DECIZIE   Nr. 26 din 29 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) si ale art. 146 din Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 180 din 15 martie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) si ale art. 146 din Codul muncii, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 12.350/2000 al Judecatoriei Galati, avand ca obiect solutionarea unei actiuni pentru anularea masurii desfacerii contractului individual de munca.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile criticate sunt anterioare Constitutiei. In ceea ce priveste art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, textul acestuia da posibilitatea unitatii ca dintre salariatii cu aceeasi functie sa aleaga, in caz de reorganizare, persoana care corespunde nevoilor desfasurarii activitatii in cele mai bune conditii. Prevederile art. 146 constituie o masura de protectie pentru persoanele incadrate in munca aflate, independent de vointa lor, intr-o situatie ce nu indreptateste desfacerea contractului individual de munca. Se arata ca prevederile criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si, ca atare, se solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 iunie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 12.350/2000, Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) si ale art. 146 din Codul muncii, exceptie ridicata de Marin Frunza.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate incalca principiul egalitatii sanselor si creeaza discriminari intre salariatii care se afla in aceeasi situatie, respectiv sunt angajati pe posturi de aceeasi natura ori se afla in concediu de odihna sau pentru incapacitate de munca, intrucat unitatea poate desface contractele de munca numai unora, iar pe altii ii mentine pe posturi. Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (1), ale art. 38 si 51 din Constitutie.
    Judecatoria Galati, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia ridicata este nefondata, aratand ca dispozitiile legale criticate "nu contravin Constitutiei Romaniei, intrucat nu incalca egalitatea in drepturi a persoanelor".
    Acelasi autor al exceptiei a sustinut si neconstitutionalitatea art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, dar instanta a respins aceasta exceptie, ca fiind inadmisibila, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii este neintemeiata, intrucat motivul de desfacere a contractului de munca prevazut de acest text de lege "se impune, deoarece unitatea nu poate fi obligata sa pastreze anumite posturi, atunci cand mentinerea lor ii poate afecta activitatea ulterioara", iar prin aceasta nu se incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, consacrat la art. 16 din Constitutie. In ceea ce priveste dispozitiile art. 146 din Codul muncii, se apreciaza, in acelasi punct de vedere, ca exceptia este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat "stabileste cazurile in care contractul de munca nu poate fi desfacut din initiativa unitatii, ca masura de protectie pentru persoanele aflate in situatiile enumerate la art. 146 din Codul muncii. Spre deosebire de acestea, concediul de odihna nu constituie o cauza de suspendare a contractului de munca, ci un drept al salariatului exercitat in temeiul contractului de munca".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (3), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie doua texte din Codul muncii, si anume:
    - Art. 130 alin. (1) lit. a), potrivit caruia: "Contractul de munca poate fi desfacut, din initiativa unitatii, in cazul cand:
    a) unitatea isi reduce personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza ca urmare a reorganizarii";
    - Art. 146: "Contractul persoanei incadrate in munca nu poate fi desfacut din initiativa unitatii in timpul incapacitatii temporare de munca in care primeste ajutoare de asigurari sociale, in caz de graviditate, in timpul concediului de maternitate si in perioada de alaptare, in perioada cat ingrijeste copilul bolnav in varsta de pana la 3 ani, precum si in timpul cat sotul satisface serviciul militar, in afara de cazurile prevazute la art. 130 alin. (1) lit. c), d), g), j), k), l)."
    Autorul exceptiei a invocat numeroase articole din Constitutie, care, in opinia sa, ar fi incalcate de dispozitiile legale criticate [art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 24 alin. (1), art. 38 si art. 51], dar in motivarea exceptiei sustine doar incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii, aratand ca textele de lege criticate acorda un drept in plus, un "privilegiu" atat pentru salariatii carora nu li se desfiinteaza postul in raport cu salariatii carora li se desfiinteaza postul, desi toate posturile sunt "de aceeasi natura", cat si pentru "salariatii care se afla in incapacitate de munca in raport cu salariatii care se afla in concediu de odihna". Rezulta, deci, ca autorul exceptiei are in vedere, in realitate, numai prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, in raport cu care urmeaza sa se examineze constitutionalitatea textelor de lege criticate. Textul constitutional indicat de autorul exceptiei are urmatorul cuprins: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt in acord cu principiile economiei de piata, ele dand posibilitatea agentilor economici si institutiilor sa isi organizeze activitatea in conformitate cu cerintele unei functionari eficiente, iar in raport cu aceasta sa dimensioneze numarul de personal angajat pe diferite posturi, potrivit nevoilor lor reale. Aceasta posibilitate include si masuri de reorganizare a activitatii si, daca este necesar, reducerea numarului personalului angajat, prin desfiintarea unor posturi. In cazul reducerii numarului de personal angajat conducerea unitatii decide pe cine mentine dintre salariatii incadrati pe posturi de aceeasi natura, putand sa desfaca contractele de munca ale celorlalti salariati.
    Curtea mai constata ca textul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii nu permite sa se faca nici o deosebire intre salariati pe nici unul dintre criteriile prevazute la art. 4 alin. (2) din Constitutie, unitatea putand selectiona salariatii pe care ii mentine in posturi exclusiv pe baza criteriului competentei profesionale. Redimensionarea personalului unui agent economic sau al unei institutii poate face obiectul controlului instantelor judecatoresti, sub aspectul temeiniciei si al legalitatii, dar numai in acele cazuri in care se dovedeste ca reorganizarea nu a fost reala, ci fictiva.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 146 din Codul muncii Curtea observa ca insusi textul de lege criticat instituie interdictia desfacerii contractului de munca din initiativa angajatorului, intr-o anumita perioada determinata, salariatilor care in perioada respectiva se afla intr-o situatie speciala, obiectiv diferita de situatia celorlalti salariati. Cazurile de diferentiere a situatiei pentru care opereaza interdictia de desfacere a contractului de munca sunt limitativ prevazute de acest text de lege. Interdictia nu opereaza pentru toate motivele prevazute la art. 130 alin. (1) din Codul muncii, pentru care se poate dispune desfacerea contractului de munca, ci numai in cazul motivelor prevazute la lit. a) (desfiintare de posturi ca urmare a reorganizarii), la lit. b) (incetarea activitatii unitatii prin dizolvare), la lit. e) (necorespundere sub raport profesional), la lit. f) (reintegrarea pe postul respectiv a salariatului care l-a detinut anterior), la lit. h) (persoana reincadrata dupa pensionare la limita de varsta nu mai este necesara) si la lit i) (abateri disciplinare).
    Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a statuat in mod constant in sensul ca principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, nu implica o uniformitate de valoare absoluta, acelasi tratament juridic urmand sa fie aplicat numai pentru situatii asemanatoare, iar situatiile efectiv diferite ale unor categorii de cetateni, in raport cu situatiile in care se afla alte categorii, necesita si justifica tratament juridic diferentiat.
    In prezenta cauza nu s-au invederat elemente noi care sa determine reconsiderarea acestei jurisprudente a Curtii, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) si ale art. 146 din Codul muncii, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 12.350/2000 al Judecatoriei Galati.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 ianuarie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu