Decizia Nr.264 din 06.05.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi ale art. 163 şi art. 166 din Codul de procedură civilă din 1865
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 528 din 16 iulie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi ale art. 163 şi art. 166 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Gabriel Bazavan în Dosarul nr. 35.204/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 153D/2014.2. La apelul nominal se prezintă partea Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. Lipsesc autorul excepţiei şi partea Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului Sector 6 – Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din Sectorul 6 Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 11/2014.4. Reprezentantul Ministerului Public, amintind, de asemenea, jurisprundenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 12 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 35.204/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi ale art. 163 şi art. 166 din Codul de procedură civilă din 1865.6. Excepţia a fost ridicată de Gabriel Bazavan cu prilejul soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap şi a certificatului de încadrare în grad de handicap.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care prevăd că persoanele cu handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate nu pot beneficia de indemnizaţia lunară şi buget personal complementar lunar pe perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei, sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 22, art. 23, art. 34 alin. (3) şi art. 50 din Constituţie. De asemenea, susţine că prevederile Codului de procedură civilă referitoare la excepţia puterii lucrului judecat contravin art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie.8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că persoanele aflate în libertate şi cele aflate în executarea unei pedepse privative de libertate se află în situaţii diferite care justifică adoptarea unor reglementări diferite. În acelaşi timp, precizează că drepturile persoanelor aflate în executarea unei pedepse privative de libertate referitoare la cazare, hrană, asistenţă medicală şi alte asemenea drepturi sunt reglementate de Legea nr. 275/2006. De asemenea, arată că prin reglementarea excepţiei autorităţii de lucru judecat nu se încalcă accesul la justiţie, având în vedere că autoritatea de lucru judecat presupune pronunţarea unei hotărâri de către o instanţă şi existenţa unei triple identităţi, de părţi, obiect şi cauză. Aceasta înseamnă că părţilor li s-a asigurat accesul la justiţie în cadrul unui prim proces şi că rezultatul acestuia nu mai poate fi pus în discuţie după epuizarea căilor de atac prevăzute de lege. Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de securitate juridică şi ordine socială, fiind unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului.9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aminteşte cele reţinute de Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 1.134/2007 şi nr. 11/2014.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, precum şi cele ale art. 163 şi art. 166 din Codul de procedură civilă din 1865.14. Art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 are următoarea redactare: „(6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4): [...]b)persoanele cu handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei.“;15. Prevederile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 au următoarea redactare: „Adultul cu handicap beneficiază, în condiţiile prezentei legi, de următoarele prestaţii sociale: a)indemnizaţie lunară, indiferent de venituri:1. în cuantum de 202 lei, pentru adultul cu handicap grav; 2. în cuantum de 166 lei, pentru adultul cu handicap accentuat; b)buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:1. în cuantum de 91 lei, pentru adultul cu handicap grav; 2. în cuantum de 68 lei, pentru adultul cu handicap accentuat; 3. în cuantum de 33,5 lei, pentru adultul cu handicap mediu.“; 16. Art. 163 şi art. 166 din Codul de procedură civilă din 1865 au următoarea redactare:

– Art.163: „Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.Această excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond. Dacă excepţia este primită, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi învestită, iar în cazul când pricinile se află în judecata unor instanţe de grade deosebite, la instanţa cu grad mai înalt.“;

– Art. 166: „Excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs.“17. Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 - prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare -, dar şi prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la art. 163 şi art. 166 din Codul de procedură civilă din 1865. 18. Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 34 alin. (3) referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată dispoziţiile art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 au mai fost analizate sub aspectul conformităţii lor cu prevederile Constituţiei, avându-se în vedere critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. 20. Astfel, prin Decizia nr. 11 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, Curtea Constituţională a reţinut că drepturile băneşti prevăzute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 sunt acordate pentru a compensa dificultăţile pe care persoanele cu handicap le au în ceea ce priveşte incluziunea socială şi pentru a facilita acest proces. De asemenea, ţinând cont de capacitatea redusă a acestor persoane de a desfăşura o activitate în vederea obţinerii unor venituri suficiente acoperirii tuturor nevoilor de trai, bugetul personal complementar vine să suplimenteze veniturile, în vederea decontării taxei de abonament radio/TV şi a abonamentului telefonic. 21. Or, Curtea a apreciat că, „în ceea ce priveşte persoanele aflate în arest, detenţie sau condamnate la o închisoare privativă de libertate, exercitarea drepturilor pentru care aceste sume de bani sunt acordate este însă limitată, dacă nu chiar lipsită de substanţă, fiind greu de imaginat modul în care persoana privată de libertate ar putea realiza incluziunea socială şi egalizarea şanselor ei prin folosirea unor venituri băneşti suplimentare în contextul avut în vedere. 22. De asemenea, dreptul la informaţie se realizează în modalităţile asigurate şi puse la dispoziţie de administraţia penitenciarelor, potrivit art. 41 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006. 23. În ceea ce priveşte dreptul la convorbiri telefonice, acesta se realizează în condiţiile art. 47 din Legea nr. 275/2006, condiţii ce au în vedere asigurarea securităţii locului de detenţie şi care nu se pot realiza decât „de la telefoanele publice cu cartelă instalate în penitenciare“, astfel că nu se justifică acordarea sumei pentru decontarea abonamentului telefonic.“ 24. În mod asemănător, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a pronunţat şi cu privire la conformitatea dispoziţiilor art. 163 şi art. 166 din Codul de procedură civilă din 1865. 25. Astfel, prin Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 9 septembrie 2009, Curtea a reţinut că „posibilitatea invocării excepţiei puterii lucrului judecat, de către părţi sau de către judecător, chiar în faţa instanţelor de recurs, nu este de natură a îngrădi liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, urmăreşte să împiedice pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, evitând rejudecarea unui proces, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, în vederea asigurării securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice încheiate.“ 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziile mai sus amintite îţi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Bazavan în Dosarul nr. 35.204/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi ale art. 163 şi art. 166 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 mai 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea