DECIZIE   Nr. 2579 din 20 iunie 2008

Dosar nr. 1.620/2/2007

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 720 din 28 octombrie 2010

Dosar nr. 1.620/2/2007

Presedinte: LilianaVisan -judecator

Rozalia Ana Lazar -judecator

Eugenia Marin -judecator

Corina Vîlcea - magistrat-asistent

S-a luat în examinare recursul declarat de Sindicatul Liber „Româniafilm" împotriva Sentintei nr. 2.363 din 3 octombrie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant Sindicatul Liber „Româniafilm", prin consilier juridic Rodica Mantescu, si intimatul-intervenient Ministerul Culturii si Cultelor, prin consilier juridic Vasile Amelia, si au lipsit intimatul-pârât Guvernul României, intimatii-intervenienti Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Confederatia Nationala Sindicala „Cartel Alfa".

Din partea Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a prezentat procuror Daniela Tudose.

Procedura completa.

S-a prezentat referatul cauzei, dupa care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea a constatat cauza în stare de judecata si a acordat cuvântul pentru dezbateri.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si anularea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006 privind transmiterea unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor „Româniafilm" în domeniul public al unor orase, municipii si/sau judete si în administrarea consiliilor locale sau, dupa caz, judetene ale acestora si a Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006 pentru aprobarea Strategiei privind vânzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privata a statului si în administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor „România-Film".

In motivare, recurentul a aratat ca pentru judecarea primului capat de cerere, respectiv anularea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006, Curtea de Apel Bucuresti nu era competenta teritorial, întrucât prin acest act administrativ s-a dispus transmiterea a 18 cinematografe din domeniul privat al statului si din administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor „Româniafilm" în domeniul public al unor orase, municipii sau judete si în administrarea consiliilor locale sau, dupa caz, judetene ale acestora.

Recurentul a mai sustinut faptul ca, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, si hotarârea de trecere a bunurilor poate fi atacata, în conditiile legii, la instanta de contencios administrativ competenta în a carei raza teritoriala se afla bunul. Acest text de lege contine o noua imperativa de stricta aplicare derogatorie de la dreptul comun, respectiv Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fapt pentru care exceptia de necompetenta teritoriala are un caracter absolut.

Pe cale de consecinta, întrucât niciunul dintre imobilele transmise din domeniul public în domeniul privat nu se afla în raza teritoriala a Curtii de Apel Bucuresti, rezulta ca aceasta instanta nu era competenta sa judece cauza privind anularea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006, exceptie pe care Curtea de Apel Bucuresti a respins-o în mod neîntemeiat.

La solicitarea Inaltei Curti, intimatul-intervenient Ministerul Culturii si Cultelor arata ca nu se impunea obtinerea avizului consultativ al Consiliului Economic si Social, asa cum prevad dispozitiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 109/1997 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social, aratând totodata ca nu au fost constatate prejudicii materiale fata de recurent.

Având cuvântul pe fond, Ministerul Culturii si Cultelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala.

Reprezentanta Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate si anularea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006 si a Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006.

Aceasta a aratat ca cele doua acte administrative contestate în cauza au avut la baza o documentatie incompleta, întrucât nu a existat avizul Consiliului Economic si Social. In plus, aceasta a precizat ca din cuprinsul acestor acte administrative lipsesc datele de identificare ale imobilelor; de asemenea, notele de fundamentare ale celor doua hotarâri sunt lipsite de continut si de orice elemente economice care ar putea sa determine valoarea patrimoniala a acestora.

CURTEA,

asupra recursului de fata, din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin actiunea înregistrata la Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ si fiscal la data de 2 martie 2007, reclamantul Sindicatul Liber „Româniafilm" a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006, si a Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 9 ianuarie 2007, precum si suspendarea executarii acestora.

In motivarea în fapt a actiunii, reclamantul a aratat ca actele administrative contestate au fost adoptate cu încalcarea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 328/2006, întrucât a reglementat procedura de vânzare catre alte persoane decât utilizatorii actuali, fara a respecta dispozitiile art. 7 pct. 9 din Hotarârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, referitor la colaborarea si consultarea sindicatelor si patronatului de catre Ministerul Culturii si Cultelor. In plus, reclamantul a mentionat ca hotarârile în discutie au fost emise fara avizul ministrilor de resort.

In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului, cu motivarea ca actele administrative atacate au fost emise cu respectarea dispozitiilor legale. De asemenea, pârâtul a cerut respingerea cererii de suspendare a executarii celor doua acte, întrucât în speta nu sunt îndeplinite conditiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Confederatia Nationala Sindicala „Cartel Alfa" a formulat cerere de interventie accesorie în interesul reclamantului, prin care a solicitat admiterea actiunii si anularea actelor administrative.

Ministerul Internelor si Reformei Administrative, precum si Ministerul Culturii si Cultelor au formulat cereri de interventie în interesul pârâtului, în care au aratat ca au calitatea de coautori la cele doua hotarâri ale Guvernului analizate în cauza.

Curtea de apel, prin încheierea de sedinta de la termenul din 20 iunie 2007, nu a încuviintat în principiu cererea de interventie în interesul reclamantului formulata de Confederatia Nationala Sindicala „Cartel Alfa"; pe de alta parte, instanta a admis în principiu cererile de interventie în interesul pârâtului formulate de Ministerul Internelor si Reformei Administrative si de Ministerul Culturii si Cultelor, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii.

Reclamantul a depus la dosar cerere completatoare la actiunea introductiva de instanta (filele 43-47), în care a mentionat ca cele doua acte administrative au fost emise cu încalcarea dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 109/1997, modificata si completata prin Legea nr. 492/2001 si prin Legea nr. 58/2003, întrucât nu au avut la baza si avizul consultativ care trebuia dat de catre acest organ consultativ al Parlamentului.

In raport cu dispozitiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, pârâtul a prezentat documentatia care a fost avuta în vedere la emiterea celor doua hotarâri.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ si fiscal, prin Sentinta nr. 2.363 din 3 octombrie 2007, a respins actiunea ca neîntemeiata.

Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut, în esenta, urmatoarele:

Hotarârea Guvernului nr. 1.792/2006 nu a fost emisa cu încalcarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 213/1998, întrucât în anexa la aceasta sunt mentionate datele de identificare ale imobilelor care se transmit în domeniul public al oraselor, municipiilor si/sau judetelor si în administrarea consiliilor locale ori, dupa caz, judetene ale acestora.

De asemenea, pentru emiterea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006 nu era necesar avizul din partea Consiliului Economic si Social. In plus, întrucât transmiterea imobilelor respective s-a facut cu obligatia de a se pastra destinatia acestora, precum si cu preluarea personalului aferent, nu se poate aprecia ca ar exista o vatamare a persoanelor care desfasoara activitate în acest domeniu.

Prin Hotarârea Guvernului nr. 1.874/2006 a fost elaborata strategia de privatizare a salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si a terenurilor aferente, aflate în proprietatea privata a statului si în administrarea RADEF „Româniafilm", în temeiul si cu respectarea dispozitiilor art. 67 alin. (1) si alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 328/2006, cu modificarile ulterioare.

Prima instanta a apreciat ca nu poate retine sustinerea reclamantului cu privire la nerespectarea termenului prevazut la art. 67 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005, întrucât aceste dispozitii legale au fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2006 (art. I pct. 6).

De asemenea, instanta de fond a considerat ca nu pot fi primite nici afirmatiile reclamantului în sensul ca Hotarârea Guvernului nr. 1.874/2006 este nelegala, întrucât a reglementat si alte modalitati de privatizare decât vânzarea catre utilizatori.

In opinia instantei, pentru punerea în aplicare a dispozitiilor art. 67 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 328/2006, a fost elaborata strategia aprobata prin Hotarârea Guvernului nr. 1.874/2006, care reglementeaza atât vânzarea imobilelor catre utilizatorii actuali, cât si vânzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si a terenurilor aferente, aflate în proprietatea privata a statului si în administrarea RADEF „Româniafilm".

Prima instanta a aratat ca, potrivit notei de fundamentare si obiectivelor stabilite - în conformitate cu dispozitiile art. 771 lit. d) din Legea nr. 328/2006 - a fost stabilita o strategie privind vânzarea acestor imobile, cu scopul de a sustine dezvoltarea si exploatarea filmelor, în principal a celor românesti sau realizate cu participare româneasca.

Strategia aprobata prin hotarârea atacata prevede ca prima etapa vânzarea activelor aflate în administrarea regiei catre utilizatorii actuali, prin negociere directa cu acestia, în situatia în care au efectuat investitii în activele respective. In cea de a doua etapa se stabileste si posibilitatea vânzarii activelor catre alte persoane, Ministerul Culturii si Cultelor urmând a monitoriza clauzele privind garantarea realizarii investitiilor, a pastrarii numarului de salariati, asigurarea protectiei sociale si pastrarea obiectivului de activitate.

Instanta de fond a retinut ca aceste prevederi ale Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006 anterior descrise sunt legale, întrucât conditiile impuse prin contractele respective nu sunt de natura sa produca vreo vatamare a intereselor reprezentate de reclamant.

In plus, instanta a concluzionat în sensul ca la elaborarea Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006 au fost respectate prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala în administratia publica, deoarece initiatorul acesteia, respectiv Ministerul Culturii si Cultelor, a facut publica strategia adoptata prin afisarea acesteia pe site-ul institutiei. De asemenea, nici în cazul acestei hotarâri nu era necesar avizul consultativ al Consiliului Economic si Social, întrucât nu se încadreaza în domeniile prevazute la art. 5 din Legea nr. 109/1997.

Impotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii actiunii si anularii Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006 si a Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006.

Recurentul-reclamant si-a întemeiat recursul pe prevederile art. 3041 coroborate cu ale art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, aratând ca hotarârea atacata a fost pronuntata cu încalcarea si cu aplicarea gresita a legii.

In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat de catre recurent ca instanta de fond în mod gresit a ajuns la concluzia ca au fost respectate prevederile art. 8 din Legea nr. 213/1998 la momentul adoptarii Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006 si ca nu era necesar un aviz din partea Consiliului Economic si Social, câta vreme aceasta hotarâre priveste cultura si relatiile de munca.

Recurentul-reclamant a precizat ca a fost vatamat într-un drept recunoscut de lege, întrucât organizatia sindicala la care este afiliat - Confederatia Nationala Sindicala „Cartel Alfa" - nu a fost consultata la elaborarea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006.

Pe de alta parte, recurentul-reclamant a mentionat ca prima instanta nu si-a motivat concluzia la care a ajuns, potrivit careia nici pentru emiterea Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006 nu era necesar avizul consultativ al Consiliului Economic si Social.

In plus, recurentul-reclamant a aratat ca instanta de fond a solutionat gresit si exceptia de necompetenta teritoriala, în raport cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

In cauza au fost formulate întâmpinari de catre intimatii Guvernul României, Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Ministerul Culturii si Cultelor, care au solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 22-26; 33-37 din dosar).

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate si cu prevederile art. 3041 din Codul de procedura civila, tinând seama de toate argumentele partilor si de dispozitiile legale aplicabile, Inalta Curte apreciaza ca recursul este fondat, pentru considerentele si în limitele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 109/1997, asa cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 58/2003, Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu de catre initiatorii proiectelor de acte normative si ai proiectelor de programe si strategii nematerializate în proiecte de acte normative, din domeniul sau de competenta. Rezultatul acestei consultari se concretizeaza în avize la proiectele de acte normative si la proiectele de programe si strategii.

In temeiul art. 5 din actul normativ anterior indicat, Consiliul Economic si Social analizeaza situatia economica si sociala a tarii si face propuneri Guvernului si Parlamentului, în conditiile prevazute de lege, privind: a) restructurarea si dezvoltarea economiei nationale; b) privatizarea, functionarea si cresterea competitivitatii agentilor economici; c) relatiile de munca si politica salariala; d) protectia sociala si ocrotirea sanatatii; e) învatamântul, cercetarea si cultura; f) politicile monetare, financiare, fiscale si de venituri.

In baza art. 7 alin. (1) din aceeasi lege, initiatorii proiectelor de acte normative si de programe si strategii nationale sau sectoriale, care privesc domeniile prevazute la art. 5, au obligatia de a solicita pentru acestea avizul consultativ al Consiliului Economic si Social. Conform alin. (2) al articolului în discutie, avizul va însoti în mod obligatoriu proiectul de act normativ, de program sau de strategie pâna la adoptare.

Prin Hotarârea Guvernului nr. 1.792/2006 s-a dispus transmiterea unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor „Româniafilm" în domeniul public al unor orase, municipii si/sau judete si în administrarea consiliilor locale sau, dupa caz, judetene ale acestora.

Cinematografele sunt institutii de cultura, ceea ce înseamna ca, în temeiul art. 5 lit. e) din Legea nr. 109/1997, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 58/2003, Guvernului îi revenea obligatia de a solicita avizul consultativ al Consiliului Economic si Social.

De mentionat ca încadrarea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006 în domeniul prevazut la art. 5 lit. e) din legea mai sus mentionata rezulta si din definitia data cinematografiei, în art. 3 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005: „...industrie culturala, de importanta nationala, care creeaza plusvaloare prin exploatarea si raspândirea diversitatii culturale, are drept scop realizarea, distribuirea si exploatarea filmelor cinematografice si include totalitatea activitatilor si persoanelor care activeaza în acest domeniu;".

In plus, art. 3 din Hotarârea Guvernului nr. 1.792/2006 priveste relatiile de munca, domeniu pentru care, de asemenea, este obligatoriu avizul consultativ al Consiliului Economic si Social.

Existenta avizului consultativ este o conditie procedurala anterioara emiterii unui act administrativ a carei neîndeplinire atrage nulitatea actului. Avizul consultativ se caracterizeaza prin aceea ca autoritatea publica, pentru care legea prevede competenta de a emite un act administrativ, este obligata sa solicite avizul, dar are libertatea de a aprecia daca se conformeaza sau nu continutului acestuia.

Pe de alta parte, întrucât Hotarârea Guvernului nr. 1.874/2006 reglementeaza cadrul juridic, modalitatile, criteriile si procedurile de vânzare care se aplica salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si terenurilor aferente acestora, priveste, la rândul sau, unul dintre domeniile prevazute la art. 5 lit. e) din Legea nr. 109/1997, modificata, si anume, cultura, situatie în care avizul consultativ al Consiliului Economic si Social era, desigur, obligatoriu. Mai mult, deoarece acest act administrativ implica si transferul salariatilor actuali - astfel cum se prevede la art. 20, aceasta hotarâre se refera si la relatiile de munca, domeniu pentru care, de asemenea, era nevoie de avizul anterior indicat, conform art. 5 lit. b) din legea în discutie.

Pe cale de consecinta, lipsa avizului consultativ atrage nelegalitatea celor doua acte administrative contestate în cauza.

In alta ordine de idei, trebuie amintite si dispozitiile art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala în administratia publica, potrivit carora autoritatea emitenta a unui proiect de act administrativ cu caracter normativ are obligatia sa publice un anunt referitor la acest proiect pe site-ul propriu, sa îl faca accesibil publicului prin afisare la sediul propriu sau prin mass-media, sa transmita proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus cereri pentru primirea unor astfel de informatii, sa le primeasca propunerile, sugestiile sau opiniile, sa organizeze întâlniri în care sa dezbata public proiectul de act normativ.

In speta dedusa judecatii, intimatul Guvernul României nu a facut dovada îndeplinirii cerintelor impuse de textul legal anterior enuntat.

Inalta Curte constata, de asemenea, ca sunt întemeiate criticile formulate de recurent, în sensul încalcarii dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, întrucât acesta este o organizatie sindicala si se încadreaza în categoria persoanelor vatamate, definite la art. 2 alin. (1) lit. a) teza finala din aceeasi lege - organisme sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat a unui interes legitim public, care vizeaza ordinea de drept. Rolul unei organizatii sindicale nu poate fi limitat la initierea conflictelor de interese sau la ocrotirea intereselor de natura salariala ale membrilor sai.

Pe acest aspect, putem retine ca, în fapt, este vorba de o concretizare în Legea nr. 554/2004 a garantiei realizarii principiului consacrat de art. 102 alin. (2) din Constitutie. Desi aceasta regula este prevazuta expres numai pentru Guvern, se poate afirma, din coroborarea alin. (1) cu alin. (2) al acestui articol, ca ea reprezinta un principiu general al administratiei publice.

Intr-adevar, art. 102 alin. (2) din Constitutie stabileste ca, în îndeplinirea atributiilor sale, Guvernul coopereaza cu organismele sociale interesate, dar în alin. (1) se arata ca Guvernul „exercita conducerea generala a administratiei publice". Rezulta, prin urmare, ca ceea ce este impus expres prin Constitutie pentru Guvern, ca „sef al executivului", se impune, asadar, si pentru celelalte organe ale administratiei publice, în discutie fiind, printre altele, principiul transparentei.

In consecinta, fata de împrejurarea ca lipsa avizului consultativ al Consiliului Economic si Social atrage nulitatea celor doua acte administrative supuse controlului instantei de contencios administrativ, Inalta Curte apreciaza ca nu se mai impune si cercetarea celorlalte critici de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant cu privire la acestea.

Pe de alta parte, instanta de control judiciar apreciaza ca nu este fondata critica recurentului privind gresita solutionare de catre instanta de fond a exceptiei de necompetenta teritoriala.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, reclamantul se poate adresa instantei de la sediul sau sau celei de la sediul pârâtului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la sediul pârâtului, nu mai poate invoca exceptia de necompetenta materiala.

In speta de fata, recurentul-reclamant a depus cererea de chemare în judecata la Curtea de Apel Bucuresti, în conditiile în care ambele parti îsi au sediul în Bucuresti. In raport cu optiunea exprimata, recurentul-reclamant nu mai poate invoca exceptia de necompetenta teritoriala.

Inalta Curte apreciaza ca este fondata cererea de interventie formulata în cauza de Confederatia Nationala Sindicala „Cartel Alfa", întrucât interventia accesorie are un scop limitat, cuprinzând numai aparari în favoarea reclamantului.

Intervenienta face parte din confederatiile sindicale reprezentative la nivel national care, potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 109/1997, modificata, au dreptul de a desemna o parte dintre membrii Consiliului Economic si Social, iar prin interventia accesorie se tinde ca solutia sa fie favorabila partii pentru care a intervenit, în sensul împrejurarilor expuse în contextul analizei recursului reclamantului.

Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, raportat la art. 312 alin. 1-3 din Codul de procedura civila, Inalta Curte va admite recursul, va modifica în tot sentinta atacata, în sensul ca va admite actiunea astfel cum a fost completata si cererea de interventie formulata de Confederatia Nationala Sindicala „Cartel Alfa" în interesul reclamantului.

In temeiul art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) teza finala, art. 8 si art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, va anula Hotarârea Guvernului nr. 1.792/2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006, si Hotarârea Guvernului nr. 1.874/2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 9 ianuarie 2007, urmând a respinge, în consecinta, cererile de interventie în interesul pârâtului Guvernul României formulate de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, precum si de Ministerul Culturii si Cultelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Sindicatul Liber „Româniafilm" împotriva Sentintei nr. 2.363 din 3 octombrie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Modifica în tot sentinta atacata, în sensul ca admite actiunea completata a reclamantului Sindicatul Liber „Româniafilm" si anuleaza Hotarârea Guvernului nr. 1.792/2006 si Hotarârea Guvernului nr. 1.874/2006.

Admite cererea de interventie formulata de Confederatia Nationala Sindicala „Cartel Alfa" în interesul reclamantului.

Respinge cererile de interventie în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Culturii si Cultelor.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica astazi, 20 iunie 2008.

Judecator,

Liliana Visan

Judecator,

Rozalia Ana Lazar

Judecator,

Eugenia Marin

Magistrat-asistent,

Corina Vîlcea