respectiv nr. 4.403/2002, ambele ale Judecatoriei Galati.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din 24 iunie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Ioana Marilena Chiva