Decizia Nr.253 din 24.04.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 416 din Codul de procedură civilă şi art. 291 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 1.888/245/2010 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 995D/2016 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa" din Iaşi a transmis un înscris prin care invocă excepţia lipsei capacităţii procesuale a autorului excepţiei, acesta fiind decedat de aproximativ doi ani.4. Faţă de acest incident procedural, reprezentantul Ministerului Public arată că, în procedura contenciosului constituţional, nu sunt aplicabile cauzele de suspendare, întrerupere sau stingere a procesului prevăzute de Codul de procedură civilă.5. Deliberând, Curtea apreciază cauza ca fiind în stare de judecată, întrucât, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului, iar soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate este de ordine publică.6. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că aspectele invocate în motivarea acesteia ţin de fondul cauzei, neputând fi considerate veritabile critici de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 4 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.888/245/2010, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 416 din Codul de procedură civilă şi art. 291 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare, cu întoarcerea executării silite şi stabilirea competenţei instanţei prin regulator de competenţă.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în ceea ce priveşte art. 416 din Codul de procedură civilă, că, întrucât nu stipulează că în cazul în care suspendarea şi perimarea abuzivă a judecării cauzei nu au fost făcute din cauza părţii, o asemenea soluţie este „absolut nelegală". Arată că, în cazul său, suspendarea s-a făcut abuziv, din interese „total nelegale", cu scopul de a-i favoriza pe pârâţi. Consideră că prin aceste neclarităţi, textul de lege criticat încalcă dreptul fundamental de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil. Referitor la art. 291 din Codul de procedură penală, arată că, prin folosirea cuvântului „poate" în locul cuvântului „trebuie", se dă posibilitatea instanţei de judecată să protejeze pe pârâţii magistraţi, în cazul dosarului de fond, adică să nu sesizeze oficial Direcţia Naţională Anticorupţie cu plângerea penală privind corupţia, traficul de influenţă, luarea şi darea de mită, abuzul în serviciu în forme grave săvârşite de învinuiţii din dosarul parchetului. Susţine că astfel se încalcă dreptul la un proces echitabil.9. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la constituţionalitatea textelor de lege criticate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul apreciază că, astfel cum a fost formulată, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, prin prisma prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea soluţiei legislative consacrate de textele de lege criticate.12. Avocatul Poporului şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la dispoziţiile art. 416 din Codul de procedură civilă, considerând că nu pot fi reţinute criticile autorului referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului la un proces echitabil.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 416 din Codul de procedură civilă şi art. 291 din Codul de procedură penală. Din motivarea scrisă a excepţiei rezultă că autorul acesteia indică în mod eronat art. 291 din Codul de procedură penală, criticile vizând, în realitate prevederile art. 307 din Codul de procedură civilă. Aşadar, obiect al excepţiei îl vor constitui dispoziţiile art. 307 şi art. 416 din Codul de procedură civilă care au următoarea redactare:– Art. 307: „Suspendarea procesului şi sesizarea parchetului Articolul 307Dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop."; – Art. 416: „Cererile supuse perimării Articolul 416
(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.
(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, referitor la art. 307 din Codul de procedură civilă, că soluţia legislativă cuprinsă în acesta, constând în instituirea posibilităţii instanţei de a suspenda judecata procesului în cazul în care un înscris folosit în proces de către una dintre părţi este denunţat ca fals, înaintându-l parchetului competent, pentru cercetarea falsului, a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat cu privire la prevederile art. 183 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora „Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia". 18. Asupra acestui din urmă text de lege, a cărui redactare este similară cu cea a prevederilor de lege criticate în cauza de faţă, Curtea s-a mai pronunţat - la solicitarea aceluiaşi autor al excepţiei şi cu o motivare identică - în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate având acest obiect. Astfel, prin Decizia nr. 741 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 4 iunie 2009, şi Decizia nr. 243 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 2 iulie 2013, Curtea a observat că autorul excepţiei este nemulţumit de modalitatea de redactare a textului de lege criticat, susţinând, în esenţă, că legiuitorul ar fi trebuit să instituie obligativitatea, iar nu posibilitatea judecătorului de a suspenda cursul judecăţii, în cazul defăimării (denunţării) unui înscris ca fals. Prin urmare, Curtea a apreciat că autorul excepţiei solicită indirect modificarea textului de lege criticat, ceea ce, din perspectiva dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", apare ca inadmisibil (a se vedea şi Decizia nr. 390 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, şi Decizia nr. 72 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012). 19. Având în vedere motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, analoagă celei formulată în cele două cauze precedente, Curtea constată că atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor anterior citate se aplică, pentru identitate de raţiune, şi în ceea ce priveşte prevederile art. 307 din Codul de procedură civilă. 20. O soluţie similară se impune a fi pronunţată şi cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 416 din Codul de procedură civilă, pe care autorul acesteia le critică pe motiv că nu stipulează faptul că, în cazul în care suspendarea şi perimarea abuzivă a judecării cauzei nu au fost făcute din cauza părţii, atunci acestea sunt „absolut nelegale". Arată, în acest sens că, în cazul său, suspendarea s-a făcut abuziv, din interese „total nelegale", cu scopul de a-i favoriza pe pârâţi. Motivarea excepţiei este realizată, aşadar, din perspectiva unei omisiuni de reglementare, pe care, în contextul situaţiei din cauza sa concretă, autorul excepţiei o consideră contrară dreptului la un proces echitabil. Or, complinirea unor asemenea pretinse vicii de constituţionalitate, constând în neincluderea anumitor menţiuni în cuprinsul unui text de lege, excedează competenţei Curţii Constituţionale, atât timp cât în motivarea excepţiei nu se evidenţiază faptul că aceste carenţe de reglementare conduc la o nesocotire a unor texte sau principii constituţionale. În cauza de faţă, autorul excepţiei se limitează la a afirma încălcarea prevederilor art. 21 din Legea fundamentală care consacră dreptul la un proces echitabil, fără să argumenteze, însă, această susţinere. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 307 şi art. 416 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 1.888/245/2010 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu