DECIZIE Nr.
255 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 335/2005 privind aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a
perioadelor de odihna ale conducatorilor vehiculelor care efectueaza
transporturi rutiere
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 279 din 26 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005 privind
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere
şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează
transporturi rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geotur"
- S.R.L. din laşi în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006 al Tribunalului Neamţ -Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006, Tribunalul Neamţ -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr.
335/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geotur" - S.R.L.
din laşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile Legii nr. 335/2005 intră
în conflict cu Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, deoarece se instituie o
sancţiune în sarcina societăţii comerciale, în condiţiile în care fapta
contravenţională nu-i este imputabilă, deoarece a fost săvârşită de o altă
persoană, şi anume conducătorul auto.
Tribunalul Neamţ - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că dispoziţiile
Legii nr. 335/2005 sunt constituţionale, nefiind de natură să îngrădească
drepturi sau libertăţi fundamentale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia este inadmisibilă, deoarece „autorul excepţiei nu face o veritabilă
critică de neconstituţionalitate - problemele pe care le ridică fiind de
aplicare şi interpretare a legii, chestiune ce ţine exclusiv de competenţa
instanţelor de judecată".
Avocatul Poporului arată
că autorul excepţiei nu a indicat niciun text din Legea fundamentală pretins
încălcat, situaţie în care instanţa de control constituţional nu se poate
pronunţa asupra excepţiei ridicate, deoarece s-ar substitui părţii în ceea ce
priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel, din
oficiu, controlul de constituţionalitate a textului de lege criticat. In acest
sens se invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a
perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că autorul acesteia nu a indicat vreun text
constituţional considerat a fi fost încălcat, limitându-se să arate că
dispoziţia criticată încalcă prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.
In consecinţă, în cauză, Curtea nu poate reţine ca
reprezentând motivări în drept ale excepţiei de neconstituţionalitate
referirile autorului excepţiei făcute cu privire la încălcarea Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001. în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit
de principiu că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate, ceea ce
implică, în mod necesar, invocarea unui temei constituţional pentru contestarea
legitimităţii constituţionale a prevederii ce face obiectul sesizării. De
asemenea, Curtea a stabilit că nu se poate substitui autorului sesizării în
ceea ce priveşte invocarea unui anume motiv de neconstituţionalitate,
altminteri, în cadrul procedurii de soluţionare a excepţiilor de
neconstituţionalitate, controlul Curţii Constituţionale ar însemna să se
exercite nu la sesizare, ci din oficiu, ceea ce contravine prevederilor art.
146 lit. d) din Constituţie, care se referă în mod expres la excepţiile
ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti. In acest sens, menţionăm, de
exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 3 februarie 1998, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 22 aprilie 1998, în care se face trimitere şi la
deciziile Curţii nr. 338 din 18 iulie 1997 şi nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie
1997.
Totodată, invocarea de către autorul excepţiei a
încălcării dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 nu are relevanţă cu
privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, întrucât
această încălcare, chiar dacă ar fi reală, nu ar putea constitui un temei de
neconstituţionalitate, ci, cel mult, eventual ar avea semnificaţia existenţei
unor necorelări din legislaţie, a căror înlăturare nu este de resortul
justiţiei constituţionale, ci este de competenţa exclusivă a autorităţii
legiuitoare.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005
privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de
conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care
efectuează transporturi rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Geotur" - S.R.L. din laşi în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006 al Tribunalului
Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu