DECIZIE   Nr. 256*) din 17 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si ale art. 63 din Statutul profesiei de avocat

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 134 din  2 aprilie 1998

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 606 din 9 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 134 din 2 aprilie 1998.

    Viorel Mihai Ciobanu   - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si a dispozitiilor art. 63 din Statutul profesiei de avocat, invocata de reclamantul Iulian Capatana in Dosarul nr. 1.450/1996 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 21 mai 1997, in prezenta reclamantului Iulian Capatana, a reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 4 iunie, 11 iunie si apoi, pentru data de 17 iunie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 decembrie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 1.450/1996, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 51/1995 si ale art. 63 din Statutul profesiei de avocat.
    In motivarea exceptiei invocate reclamantul sustine ca dispozitiile art. 19 din Legea nr. 51/1995, care prevad ca avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecatorie, iar avocatul definitiv are dreptul sa puna concluzii la tribunale, ca instante de fond, dupa 2 ani de la definitivare, la tribunale, ca instante de recurs, si la curtile de apel, dupa 3 ani de la definitivare, si la Curtea Constitutionala, dupa 8 ani de la definitivare, contravin prevederilor art. 16, 24 si 38 din Constitutie, intrucat "instituie o discriminare si un gen de concurenta intre avocatii cu vechime si tinerii lor colegi", se ingradeste dreptul la munca al tinerilor avocati prin crearea unui monopol al avocatilor mai varstnici in defavoarea celor mai tineri si, desi i se recunoaste avocatului stagiar dreptul de a pune concluzii la judecatorie, acesta nu va putea fi angajat niciodata de vreme ce nu poate sustine interesele clientului sau si in fata instantelor de control judiciar, ceea ce constituie o nejustificata restrangere a dreptului sau de a-si exercita profesia, bazata pe prezumtia ca, neavand vechimea in profesie, ceruta de lege, nu o poate exercita in conditii bune.
    Referindu-se la argumentul potrivit caruia, prin prevederile art. 19 din Legea nr. 51/1995, se realizeaza o protectie a drepturilor si intereselor justitiabililor, autorul exceptiei arata ca acest argument nu se confirma, indeosebi in cazul in care un proces este castigat de avocatul stagiar, in fata judecatoriei, si pierdut, din cauza unei aparari necompetente, in fata instantelor superioare.
    Tot in sustinerea exceptiei invocate autorul acesteia se refera la legislatia interbelica in materie, si anume la Legea avocaturii din 1923 si la Legea pentru organizarea corpului de avocati din 1931, care prevedeau ca, dupa efectuarea stagiului si trecerea examenului de definitivat, avocatul avea dreptul de a pune concluzii in fata oricarei instante, iar, in anumite conditii, chiar avocatii stagiari aveau dreptul sa pledeze in fata instantelor superioare.
    In motivarea exceptiei formulate autorul acesteia arata ca prevederile art. 19 din Legea nr. 51/1995 contravin dispozitiilor art. 49 din Constitutie, care prevad ca "exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii". In sustinerea exceptiei autorul arata ca nici una dintre situatiile enuntate in textul art. 49 alin. (1) din Constitutie nu justifica limitarea dreptului de aparare si a dreptului la munca.
    In sfarsit, se mai sustine ca "limitarile discriminatorii" impuse de art. 19 din Legea nr. 51/1995 contravin prevederilor art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ale art. 2 pct. 2 si ale art. 6 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ale art. 7 si art. 23 din Declaratia universala a Drepturilor Omului si ca, potrivit art. 11 si 20 din Constitutie, "normele privind drepturile fundamentale ale omului, cuprinse in tratate internationale, sunt incorporate in dreptul national, iar, in cazul contradictiei dintre acestea si normele interne, cele dintai prevaleaza".
    Cu ocazia dezbaterilor in fond, reclamantul a renuntat la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 din Statutul profesiei de avocat, dar, avand in vedere prevederile art. 26 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, potrivit carora, o data sesizata, Curtea procedeaza la examinarea constitutionalitatii, nefiind aplicabile dispozitiile referitoare la suspendarea, intreruperea sau stingerea procesului, aceasta urmeaza a se pronunta si asupra acestei exceptii.
    In opinia exprimata in incheierea prin care sesizeaza Curtea Constitutionala, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ considera neintemeiata exceptia ridicata, intrucat prevederile art. 19 din Legea nr. 51/1995 si ale art. 63 din Statutul profesiei de avocat nu aduc atingere dreptului la munca garantat prin art. 38 alin. (1) din Constitutia Romaniei, ci stabilesc pentru exercitarea profesiei de avocat, la diferitele instante de judecata, o anumita vechime in munca, in masura sa asigure prin practica in profesie, acumulata in anii respectivi de vechime, alaturi de cunostinte teoretice temeinice, o prestatie corespunzatoare gradului diferit de dificultate al proceselor aflate pe rolul instantelor judecatoresti superioare.
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost trimisa Camerelor Parlamentului si Guvernului pentru a comunica punctele lor de vedere.
    In punctul de vedere primit de la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului se exprima opinia ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca din analiza dispozitiilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 si ale art. 63 din Statutul profesiei de avocat rezulta ca acestea sunt constitutionale fata de prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie, "intrucat nu incalca cu nimic dreptul la munca, la alegerea profesiei si a locului de munca, ci doar prevad ca avocatul stagiar poate pune concluzii la judecatorii si stabilesc, pentru exercitarea profesiei de avocat, la diferite instante de judecata, o anumita vechime in aceasta activitate". Legea are in vedere faptul ca, pentru a se asigura o prestatie corespunzatoare a avocatului in raport cu gradul diferit de dificultate al cauzelor aflate pe rolul instantelor superioare, se impune ca acesta sa posede, pe langa cunostintele teoretice dobandite in facultate, si cunostinte practice, acumulate numai printr-o anumita vechime in exercitarea profesiei de avocat. In concluzie, considera exceptia de neconstitutionalitate ca nefondata.
    Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
    Uniunea Avocatilor din Romania, prin notele scrise, depuse la dosar, considera ca prevederile art. 19 din Legea nr. 51/1995 sunt constitutionale, ele reprezentand o garantie a exercitarii dreptului la aparare, in conditii de competenta si responsabilitate profesionala, de catre un avocat instruit si in acelasi timp experimentat, apt de a conlucra cu judecatorii cu experienta "in dorinta comuna de aflare a adevarului si realizare a justitiei".

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor si ale procurorului, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia invocata cu privire la art. 19 din Legea nr. 51/1995, fiind legal sesizata.
    In esenta, exceptia de neconstitutionalitate se intemeiaza pe o presupusa discriminare intre avocatii stagiari si chiar cei definitivi, care pot pune concluzii la instantele superioare, dupa indeplinirea unor conditii de vechime in profesie, si avocatii cu vechime.
    Din examinarea textelor constitutionale invocate de autorul exceptiei si a prevederilor art. 19 din Legea nr. 51/1995 rezulta ca nu ne aflam in prezenta unor abateri de la dispozitiile legii fundamentale, care consacra egalitatea cetatenilor, dreptul la aparare, dreptul la munca si dreptul la libera alegere a profesiei.
    Atat in doctrina, cat si in jurisprudenta constitutionala se subliniaza constant ca principiul egalitatii nu presupune uniformitate, deci ca toate situatiile sa fie tratate in acelasi fel, astfel ca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, iar la situatii diferite poate exista un tratament diferit. Principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli diferite in raport cu persoane care se afla in situatii diferite, astfel ca, sub acest aspect, dispozitiile art. 19 din Legea nr. 51/1995 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 din Constitutie.
    Referitor la critica ce vizeaza incalcarea dreptului la aparare, prevazut la art. 24 din Constitutie, se constata ca ea nu este fondata, deoarece, prin textul art. 19 din Legea nr. 51/1995, acest drept nu este incalcat, el fiind o garantie a unei prestatii corespunzatoare gradului diferit de dificultate al cauzelor aflate pe rolul instantelor superioare, care impune, pe langa cunostintele teoretice dobandite in facultate, si cunostinte practice, acumulate numai printr-o anumita vechime in exercitarea profesiei de avocat.
    Cu privire la critica referitoare la incalcarea dreptului la munca si la libera alegere a profesiei se retine ca nici aceasta nu poate fi primita.
    Potrivit art. 38 din Constitutie dreptul la munca nu poate fi ingradit, pe de o parte, iar alegerea profesiei si a locului de munca sunt libere, pe de alta parte. Conditiile prevazute de dispozitiile art. 19 din Legea nr. 51/1995 reprezinta o optiune a legiuitorului, care nu poate fi considerata ca neconstitutionala. Perioada de stagiu in avocatura, prevazuta de art. 15 din lege, este privita ca o faza premergatoare intrarii in profesie, iar cerintele de vechime, stabilite de art. 19, urmaresc sa asigure exercitarea dreptului la aparare, in conditii de competenta, responsabilitate profesionala si experienta practica, raportate la gradul ierarhic al instantelor si la complexitatea cauzelor, astfel ca este firesc ca ele sa implice anumite restrangeri care nu pot fi privite ca o ingradire a dreptului la munca, ci ca masuri de protejare atat a intereselor justitiabililor, cat si ale avocatului. De altfel in art. 49 alin. (1) din Constitutie se prevede ca exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans prin lege, daca aceasta se impune, intre altele, pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor. Astfel de conditii restrictive sunt inscrise in legi, din aceleasi considerente, si pentru judecatori sau procurori. Cat priveste durata vechimii prevazute de lege, este de atributul exclusiv al Parlamentului sa o hotarasca. Se constata, de altfel, ca o prima reducere s-a produs ca urmare a Decretului-lege nr. 90/1990, iar o alta reducere, astfel cum rezulta din sustinerile ambelor parti, a fost propusa in acest an.
    Prin incheierea de sesizare Curtea a fost investita si cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiei art. 63 din Statutul profesiei de avocat. In legatura cu competenta de solutionare a exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti este de retinut ca art. 144 lit. c) din Constitutie se refera doar la controlul constitutionalitatii "legilor si ordonantelor", dispozitie preluata si in art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Asa fiind, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate privind alte acte normative nu este de competenta Curtii Constitutionale.

    Pentru considerentele expuse si avand in vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 alin. (2), ale art. 24 si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si ale art. 63 din Statutul profesiei de avocat, invocata de Iulian Capatana in Dosarul nr. 1.450/1996 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 17 iunie 1997.

                       PRESEDINTE,
           prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

                     Magistrat asistent,
                        Maria Bratu