DECIZIE Nr. 26
din 12 octombrie 2009
cu privire la problema
încadrarii juridice a faptei conducatorului de autovehicul sau tramvai avand o
îmbibatie alcoolica peste limita legala, care a produs o vatamare corporala din
culpa, în concurs de infractiuni sau într-o singura infractiune complexa
prevazuta la art. 184 alin. 4 1 din Codul penal.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 284 din 30 aprilie 2010
Dosar nr. 18/2009
Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia
Bărbulescu, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile
art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii,
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie cu privire la problema încadrarii juridice a
faptei conducatorului de autovehicul sau tramvai avand o îmbibatie alcoolica
peste limita legala, care a produs o vatamare corporala din culpa, în concurs
de infractiuni sau într-o singura infractiune complexa prevazuta la art. 184
alin. 4 1 din Codul penal.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind
prezenţi 72 de judecători din 108 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut
recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul
de a se stabili că fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai
care a produs o vătămare corporală din culpă constituie,
după cum urmează:
1. In cazul în care conducătorul de autovehicul
sau tramvai este concomitent atât în stare de ebrietate, cât şi cu o
îmbibatie alcoolică peste limita legală, soluţia este aceea a
reţinerii unui concurs real între infracţiunea prevăzută la
art. 184 alin. 41 din Codul penal şi cea prevăzută la
art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.
2. In cazul în care conducătorul de autovehicul
sau tramvai se află în stare de ebrietate, fără însă a avea
o îmbibatie alcoolică peste limita legală, fapta sa constituie
infracţiunea unică prevăzută la art. 184 alin. 41
din Codul penal.
3. In cazul în care conducătorul de autovehicul
sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibatie
alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de
infracţiuni sub forma concursului real între infracţiunea
prevăzută la art. 184 alin. 3 din Codul penal şi art. 87 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
republicată, sau între art. 184 alin. 4 din Codul penal şi art. 87
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
republicată.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
Instanţele judecătoreşti nu au un punct
de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică a faptei
conducătorului auto sau de tramvai care, având o îmbibatie alcoolică
peste limita legală, produce o vătămare corporală din
culpă, ce constituie infracţiunea prevăzută la art. 184
alin. 3 sau 4, cu referire la alin. 41 din Codul penal.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în
sensul că, într-un asemenea caz, infracţiunea complexă de
vătămare corporală din culpă prevăzută la art.
184 alin. 3 sau 4, cu referire la alin. 41 din Codul penal, absoarbe
în toate situaţiile infracţiunea prevăzută la art. 87 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, republicată.
Alte instanţe au considerat că o astfel de
faptă constituie, în concurs real sau ideal, după caz, atât
infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cât şi
infracţiunea de vătămare corporală din culpă
prevăzută la art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal sau la art.
184 alin. 1 şi 3 din acelaşi cod.
Au fost şi instanţe care au încadrat o atare
faptă, considerată ca săvârşită în concurs real sau
ideal, în infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
republicată, şi în infracţiunea de vătămare
corporală din culpă prevăzută la art. 184 alin. 1, 2
şi 41 din Codul penal sau la art. 184 alin. 2, 4 şi 41
din acelaşi cod.
Examinarea practicii judiciare a mai scos în
evidenţă că, pe lângă ipoteza comună ce a fost
prezentată, mai este întâlnită şi situaţia când
conducătorul auto sau de tramvai se află în stare de ebrietate, chiar
dacă nu a depăşit îmbibaţia de 0,80 g/l alcool pur în sânge
în momentul săvârşirii infracţiunii de vătămare
corporală din culpă.
Ca urmare a acestor eventualităţi întâlnite
în practica judiciară, s-au pronunţat soluţii contradictorii în
următoarele cazuri de vătămare corporală din culpă:
- când conducătorul autovehiculului sau
tramvaiului se află concomitent atât în stare de ebrietate, cât şi cu
îmbibaţie alcoolică peste limita legală admisă prin art. 87
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
republicată;
- când conducătorul autovehiculului sau
tramvaiului se află în stare de ebrietate, fără să
aibă şi îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita
legală admisă;
- când conducătorul autovehiculului sau
tramvaiului nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie
alcoolică în sânge peste limita admisă de lege.
In legătură cu prima ipoteză, privind
concurenţa între starea de ebrietate şi prezenţa sau lipsa
îmbibaţiei de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la conducătorul
autovehiculului sau al tramvaiului implicat în săvârşirea unei
infracţiuni de vătămare corporală din culpă,
prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal, sunt de
observat următoarele:
Incriminarea vătămării corporale din
culpă prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal
nu cuprinde şi elemente din reglementarea dată prin art. 87 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
republicată, pentru a se putea considera că s-a comis o
infracţiune complexă realizată prin absorbţie deoarece valorile
sociale ocrotite în cele două texte de lege sunt distincte, prin primul
urmărindu-se proteguirea integrităţii corporale sau a
sănătăţii, iar prin cel de-al doilea vizându-se garantarea
siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.
Ca urmare, infracţiunea prevăzută la
art. 184 alin. 41 din Codul penal are caracter autonom în raport cu
cea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, un atare
caracter fiind demonstrat de posibilitatea producerii unei astfel de vătămări
corporale şi în afara unui drum public.
De asemenea, cele două incriminări se
deosebesc şi sub aspectul subiectului activ, în sensul că în cazul
infracţiunii prevăzute la art. 184 alin. 41 din Codul
penal vătămarea corporală din culpă este comisă de
persoana aflată în stare de ebrietate ca urmare a nerespectării
dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru
exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume
activităţi, spre deosebire de infracţiunea prevăzută
la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, republicată, care este săvârşită de o
persoană care are o îmbibaţie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Aşadar, cele două infracţiuni se disting
şi prin conţinuturile constitutive ce cuprind noţiuni diferite
şi anume aceea de „stare de ebrietate", prevăzută la art.
184 alin. 41 din Codul penal, iar în cazul art. 87 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
republicată, aceea de „îmbibaţie alcoolică peste limita
legală".
Existenţa concursului real între cele două
infracţiuni se susţine şi prin natura faptelor, în sensul
că acţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de
către o persoană aflată în stare de ebrietate nu este
suficientă prin ea însăşi să producă un prejudiciu al
integrităţii corporale sau sănătăţii.
Prin Decizia de îndrumare nr. 1/1968 a fostului
Tribunal Suprem s-a stabilit că o asemenea acţiune poate constitui
cel mult o condiţie favorizatoare pentru săvârşirea unor acte
păgubitoare şi nicidecum cauza generatoare a unor asemenea prejudicii,
întrucât pentru producerea acestora conducătorul auto trebuie să mai
săvârşească neapărat un act omisiv sau comisiv, care
să aibă drept urmare producerea prejudiciului.
Or, tocmai acest act suplimentar care excedează
infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, va constitui
elementul material al infracţiunii prevăzute la art. 184 alin. 41
din Codul penal.
In acest fel, într-o atare situaţie apare
evidentă existenţa concursului real de infracţiuni, în
condiţiile prevăzute prin dispoziţiile art. 33 lit. a din Codul
penal.
In cazul celei de-a doua ipoteze privind
conducătorul de autovehicul sau tramvai ce se află în stare de
ebrietate, fără însă a avea o îmbibaţie alcoolică
peste limita legală, fapta comisă de acesta constituie
infracţiunea unică prevăzută la art. 184 alin. 41 din
Codul penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracţiunii prevăzute la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată.
In cazul celei de-a treia ipoteze, şi anume aceea
referitoare la conducătorul de autovehicul sau tramvai care nu se
află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie alcoolică peste
limita legală, există o pluralitate de infracţiuni sub forma
concursului real între infracţiunea prevăzută la art. 184 alin.
3 din Codul penal şi art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă nr. 195/2002, republicată, sau între art. 184 alin. 4
din Codul penal şi art. 87 alin. (1) din ordonanţa mai sus
menţionată, fiind exclusă existenţa infracţiunii
prevăzute la art. 184 alin. 41 din Codul penal, ca urmare a
lipsei stării de ebrietate.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor
art. 25 lit. a ) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judecătorească, republicată, precum şi ale art. 4142
din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se decide în sensul considerentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In interpretarea şi aplicarea unitară a
dispoziţiilor art. 184 alin. 41 din Codul penal şi art. 87
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, se
stabileşte că fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai
care a produs o vătămare corporală din culpă constituie,
după cum urmează:
1. In cazul în care conducătorul de autovehicul
sau tramvai este concomitent atât în stare de ebrietate, cât şi cu o
îmbibaţie alcoolică peste limita legală, se va reţine
concurs real între infracţiunea prevăzută la art. 184 alin. 41
din Codul penal şi cea prevăzută la art. 87 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, republicată.
2. In cazul în care conducătorul de autovehicul
sau tramvai se află în stare de ebrietate, fără însă a avea
o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, fapta sa constituie
infracţiunea unică prevăzută la art. 184 alin. 41
din Codul penal.
3. In cazul în care conducătorul de autovehicul
sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie
alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de
infracţiuni sub forma concursului real între infracţiunea
prevăzută la art. 184 alin. 3 din Codul penal şi art. 87 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sau între
art. 184 alin. 4 din Codul penal şi art. 87 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă
publică astăzi, 12 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE
ŞI JUSTIŢIE,
LIDIABĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White