DECIZIE Nr.
261 din 14 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 299-316, art.
335 si art. 338 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 43, art. 44,
art. 45 si art. 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 368 din 27 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi 2, art. 299-316, art.
335 şi 338 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 43, 44, 45 şi 49
din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Confederaţia
Sindicatelor Democratice din România şi Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Libere
Mureş - Uniunea Teritorială a Confederaţiei Sindicatelor Democratice din
România în Dosarul nr. 822/C/2005 al Curţii de Apel Târgu Mureş -Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 822/C/2005, Curtea de Apel Târgu Mureş -Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
52 alin. 1 şi 2, art. 299-316, art. 335 şi 338 din Codul de procedură civilă,
precum şi ale art. 43, 44, 45 şi 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003. Excepţia
a fost ridicată de Confederaţia Sindicatelor Democratice din România şi Uniunea
Judeţeană a Sindicatelor Libere Mureş - Uniunea Teritorială a Confederaţiei
Sindicatelor Democratice din România într-un litigiu având ca obiect
încuviinţarea modificărilor aduse statutului Filialei Mureş a Confederaţiei
Naţionale a Sindicatelor Libere din România - Frăţia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că procedura admiterii în principiu a
cererii de intervenţie, prevăzută de art. 52 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă, contravine art. 1 alin. (3) şi (4), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin.
(1)-(3) şi art. 124 din Constituţie; că prevederile art. 43 şi 44, precum şi
ale art. 49 din Legea sindicatelor, raportate la art. 335 şi art. 338 alin. 2
din Codul de procedură civilă, contravin aceloraşi prevederi constituţionale,
în măsura în care nu permit introducerea unei cereri de intervenţie principală
în procedura necontencioasă; că art. 299-316 din Codul de procedură civilă,
coroborate cu cele ale art. 45 din Legea nr. 54/2003, contravin art. 11 din
Constituţie, raportate la prevederile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a
Muncii nr. 87/1948, deoarece instituie amestecul autorităţilor statale -
instanţe judecătoreşti - în organizarea internă a sindicatelor.
Curtea de Apel Târgu
Mureş - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în
sensul că textele legale criticate sunt constituţionale, întrucât, deşi căile
de atac sunt prevăzute de Codul de procedură civilă, prin legi speciale se pot
institui proceduri de soluţionare diferite faţă de cele din dreptul comun.
Faptul că în procedura pentru constituirea uniunilor sindicale, procedură
reglementată de Legea sindicatelor, nu sunt admisibile cererile de intervenţie,
nu contravine accesului liber la justiţie şi principiului egalităţii în faţa
legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art.
126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, revine legiuitorului stabilirea
competenţei, a procedurii de judecată şi a condiţiilor de exercitare a căilor
de atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 1 şi 2, art.
299-316, art. 335 şi 338 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 43,
44, 45 şi 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003.
Prin art. I pct. 108 şi 112 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, art. 300 alin. 4, respectiv art. 304 pct. 11 din Codul de
procedură civilă au fost abrogate.
Prin art. I pct. 10 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460
din 28 iunie 2003, art. 303 alin. 3 din Codul de procedură civilă a fost
abrogat.
Prin art. I pct. 45, 49, 50 şi
51 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţiile art. 299 alin. 3, art. 304
pct. 10, art. 308 pct. 3, 4 şi 5 din Codul de procedură civilă au fost
abrogate.
Prin art. VI din Legea nr.
59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26
iulie 1993, dispoziţiile art. 307 din Codul de procedură civilă „sunt şi
rămân abrogate".
Astfel, dispoziţiile criticate din Codul de procedură
civilă au următorul cuprins:
- Art. 52 alin. 1 şi 2: „După ascultarea părţilor
şi a celui care intervine, instanţa va hotărî asupra încuviinţării în principiu
a intervenţiei.
Încheierea nu se poate ataca decât o dată cu fondul.
";
- Art. 299-316 reglementează recursul;
- Art. 335: „Dacă cererea,
prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau
care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.";
- Art. 338: „Procedura
prevăzută în articolele de mai sus se întregeşte cu dispoziţiile de procedură
contencioasă, în măsura în care nu sunt
potrivnice naturii necontencioase a cererii.
Materiile necontencioase cu privire la care legea
prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor
întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărţii de faţă."
Dispoziţiile criticate din Legea sindicatelor nr.
54/2003 au următorul cuprins:
- Art. 43: „Uniunile
sindicale teritoriale, constituite potrivit art. 41 alin. (4), dobândesc
personalitate juridică la cererea federaţiilor sau a confederaţiilor sindicale
care au hotărât constituirea acestora. In acest scop împuternicitul special al
federaţiei sau confederaţiei va depune o cerere de dobândire a personalităţii
juridice la tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti în a cărui rază
teritorială îşi are sediul uniunea, însoţită de hotărârea federaţiei sau a
confederaţiei pentru constituirea uniunii, potrivit statutului, copiile
certificate ale statutelor federaţiilor şi/sau confederaţiilor şi de copiile legalizate
ale hotărârilor judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice, rămase
definitive.";
- Art. 44: „(1) Tribunalul
competent prevăzut la art. 42 alin. (2) şi la art. 43, după caz, este obligat
ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, să examineze:
a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 42 alin.
(2) sau la art. 43, după caz;
b) dacă actul constitutiv şi statutul
organizaţiilor sindicale sunt conforme prevederilor legale în vigoare.
(2) In cazul în care constată că cerinţele legale
pentru constituirea organizaţiilor sindicale nu sunt îndeplinite, preşedintele
completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul
special prevăzut la art. 42 alin. (2) şi la art. 43, căruia îi solicită, în
scris, remedierea, în termen de cel mult 7 zile, a neregularităţilor
constatate.
(3) In cazul în care sunt întrunite cerinţele
prevăzute la alin. (1), instanţa va proceda la soluţionarea cererii în termen
de 10 zile, cu citarea împuternicitului special.
(4) Instanţa pronunţă o hotărâre motivată de
admitere sau respingere a cererii.
(5) Hotărârea tribunalului se comunică semnatarului
cererii de înscriere în registrul special, în termen de cel mult 5 zile de la
pronunţare.";
- Art. 45: „(1) Hotărârea
tribunalului este supusă numai recursului.
(2) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de
la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la
pronunţare.
(3) Recursul se judecă, cu citarea împuternicitului
special, în termen de 45 de zile. Instanţa de recurs redactează decizia şi
restituie dosarul tribunalului, în termen de 5 zile de la pronunţare.";
- Art. 49: „(1)
Organizaţia sindicală constituită prin asociere este obligată să aducă la
cunoştinţă tribunalului unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice
modificare ulterioară a statutului, precum şi orice schimbare în compunerea
organului de conducere.
(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt
aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 42-48.
(3) Instanţa este obligată să menţioneze în
registrul special modificările din statut, precum şi schimbările din compunerea
organului de conducere al organizaţiei sindicale."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4)
referitoare la statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în
drepturi, art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124
privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi
prevederile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948 privind
libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, ratificată de România prin
Decretul nr. 213/1957, publicat în Buletinul Oficial
nr. 4 din 18 ianuarie 1958.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Având în vedere că art. 299
alin. 3, art. 300 alin. 4, art. 303 alin. 3, art. 304 pct. 10 şi 11, art. 308
alin. 3, 4 şi 5 din Codul de procedură civilă au fost abrogate înainte de
sesizarea Curţii Constituţionale şi ţinând cont de prevederile art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea nu se poate pronunţa decât
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale „în
vigoare", excepţia de neconstituţionalitate a
acestora este inadmisibilă.
Cu privire la prevederile art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că,
prin Decizia nr. 176/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, a admis
excepţia de neconstituţionalitate a acestora, „în ceea ce priveşte sancţionarea
cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs
«numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice,
denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în
registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul
unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar», precum
şi - dacă recurentul locuieşte în străinătate - «domiciliul ales în România,
unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul»". Potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate dispoziţiile declarate neconstituţionale printr-o decizie
anterioară a Curţii.
Ca atare, şi excepţia de neconstituţionalitate a art.
3021 alin. 1 lit.
a) din Codul de procedură civilă este, aşadar, inadmisibilă.
II. In ceea ce priveşte
celelalte dispoziţii criticate din Codul de procedură civilă şi art. 43, 44, 45
şi 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, Curtea reţine că, în conformitate cu
dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de
atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite prin lege. Din aceste
prevederi constituţionale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili
condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac, bineînţeles, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin
Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este
parte.
Examinând dispoziţiile criticate din Codul de procedură
civilă şi din Legea sindicatelor, Curtea constată că nici una dintre acestea nu
contravine vreunei prevederi din Legea fundamentală.
In realitate, problema ridicată de autorii excepţiei,
şi anume dacă în procedura necontencioasă reglementată de Legea nr. 54/2003
este admisibilă formularea unei cereri de intervenţie principală, este o
problemă de interpretare şi aplicare a legii care ţine de resortul instanţelor
judecătoreşti. Dar şi în situaţia în care - ţinând seama că obiectul unei
intervenţii principale implică întotdeauna afirmarea unui drept propriu şi are,
în consecinţă, un caracter contencios - s-ar reţine că procedura prevăzută de
dispoziţiile art. 43-45 şi art. 49 din Legea sindicatelor (dispoziţii care fac
parte din capitolul IV - „Forme
de asociere a organizaţiilor sindicale') exclude
posibilitatea introducerii unei cereri de intervenţie
pe cale principală, Curtea constată că acestea nu contravin principiilor
statului de drept, egalităţii în drepturi sau liberului acces la justiţie,
întrucât procedura specială se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi
situaţie juridică şi nu împiedică apărarea drepturilor acestora pe cale
judiciară, pe calea procedurii contencioase prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3, art. 300 alin. 4, art.
3021 alin. 1 lit. a), art. 303 alin. 3, art. 304 pct. 10 şi 11, art. 307, art. 308
alin. 3, 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Confederaţia Sindicatelor Democratice din România şi Uniunea Judeţeană a Sindicatelor
Libere Mureş - Uniunea Teritorială a Confederaţiei Sindicatelor Democratice din
România în Dosarul nr. 822/C/2005 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi 2, art. 299 alin. 1 şi
2, art. 300 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 301, art. 302, art. 3021 alin. 1 lit. b)-d) şi alin. 2, art.
303 alin. 1, 2, 4 şi 5, art. 304 pct. 1-9, art. 3041-306, art. 308 alin. 1 şi 2, art.
309-316, art. 335 şi 338 din Codul de procedură civilă şi a art. 43, 44, 45 şi
49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de aceiaşi autori în
acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean