Decizia Nr.25 din 02.03.2020

1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 3.424/1/2019, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27⁵ alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27⁶ din Regulament.4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 6.772/118/2018.5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. De asemenea referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărârile judecătoreşti relevante ce au fost identificate, precum şi opiniile teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.6. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:I. Titularul şi obiectul sesizării7. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 27 noiembrie 2019, în Dosarul nr. 6.772/118/2018, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „dacă în interpretarea art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), şi a art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010), la transformarea, în domeniul temporal de aplicare a Legii nr. 263/2010, a unei pensii anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), în pensie pentru limită de vârstă, trebuie menţinut stagiul complet de cotizare de care pensionarul trebuia să beneficieze, la momentul cererii de acordare a pensiei anticipate, potrivit Legii nr. 19/2000, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011 (Decizia nr. 4/2011), prin raportare la data formulării cererii de acordare a pensiei anticipate, ori, dimpotrivă, trebuie utilizat stagiul complet de cotizare aplicabil la momentul transformării pensiei, prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi stabilit prin raportare la data naşterii pensionarului, în acord cu Decizia nr. 22 din 29 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 22 octombrie 2015 (Decizia nr. 22/2015)."8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 decembrie 2019 cu nr. 3.424/1/2019, termenul de judecată fiind stabilit la 2 martie 2020.II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile9. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare Articolul 64
(1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate.
(2) Transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se face din oficiu. 10. Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare Articolul 133Transformarea pensiilor anticipate şi anticipate parţiale, stabilite potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a legii, în pensii pentru limită de vârstă se face la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 la lege sau, după caz, a vârstelor standard reduse potrivit legislaţiei în vigoare, iar calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condiţiile legii. III. Expunerea succintă a procesului 11. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă cu nr. 6.772/118/2018, reclamanta X a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, obligarea acesteia la: – aplicarea indicelui de corecţie de la data când pensia sa anticipată a fost transformată în pensie pentru limită de vârstă, respectiv 28 octombrie 2011; – aplicarea şi utilizarea stagiului complet de cotizare de 26 de ani şi 8 luni, conform anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000 şi a Deciziei nr. 4/2011, în locul stagiului complet de cotizare de 28 de ani, utilizat de pârâtă; – achitarea diferenţelor de drepturi de pensie rezultate în urma revizuirii, precum şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.12. Reclamanta, născută în data de 31 ianuarie 1952, a fost beneficiară, începând cu 28 mai 2008 - data formulării cererii de pensionare -, a unei pensii anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000, prin decizia nr. xxxxxx din 19 august 2008, care a fost transformată, începând cu 31 ianuarie 2011, în domeniul temporal propriu de aplicare a Legii nr. 263/2010 (care a abrogat, la data intrării sale în vigoare - 1 ianuarie 2011 - reglementarea-cadru anterioară în materia pensiilor publice - Legea nr. 19/2000), în pensie pentru limită de vârstă, prin decizia nr. xxxxxx din 20 octombrie 2011, fără ca la punctajul mediu anual calculat potrivit art. 95 din Legea nr. 263/2010 să fie aplicat indicele de corecţie prevăzut de art. 170 din acelaşi act normativ. 13. Stagiul complet de cotizare utilizat atât la momentul emiterii deciziei de pensie anticipată, sub imperiul Legii nr. 19/2000, cât şi la cel al emiterii deciziei de transformare a pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, sub imperiul Legii nr. 263/2010, determinat prin raportare la data naşterii reclamantei, a fost de 28 de ani. 14. Prin cererea administrativă înregistrată la pârâtă la data de 27 septembrie 2018, reclamanta a solicitat revizuirea pensiei sale pentru limită de vârstă, cu referire la cele două chestiuni aflate în litigiu în prezenta cauză, respectiv: stagiul complet de cotizare şi indicele de corecţie, cererea astfel formulată fiind respinsă de pârâtă, situaţie care a determinat învestirea primei instanţe în cauza pendinte. 15. Prin Sentinţa civilă nr. 654 din 11 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată, prima instanţă reţinând, în esenţă, următoarele: a)în privinţa indicelui de corecţie:16. Conform art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a legii, la punctajul mediu anual determinat în condiţiile art. 95 se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflaţiei pe anul 2011. 17. Prin Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017 (Decizia nr. 71/2017), s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii. 18. Având în vedere că dreptul iniţial la pensie al reclamantei s-a stabilit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, instanţa a reţinut că aceasta nu poate beneficia de aplicarea indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 alin. (1) din actul normativ menţionat, în raport cu interpretarea acestei dispoziţii cuprinsă în Decizia nr. 71/2017. b)în privinţa stagiului complet de cotizare:19. În ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei, instanţa a reţinut că instituţia pârâtă în mod corect a avut în vedere un stagiu de 28 de ani, acesta fiind prevăzut în anexa nr. 9 privind vârstele standard de pensionare şi stagiile minime de cotizare în funcţie de data naşterii asiguratului din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000). 20. Astfel, pentru femeile născute în ianuarie 1952 (situaţia reclamantei) stagiul complet de cotizare stabilit de dispoziţiile legale este de 28 de ani. 21. Susţinerea reclamantei că acest stagiu de cotizare trebuia determinat în raport cu data depunerii cererii nu are niciun suport legal. 22. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, solicitând instanţei de control judiciar să rejudece în integralitate pretenţiile cu a căror soluţionare a fost învestită prima instanţă prin cererea de chemare în judecată şi să le admită. 23. Din oficiu, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a pus în discuţia părţilor utilitatea sesizării instanţei supreme, în procedura prevăzută de art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. 24. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2019 sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii. IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării 25. Prin Încheierea pronunţată la 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a constatat îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru argumentele ce se vor reda în continuare. 26. Astfel, primele trei condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite: litigiul în legătură cu care urmează a se formula sesizarea este în curs de judecată la curtea de apel, iar instanţa învestită cu soluţionarea apelului urmează să judece cauza în ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 153-156 din Legea nr. 263/2010, cauza ce face obiectul judecăţii aflându-se în competenţa legală a unui complet de judecată al Curţii de Apel Constanţa, care este titulara sesizării. 27. De lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 depinde soluţionarea pe fond a prezentei cauze, întrucât, în privinţa stagiului complet de cotizare ce trebuie utilizat la momentul transformării pensiei anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010, este esenţial a se stabili dacă stagiul complet de cotizare ce ar fi trebuit utilizat la momentul acordării pensiei anticipate în temeiul Legii nr. 19/2000, prin raportare la data formulării cererii de pensionare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 4/2011, trebuie menţinut şi la momentul transformării acestei pensii anticipate în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010 ori, dimpotrivă, la momentul transformării trebuie utilizat stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010, determinat de legiuitor prin raportare la data naşterii asiguratului, în acord cu Decizia nr. 22/2015 - susţinerea pârâtei, ce a stat la baza refuzului administrativ de soluţionare favorabilă a cererii de revizuire formulate de reclamantă, fiind în sensul că stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat într-o asemenea ipoteză, la momentul transformării, este cel prevăzut de legea în vigoare la acel moment, în temeiul principiului de drept tempus regit actum. 28. Dezlegarea acestei chestiuni de drept este esenţială pentru soluţionarea în fond a cauzei, întrucât, faţă de efectul retroactiv limitat al revizuirii, de 3 ani, calculat regresiv faţă de data înregistrării la casa teritorială de pensii a cererii administrative de revizuire a pensiei şi, faţă de împrejurarea că la data până la care poate produce efecte retroactive cererea de revizuire litigioasă, pensia aflată în plată era cea pentru limită de vârstă, acordată în temeiul Legii nr. 263/2010, începând cu 31 ianuarie 2011, prezintă relevanţă stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la momentul acordării, prin transformare, a pensiei pentru limită de vârstă, întrucât decizia de acordare a pensiei anticipate a încetat să mai producă efecte juridice la data acordării pensiei pentru limită de vârstă - 31 ianuarie 2011. În acest mod devine irelevant stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la momentul acordării pensiei anticipate, întrucât aceasta nu se mai afla în plată la data de 27 septembrie 2015, dată până la care poate fi revizuită pensia reclamantei sub aspectul invocat. 29. Curtea a reţinut că instanţa supremă nu s-a pronunţat, prin niciunul dintre cele două mecanisme de asigurare a unei practici judiciare unitare, asupra chestiunii de drept invocate din oficiu în prezenta cauză, fiind astfel îndeplinită şi cerinţa de admisibilitate privind nestatuarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra acestei chestiuni de drept. 30. În privinţa condiţiei referitoare la noutatea chestiunii de drept, Curtea a reţinut că şi aceasta este îndeplinită în cauză, rezultând din existenţa unei clarificări la nivel jurisprudenţial intervenite prin deciziile nr. 71/2017 şi nr. 29 din 14 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 5 iulie 2018 (Decizia nr. 29/2018), pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorii, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, întrucât beneficiază de autoritate de lucru interpretat, şi care au determinat, cel puţin la nivelul acestei instanţe, un reviriment jurisprudenţial în privinţa chestiunii litigioase privitoare la stagiul complet de cotizare ce se impune a fi utilizat la momentul transformării pensiei anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 263/2010. 31. Astfel, prin Decizia nr. 80/AS din 31 martie 2015, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, reţinând temeinicia şi legalitatea sentinţei apelate, prin care prima instanţă recunoscuse îndreptăţirea unui beneficiar de pensie anticipată parţială, acordată începând cu 17 martie 2009, deci sub imperiul Legii nr. 19/2000, la aplicarea indicelui de corecţie în privinţa pensiei pentru limită de vârstă acordate începând cu 1 octombrie 2011, deci sub imperiul Legii nr. 263/2010, a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului formulat împotriva acesteia. 32. Consecutiv pronunţării deciziilor nr. 71/2017 şi 29/2018 de către instanţa supremă, prin care s-a statuat că indicele de corecţie nu este aplicabil pensiilor pentru limită de vârstă acordate sub imperiul Legii nr. 263/2010 beneficiarilor cărora le-au fost stabilite pensii anticipate sau anticipate parţiale în temeiul Legii nr. 19/2000, la nivelul Curţii de Apel Constanţa se conturează un început de divergenţă jurisprudenţială cu privire la chestiunea litigioasă a stagiului complet de cotizare ce trebuie utilizat la momentul transformării unei pensii anticipate sau anticipate parţiale, stabilite în domeniul temporal de aplicare a Legii nr. 19/2000, în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010. 33. Astfel, prin Decizia nr. 156/AS din 5 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, un complet al acestei instanţe a apreciat că un asigurat căruia i-a fost acordată, în anul 2010, sub imperiul Legii nr. 19/2000, o pensie anticipată parţială este îndreptăţit, la momentul acordării, în anul 2013, a unei pensii pentru limită de vârstă, sub imperiul Legii nr. 263/2010, la utilizarea stagiului complet de cotizare determinat potrivit Legii nr. 19/2000, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 4/2011, prin raportare la data formulării cererii de pensionare, stagiu complet de cotizare mai mic decât cel prevăzut de Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 22/2015, determinat de legiuitor prin raportare la data naşterii asiguratului. 34. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 294/AS din 4 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, un alt complet al instanţei a reţinut, în privinţa unui beneficiar de pensie anticipată parţială începând cu 20 octombrie 2009, respectiv de pensie pentru limită de vârstă începând cu 20 octombrie 2012, care solicitase, prin cererea introductivă de instanţă, revizuirea pensiei sale atât prin aplicarea indicelui de corecţie, cât şi prin utilizarea stagiului complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, stabilit prin raportare la data formulării cererii de pensionare, nu la data naşterii sale, cu respectarea dezlegării date prin Decizia nr. 4/2011, că acesta nu este îndreptăţit nici la aplicarea indicelui de corecţie - faţă de momentul înscrierii sale iniţiale la pensie şi de deciziile nr. 71/2017 şi 29/2018 - şi nici la utilizarea (menţinerea) stagiului complet de cotizare (mai mic) de care ar fi trebuit să beneficieze în temeiul Legii nr. 19/2000 la momentul transformării pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010. S-a reţinut că Decizia nr. 4/2011, invocată de apelant, produce efecte circumscrise dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, astfel că nu este aplicabilă în speţă, unde obiectul cererii este reprezentat de revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, acordată în baza Legii nr. 263/2010. 35. Condiţia de admisibilitate privind noutatea problemei de drept nu a fost interpretată de către instanţa supremă în mod absolut, în sensul că aceasta trebuie să fi apărut pentru prima dată, ci în sensul afirmării unei linii de demarcaţie faţă de procedura recursului în interesul legii, astfel încât sesizarea în vederea dezlegării unei chestiuni de drept nu este admisibilă atunci când există o jurisprudenţă consacrată a instanţelor, fie că este unitară, fie că este neunitară, în ultimul caz neputând fi utilizată decât procedura recursului în interesul legii. 36. Cum însă procedura recursului în interesul legii nu poate fi utilizată decât în cazul unei jurisprudenţe neunitare consacrate, existenţa unor soluţii izolate nu înlătură nici caracterul de noutate al chestiunii de drept incidente, ci, dimpotrivă, dovedeşte că activarea mecanismului complementar de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 519-521 din Codul de procedură civilă este justificată. 37. Acest mod de interpretare a cerinţei noutăţii corespunde practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, de exemplu, a constatat admisibilitatea unei sesizări în condiţiile în care, în încheierea de sesizare, s-a făcut referire la hotărâri judecătoreşti, majoritatea definitive, pronunţate în 12 dosare ale mai multor instanţe, între care şi instanţa care a formulat sesizarea, prin care s-au soluţionat cauze în care aceeaşi chestiune de drept era incidentă (Decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 26 iunie 2015). 38. Pe baza acestor considerente, instanţa de trimitere a reţinut că existenţa unor soluţii jurisprudenţiale izolate nu înlătură caracterul de noutate al chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci, dimpotrivă, subliniază necesitatea pronunţării unei hotărâri prealabile, în vederea prevenirii unei jurisprudenţe neunitare consacrate. 39. Procedând la analiza jurisprudenţei referitor la această chestiune de drept, ulterioară datei pronunţării deciziilor nr. 71/2017 şi nr. 29/2018, Curtea a constatat că nu există o jurisprudenţă consolidată şi constantă a instanţelor naţionale, materializată în hotărâri judecătoreşti definitive, prin care să se fi cristalizat o practică judiciară unitară sau neunitară cu privire la chestiunea de drept litigioasă, nefiind nici identificate cauze în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fi statuat printr-o altă hotărâre asupra acestei chestiuni de drept, care nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii. 40. Conchizând, noutatea chestiunii de drept antemenţionate este consecutivă pronunţării de către instanţa supremă, în cadrul mecanismului a priori de asigurare a unei practici judiciare unitare, a deciziilor nr. 71/2017 şi nr. 29/2018, fapt ce a determinat - în contextul inaplicabilităţii, potrivit legii, a indicelui de corecţie pentru pensiile anticipate/anticipate parţiale stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 la momentul transformării acestora în pensii pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010 - necesitatea reevaluării chestiunii litigioase privitoare la stagiul complet de cotizare ce se impune a fi utilizat la momentul transformării pensiei anticipate/anticipate parţiale stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 263/2010, producând astfel un reviriment jurisprudenţial de dată recentă. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 41. Deşi instanţa le-a acordat părţilor un termen pentru a-şi pregăti apărarea cu referire la chestiunea de drept pusă în discuţie din oficiu, reclamanta nu a formulat un punct de vedere cu privire la admisibilitatea sesizării instanţei supreme. 42. Pârâta, prin punctul de vedere scris depus la dosar, a învederat că nu este necesară sesizarea instanţei supreme cu soluţionarea chestiunii de drept invocate din oficiu, întrucât, în temeiul art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi al art. 52 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, transformarea pensiei anticipate stabilite sub imperiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă potrivit Legii nr. 263/2010 se realizează prin utilizarea stagiului complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la momentul transformării pensiei, în temeiul principiului activităţii legii civile, în speţă, stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi aplicabil reclamantei fiind de 28 de ani, acest stagiu fiind utilizat atât la momentul acordării pensiei anticipate, cât şi la momentul transformării acesteia în pensie pentru limită de vârstă. 43. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, în condiţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 44. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 6.772/118/2018 a reţinut următoarele: a)Stabilirea stagiului complet de cotizare pentru un beneficiar al unei pensii anticipate acordate în temeiul Legii nr. 19/2000 în funcţie de data formulării cererii de pensionare45. Stabilirea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare de care reclamanta, născută în ianuarie 1952, trebuia să beneficieze la momentul acordării pensiei anticipate - 28 mai 2008 ar fi trebuit să se realizeze potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 19/2000 şi ale anexelor nr. 3 şi 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 4/2011, prin raportare la data formulării cererii de pensionare - 28 mai 2008, potrivit cărora unei femei născute în ianuarie 1951 şi care formulează cerere de acordare a pensiei anticipate în luna mai 2008 îi este aplicabil un stagiu complet de cotizare de 26 de ani şi 8 luni (în locul celui de 28 de ani, utilizat de pârâtă în cuprinsul deciziilor de pensie emise şi determinat prin raportare la data naşterii reclamantei). 46. Prin Decizia nr. 4/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispoziţiile anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, care se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare. b)Stabilirea stagiului complet de cotizare pentru un beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă acordate în temeiul Legii nr. 263/2010 în funcţie de data naşterii asiguratului47. Stabilirea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare de care reclamanta, născută în ianuarie 1952, trebuia să beneficieze la momentul acordării pensiei pentru limită de vârstă - 31 ianuarie 2011, pentru ipoteza în care aceasta ar fi fost şi data înscrierii iniţiale la pensie, ar fi trebuit să se realizeze potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi anexei nr. 5 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 22/2015, potrivit cărora unei femei născute în ianuarie 1951 i-a fost prestabilit de legiuitor, prin raportare la data naşterii acesteia, un stagiu complet de cotizare de 28 de ani (utilizat de pârâtă în cuprinsul deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu 31 ianuarie 2011). 48. Astfel, prin Decizia nr. 22/2015, instanţa supremă a statuat că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 52 şi 53 din Legea nr. 263/2010 raportat la prevederile anexei nr. 5 din această lege, vârsta standard de pensionare, în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă, se determină în funcţie de data naşterii asiguratului; în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (3) şi art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 raportat la prevederile anexei nr. 5 din această lege, stagiul complet de cotizare al persoanelor care se pensionează în temeiul acestui act normativ şi care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare se determină conform anexei nr. 5 în funcţie de data naşterii asiguratului. 49. Prin această decizie, instanţa supremă, având a se pronunţa asupra unor acte normative diferite, a adoptat o interpretare diametral opusă faţă de cea adoptată prin Decizia nr. 4/2011, prin care statuase că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii se realizează prin raportare la dispoziţiile anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, care se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare. 50. Din analiza comparativă a celor două decizii antemenţionate se constată că, dacă sub imperiul Legii nr. 19/2000, determinarea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare pentru o persoană care se înscria la pensie ca urmare a reducerii vârstei standard de pensionare se realiza prin raportare la data formulării - adică a înregistrării la casa teritorială de pensii - a cererii de acordare a pensiei, nu la data naşterii asiguratului, de lege lata, adică în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, determinarea acestor două criterii obiective pentru acordarea şi stabilirea întinderii dreptului la pensie al unei persoane se realizează prin raportare la data naşterii asiguratului, neprezentând relevanţă, sub aspectul acestei chestiuni, momentul formulării de către asigurat a cererii de acordare a pensiei, stagiul complet de cotizare şi vârsta standard de pensionare fiind predeterminate de legiuitor, prin raportare la data naşterii asiguratului. c)Stabilirea stagiului complet de cotizare pentru un beneficiar al unei pensii anticipate acordate în temeiul Legii nr. 19/2000 la momentul transformării acesteia în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010 în funcţie de data formulării cererii de acordare a pensiei anticipate sau în funcţie de data naşterii asiguratuluiPrima interpretare posibilă 51. Cu referire la această chestiune, Curtea a reţinut că prin Decizia nr. 71/2017 instanţa supremă a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii. 52. În fundamentarea acestei soluţii, instanţa supremă, în paragraful 62 al deciziei, a reţinut că, din interpretarea sistematică şi teleologică a textelor de lege menţionate, rezultă că data înscrierii iniţiale la pensie este cea care rezultă din prima decizie de pensionare anticipată, că plata acesteia se suspendă pe perioada în care asiguratul se află în una dintre situaţiile prevăzute de lege şi că la împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. 53. De asemenea, în paragraful 68, a mai reţinut că în situaţiile în care dreptul iniţial la pensie s-a născut anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecţie nu este aplicabil, fiind fără relevanţă juridică nepunerea în plată a deciziei de pensionare sub aspectul stabilirii datei la care s-a născut dreptul iniţial la pensie, întrucât a operat doar suspendarea efectelor deciziei de pensionare cu privire la plata drepturilor băneşti. 54. Prin Decizia nr. 29/2018 s-a statuat că aceeaşi soluţie este incidentă şi în privinţa pensiilor anticipate parţiale şi a pensiilor de invaliditate stabilite sub imperiul Legii nr. 19/2000 şi a căror transformare în pensii pentru limită de vârstă se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 263/2010. 55. Se poate reţine că, deşi numai implicit, în fundamentarea acestor două soluţii, instanţa supremă a pornit de la situaţia premisă potrivit căreia, odată stabilite stagiul minim şi stagiul complet de cotizare sub imperiul Legii nr. 19/2000, cu ocazia emiterii unei decizii de acordare a pensiei anticipate sau a celei anticipate parţiale, acestea se menţin şi cu ocazia emiterii unei decizii de transformare a oricăreia dintre aceste două categorii de pensii într-o pensie pentru limită de vârstă în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, operaţiunea de recalculare aferentă transformării pensiei operate sub imperiul noii reglementări implicând numai adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare, nu însă şi o eventuală redimensionare a stagiului complet sau minim de cotizare prin raportare la noua reglementare în materie, în vigoare la momentul efectuării transformării. 56. Cu referire la această chestiune litigioasă, Curtea a constatat că pensia anticipată, respectiv pensia pentru limită de vârstă de care reclamanta a beneficiat de-a lungul timpului au fost guvernate de acte normative succesive, astfel că soluţia cu privire la această succesiune de legi în timp trebuie pronunţată cu observarea dispoziţiilor tranzitorii cuprinse fie în Legea nr. 263/2010, fie în Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, în acord cu principiul instituit prin art. 54 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000). 57. Cum Legea nr. 263/2010 nu conţine norme tranzitorii cu referire la această chestiune, cea a regimului juridic aplicabil operaţiunii de transformare a pensiei anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010, raportarea trebuie făcută la dispoziţiile art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010. 58. Potrivit acestui text de lege, transformarea pensiilor anticipate şi anticipate parţiale, stabilite potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a legii, în pensii pentru limită de vârstă se face la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 din lege sau, după caz, a vârstelor standard reduse potrivit legislaţiei în vigoare, iar calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condiţiile legii. 59. Se constată că această normă tranzitorie stabileşte că, pentru pensiile anticipate acordate în temeiul Legii nr. 19/2000, astfel cum este pensia reclamantei din prezenta cauză, transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, intervenită în domeniul temporal de aplicare a Legii nr. 263/2010, se realizează în condiţiile prevăzute de acest din urmă act normativ, cu utilizarea vârstei standard de pensionare, fără a se menţiona, expressis verbis, că şi stagiul de cotizare trebuie determinat potrivit Legii nr. 263/2010. 60. În condiţiile în care norma tranzitorie nu stabileşte, printr-o menţiune expresă, că şi stagiul complet de cotizare trebuie determinat potrivit legii noi, adică potrivit Legii nr. 263/2010, concluzia ce se poate trage din această modalitate de reglementare este cea potrivit căreia stagiul complet de cotizare determinat la momentul înscrierii iniţiale la pensie, adică al acordării pensiei anticipate, potrivit Legii nr. 19/2000, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 4/2011, se menţine şi la momentul transformării acestei pensii într-o pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010, adică se menţine stagiul complet de cotizare mai mic, determinat prin raportare la data formulării cererii de pensionare, în acord cu Decizia nr. 4/2011, în detrimentul stagiului de cotizare mai mare, determinat prin raportare la data naşterii asiguratului, în acord cu Decizia nr. 22/2015. A doua interpretare posibilă 61. Din interpretarea sistematică a părţii finale a art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit căreia: „... calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condiţiile legii", precum şi a celor înscrise în art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi în art. 69 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 se poate conchide că şi determinarea stagiului complet de cotizare, cu ocazia transformării în pensie pentru limită de vârstă a unei pensii anticipate, precum cea a reclamantei din prezenta cauză, trebuie realizată, potrivit regulii de drept tempus regit actum, consacrată la nivel legislativ prin art. 6 alin. (1) şi (5) din Codul civil şi în absenţa unei dispoziţii legale care să prevadă în mod expres supravieţuirea legii vechi de stabilire a stagiului complet de cotizare, tot în conformitate cu legea nouă, în vigoare la momentul transformării, adică Legea nr. 263/2010. 62. În acest sens, cum, potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, situat în secţiunea denumită „Calculul pensiilor", punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 5, dispoziţie legală explicitată prin art. 69 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit căruia stagiile complete de cotizare reglementate la art. 95 din lege sunt prevăzute în anexele nr. 5 şi 6 din lege, precum şi la art. 56-59 din lege, se poate reţine că operaţiunea de calculare, în baza art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu referire la art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, a pensiei pentru limită de vârstă, prin transformarea pensiei anticipate stabilite sub imperiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă potrivit Legii nr. 263/2010, „în condiţiile legii", conform normei de drept intertemporal, trebuie realizată în integralitate sub imperiul Legii nr. 263/2010, adică şi cu utilizarea stagiului complet de cotizare determinat potrivit acestui act normativ, prin raportare la data naşterii asiguratului, iar nu prin raportare la data formulării cererii de pensionare, potrivit reglementării anterioare. 63. În acelaşi sens, al aplicării, cu ocazia transformării, ulterior datei de 1 ianuarie 2011, în pensie pentru limită de vârstă a unei pensii anticipate stabilite potrivit Legii nr. 19/2000, pot fi reţinute, mutatis mutandis, şi argumentele avute în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cuprinsul Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 6 decembrie 2018 (Decizia nr. 69/2018), prin care instanţa supremă a fost chemată a se pronunţa asupra unei chestiuni de drept similare cu cea analizată în precedent, respectiv o chestiune vizând stabilirea legii, respectiv Legea nr. 263/2010 - legea nouă - sau Legea nr. 19/2000 - legea veche şi sub imperiul căreia a fost stabilită pensia supusă recalculării speciale, ce guvernează recalcularea, în domeniul temporal propriu de aplicare a Legii nr. 263/2010, a unei pensii stabilite în temeiul reglementării anterioare - Legea nr. 19/2000. 64. Prin antemenţionata decizie, instanţa supremă a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169¹ alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii" se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. 65. Transpunerea, mutatis mutandis, a argumentelor reţinute de instanţa supremă în antemenţionata decizie la problema de drept analizată în precedent se poate realiza astfel: se constată că nici prin art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 legiuitorul nu a făcut o trimitere expresă sau implicită, directă sau indirectă, la un act de reglementare primară anterior Legii nr. 263/2010, ci, dimpotrivă, acesta a prevăzut că transformarea pensiilor stabilite potrivit reglementării anterioare se realizează la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 din lege sau, după caz, a vârstelor standard reduse potrivit legislaţiei în vigoare, iar calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condiţiile legii. 66. În absenţa unui trimiteri exprese în cuprinsul normelor la un act normativ de reglementare primară anterior legii în vigoare - Legea nr. 263/2010, referirea la „condiţiile legii" nu poate viza decât legea în vigoare, respectiv Legea nr. 263/2010, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile cuprinse în art. 4 alin. (3) şi art. 77-79 din Legea nr. 24/2000. 67. În măsura în care se apreciază că a doua interpretare este cea corectă, se impune, consecutiv, a se constata că pensia pentru limită de vârstă a reclamantei din prezenta cauză va fi stabilită în aceleaşi condiţii de vârstă standard de pensionare sau vârstă redusă de pensionare şi cu utilizarea aceluiaşi stagiu complet de cotizare precum cele aplicabile unei alte femei, născută, precum reclamanta, în ianuarie 1952, şi care s-a înscris iniţial la pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010, fiindu-i acordată pensia pentru limită de vârstă începând cu aceeaşi dată - 31 ianuarie 2011 - fără a beneficia anterior, sub imperiul Legii nr. 19/2000, de o pensie anticipată. 68. În aceste condiţii, ambele pensii pentru limită de vârstă, atât cea a reclamantei, cât şi cea a persoanei comparabile din punct de vedere obiectiv cu aceasta, vor fi stabilite cu luarea în considerare a aceluiaşi stagiu complet de cotizare. Însă, în timp ce reclamanta, în respectul deciziilor nr. 71/2017 şi nr. 29/2018, nu este îndreptăţită la aplicarea, la punctajul determinat conform art. 95 din Legea nr. 263/2010, a indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din acelaşi act normativ, cealaltă beneficiară a pensiei pentru limită de vârstă este îndreptăţită la aplicarea acestui indice. 69. În continuare, presupunând că punctajul mediu anual al fiecăreia dintre aceste două persoane, determinat potrivit art. 95 din Legea nr. 263/2010, deci, în principiu, prin raportare la valoarea contribuţiilor plătite de acestea pe durata vieţii active, este de 1, punctajul final al reclamantei va fi 1, pe când cel al persoanei virtual analoage din punct de vedere obiectiv va creşte în acord cu valoarea indicelui de corecţie aplicabil, în speţă, cu 12%, indicele de corecţie aferent anului 2011 fiind de 1,12, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 29/2015. 70. Sub acest aspect, cât timp pensia pentru limită de vârstă a fiecăreia - element în raport cu care trebuie efectuată analiza existenţei ori a inexistenţei unei situaţii analoage sau a uneia diferite în mod obiectiv - este stabilită în baza aceloraşi dispoziţii legale cuprinse în Legea nr. 263/2010, având acelaşi regim juridic, cu luarea în considerare a aceluiaşi stagiu complet de cotizare şi a aceleiaşi vârste standard de pensionare, se pune problema dacă diferenţa de tratament juridic dintre reclamanta din prezenta cauză şi o altă femeie născută în ianuarie 1952 şi înscrisă la pensie pentru limită de vârstă în data de 31 ianuarie 2011 este justificată din perspectiva aplicării unor legislaţii diferite în temeiul regulii de drept tempus regit actum, în condiţiile în care ambele pensii pentru limită de vârstă sunt stabilite în temeiul uneia şi a aceleiaşi legislaţii. 71. O justificare a tratamentului juridic diferit dintre reclamanta din prezenta cauză şi persoana comparabilă din punct de vedere obiectiv ar putea fi primită în ipoteza în care pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei din prezenta cauză, transformată din pensie anticipată acordată în temeiul Legii nr. 19/2000, ar fi fost stabilită prin utilizarea (menţinerea) stagiului complet de cotizare mai mic determinat prin raportare la data formulării cererii de acordare a pensiei anticipate, cu observarea celor statuate prin Decizia nr. 4/2011, iar pensia pentru limită de vârstă a persoanei comparabile din punct de vedere obiectiv, adică a unei alte femei născute în ianuarie 1952 şi înscrise iniţial la pensie pentru limită de vârstă începând cu 31 ianuarie 2011, ar fi fost stabilită cu utilizarea stagiului complet de cotizare mai mare determinat în temeiul Legii nr. 263/2010 prin raportare la data naşterii asiguratului, cu observarea celor statuate prin Decizia nr. 22/2015. Or, în ipoteza în care se consideră că este corectă cea de-a doua interpretare posibilă, ambele pensii pentru limită de vârstă vor fi stabilite în integralitate potrivit Legii nr. 263/2010, prin utilizarea aceluiaşi stagiu complet de cotizare. 72. Cu privire la aplicarea indicelui de corecţie, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, una dintre acestea fiind Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2015 (Decizia nr. 698/2014), prin care instanţa de contencios constituţional a statuat, în cuprinsul paragrafului al optsprezecelea, că, „potrivit art. 170 din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a acestei legi (1 ianuarie 2011), la punctajul mediu anual urma să se aplice un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie. Acest indice de corecţie avea ca scop corectarea diferenţelor între cei pensionaţi înainte şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Indicele de corecţie urma să se aplice o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie". 73. De asemenea, prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013, instanţa de contencios constituţional a mai statuat că „aplicarea art. 170 din Legea nr. 263/2010 persoanelor al căror drept la pensie s-a deschis începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv data de 1 ianuarie 2011, este justificată de faptul că legiuitorul a prevăzut astfel încă de la momentul intrării în vigoare a acestei legi, pentru a îndepărta orice diferenţe de tratament juridic între persoanele pensionate sub imperiul aceleiaşi reglementări". 74. Cu referire la punctajul mediu anual - element în raport cu care se determină cuantumul pensiei cuvenite unei persoane, se constată că acest element are, pe lângă funcţia de cuantificare a valorii contribuţiilor de asigurări sociale plătite de fiecare asigurat, ce se materializează în suma punctajelor anuale, o înrâurire hotărâtoare asupra cuantumului punctajului mediu anual şi, în consecinţă, a cuantumului pensiei cuvenite asiguratului. 75. Deci, la contribuţii egale va rezulta un cuantum mai mare al pensiei pentru persoana căreia legea îi stabileşte un stagiu complet de cotizare mai mic. 76. Scopul reglementării instituţiei juridice a indicelui de corecţie l-a constituit, astfel cum a statuat instanţa de contencios constituţional, înlăturarea inechităţilor dintre cei pensionaţi, inclusiv anticipat, potrivit reglementării anterioare şi care beneficiază de un stagiu complet de cotizare mai mic faţă de cei pensionaţi sub imperiul Legii nr. 263/2010, cărora li se aplică un stagiu complet de cotizare mai mare decât celor dintâi, în condiţii de plată pe durata vieţii active de către două persoane a unor contribuţii de asigurări sociale de stat egale, fiind favorizat cel pensionat sub imperiul reglementării anterioare, care instituia un stagiu complet de cotizare mai mic, şi defavorizat cel pensionat sub imperiul reglementării actuale, care a instituit un stagiu de cotizare mai mare. 77. În respectul celor statuate prin deciziile nr. 71/2017 şi nr. 29/2018, în vederea respectării principiului egalităţii de tratament între beneficiari, ar putea fi susţinută prima interpretare. Astfel, numai în măsura în care stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual în cazul celor două categorii de beneficiari de pensie pentru limită de vârstă este diferit, ca urmare a stabilirii acestuia în temeiul unor legi diferite, s-ar putea susţine că principiul egalităţii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţia României, este pe deplin respectat, întrucât cele două categorii de beneficiari de pensie pentru limită de vârstă nu se află în situaţii comparabile din punct de vedere obiectiv, pentru că dreptul lor la pensie pentru limită de vârstă este parţial guvernat de reglementări diferite, în privinţa stagiului complet de cotizare. 78. Caracterul veritabil al chestiunii de drept cu privire la care este solicitată dezlegarea de principiu din partea instanţei supreme este determinat de existenţa unei reglementări lacunare, neclare de drept tranzitoriu, respectiv a celei cuprinse în art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, şi de împrejurarea că aceasta este susceptibilă de două interpretări, dintre care una ridică îndoieli în ceea ce priveşte conformitatea cu principiul constituţional al egalităţii. Astfel, în vederea preîntâmpinării cristalizării unei practici judiciare neunitare, este necesară intervenţia instanţei supreme prin intermediul mecanismului a priori de asigurare a unei practici judiciare unitare. 79. Instanţa de trimitere a reţinut că interpretarea diferită a acestui aspect de către instanţe este inerentă, în raport cu neclaritatea reglementării şi cu inexistenţa, în definitiv, a unei corelaţii exacte, verificabile matematic, între indicele de corecţie stabilit în cuantum fix pe parcursul unei perioade (de regulă anual) şi măsura esenţialmente variabilă în care asiguraţii au fost afectaţi în concret (în funcţie de stagiul de cotizare realizat) de modificările introduse prin Legea nr. 263/2010 cu privire la stagiul complet de cotizare. De aici rezultă că şi interpretarea diferită de către instanţe a art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 este inerentă, întrucât depinde de stabilirea unei legături între indicele de corecţie şi stagiul complet de cotizare, respectiv de măsura în care instanţa supremă va stabili că reglementarea indicelui de corecţie, deşi a urmărit corectarea diferenţelor dintre cei pensionaţi sub imperiul reglementărilor anterioare şi cei pensionaţi potrivit Legii nr. 263/2010, a urmărit sau nu acelaşi lucru şi în cazul celor care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă în temeiul acestei din urmă legi, ca urmare a transformării pensiei anticipate, anticipate parţial sau de invaliditate acordate potrivit reglementărilor anterioare. 80. Dacă instanţa supremă confirmă existenţa unei legături obiective între indicele de corecţie şi stagiul complet de cotizare, inclusiv cu ocazia transformării pensiei în condiţiile descrise, se poate lua în calcul interpretarea sintagmei „în condiţiile legii" din art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 într-un mod diferit de cel care rezultă, mutatis mutandis, din Decizia nr. 69/2018, adică nu în sensul aplicării condiţiilor legii în vigoare la data transformării, ci al păstrării celor prevăzute de legea anterioară (cu privire la stagiul complet de cotizare). Această chestiune de drept este suficient de dificilă şi de delicată pentru a se considera în mod rezonabil că este generatoare de practică neunitară cu privire la stagiul complet de cotizare aplicabil cu ocazia transformării. Totodată, ea este nouă nu numai pentru că nu s-a pronunţat până în prezent o decizie interpretativă obligatorie care să o vizeze în mod direct, ci şi întrucât cadrul legal care ar putea fi considerat că are legătură cu problema de drept care face obiectul sesizării a făcut obiectul unor decizii prealabile recente (deciziile nr. 71/2017, nr. 29/2018 şi nr. 69/2018). 81. În stadiul actual al legislaţiei, în absenţa unei interpretări obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizând în mod direct problema de drept care face obiectul sesizării, dintre cele două interpretări posibile prezentate mai sus, curtea de apel înclină, totuşi, să acorde prevalenţă primei interpretări, întrucât sintagma „prevăzute de lege" de la art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 a mai făcut obiectul unei interpretări prin Decizia nr. 69/2018, în sensul că se are în vedere legea sub imperiul căreia are loc recalcularea pensiei, această interpretare putând fi utilizată mutatis mutandis şi în cazul art. 133 din norme cu privire la transformarea pensiei. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 82. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat hotărâri judecătoreşti definitive, precum şi opinii teoretice ale magistraţilor asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, din care a rezultat existenţa unor interpretări diferite ale textelor de lege în discuţie. 83. Astfel, într-o interpretare, instanţele au apreciat că la transformarea unei pensii anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă trebuie menţinut stagiul complet de cotizare de care pensionarul trebuia să beneficieze la momentul cererii de acordare a pensiei anticipate, prin raportare la data formulării acestei cereri. Au fost avute în vedere cele statuate prin Decizia nr. 4/2011. 84. În condiţiile în care Legea nr. 263/2010 nu conţine norme tranzitorii cu referire la această chestiune, raportarea trebuie făcută la prevederile art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit cărora transformarea pensiilor anticipate şi anticipate parţiale, stabilite potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a legii, în pensii pentru limită de vârstă se face la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 din lege sau, după caz, a vârstelor standard reduse potrivit legislaţiei în vigoare, iar calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condiţiile legii. 85. S-a constatat că această normă de drept - normă tranzitorie - stabileşte că, pentru pensiile anticipate acordate în temeiul Legii nr. 19/2000, transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, intervenită în domeniul temporal de aplicare a Legii nr. 263/2010, se realizează în condiţiile prevăzute de acest din urmă act normativ, cu utilizarea vârstei standard de pensionare prevăzute de acest act normativ, fără a se menţiona, expressis verbis, că şi stagiul de cotizare trebuie determinat potrivit Legii nr. 263/2010. 86. În condiţiile în care norma tranzitorie nu stabileşte, printr-o menţiune expresă în acest sens, că şi stagiul complet de cotizare trebuie determinat potrivit legii noi, adică potrivit Legii nr. 263/2010, concluzia ce se poate trage din această modalitate de reglementare este cea potrivit căreia stagiul complet de cotizare determinat la momentul înscrierii iniţiale la pensie, adică al acordării pensiei anticipate, potrivit Legii nr. 19/2000, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 4/2011, se menţine şi la momentul transformării acestei pensii într-o pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010, adică se menţine stagiul complet de cotizare determinat prin raportare la data formulării cererii de pensionare, în detrimentul stagiului de cotizare determinat prin raportare la data naşterii asiguratului, în acord cu Decizia nr. 22/2015. 87. Într-o altă interpretare s-a reţinut că stagiul complet de cotizare este cel specific pensiei pentru limită de vârstă, prevăzut de Legea nr. 263/2010, care se determină în funcţie de data naşterii asiguratului, faţă de dispoziţiile art. 133 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 şi faţă de Decizia nr. 69/2018, care a clarificat înţelesul sintagmei „prevăzute de lege". În sprijinul acestei opinii a fost invocată şi Decizia nr. 22/2015. 88. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale 89. În urma verificărilor efectuate se constată că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. IX. Raportul asupra chestiunii de drept 90. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că problema de drept care face obiectul primei componente a întrebării nu reprezintă o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită şi contradictorie a unui text de lege al cărui conţinut sau sferă de acţiune sunt discutabile, iar dificultatea la care se referă instanţa de trimitere, prin raportare la o serie de decizii pronunţate de instanţa supremă prin cele două mecanisme de unificare a practicii judiciare, nu poate fi reţinută. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 91. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilităţii sesizării 92. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată". 93. Prin urmare, pentru declanşarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condiţiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea, pe fond, a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 94. Litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, titularul sesizării, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, învestit cu calea de atac a apelului urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, este definitivă. 95. Cauza care face obiectul judecăţii în apel se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel învestit să o soluţioneze; procesul are natura juridică a unui litigiu în materia asigurărilor sociale, ce conferă competenţă exclusivă, în primă instanţă, tribunalului de la domiciliul reclamantului, conform art. 153 şi art. 154 alin. (1) din actul normativ sus-menţionat, reclamanta din prezenta cauză având domiciliul în localitatea Eforie Sud, judeţul Constanţa. 96. Hotărârea pronunţată de tribunal este supusă numai apelului, conform art. 155 alin. (1) din aceeaşi lege. 97. În legătură cu chestiunea de drept adusă în dezbatere se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dezlegat cu efecte general obligatorii problema de drept care constituie obiect al sesizării şi nici nu există un recurs în interesul legii în curs de soluţionare având acest obiect. 98. În ceea ce priveşte condiţia ca sesizarea să aibă ca obiect o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea, pe fond, a cauzei, se reţine că reclamanta pensionară solicită revizuirea pensiei sale pentru limită de vârstă raportat şi la chestiunea de faţă, anume stagiul complet de cotizare. 99. Chestiunea de drept ce face obiectul pronunţării unei hotărâri prealabile, deşi a fost formulată ca o singură întrebare, are două componente:

100. Această a doua componentă are ca premisă situaţia factuală a cauzei în care pensionarul, la data calculării pensiei anticipate, a beneficiat de un stagiu complet de cotizare determinat potrivit anexei nr. 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, după data naşterii, în condiţiile în care în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000 existau condiţii mai favorabile pentru calculul stagiului, raportat la data formulării cererii, aplicare ce a fost susţinută prin Decizia nr. 4/2011. 101. În ceea ce priveşte a doua componentă a întrebării este de reţinut că, la stabilirea pensiei anticipate cuvenite reclamantei, au fost aplicate dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 19/2000, conform cărora: „(1) Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. (2) La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), precum şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate. (3) Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii cu cel al pensiei pentru limită de vârstă. (...)" 102. La data deschiderii drepturilor sale de pensie anticipată, 28 mai 2008, s-au luat în calcul stagiul complet de cotizare de 28 de ani şi vârsta standard de pensionare astfel cum erau prevăzute în anexa nr. 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, după data naşterii, în condiţiile în care în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000 existau condiţii mai favorabile pentru calculul stagiului, raportat la data formulării cererii, acesta fiind de 26 de ani şi 8 luni. Aceste diferenţe erau relevante în toate situaţiile în care asiguratul beneficia de derogări în privinţa reducerii stagiului sau vârstei de cotizare, cum ar fi fost activităţile încadrate în condiţii speciale de muncă, în condiţii de handicap sau pensie anticipată. 103. Nu rezultă că decizia de pensionare anticipată a fost contestată de reclamantă sub aspectul stagiului de cotizare reţinut la stabilirea drepturilor de pensie anticipată. 104. De reţinut că pensia anticipată se acordă în condiţiile în care solicitantul a depăşit stagiul complet de cotizare, dar nu şi vârsta standard de pensionare, acesta fiind elementul supus reducerii în raport cu limita standard. 105. Prin Decizia nr. 4/2011, pronunţată ulterior deschiderii drepturilor reclamantei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unificat jurisprudenţa neunitară, stabilind că: „Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispoziţiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare." 106. Reclamantei însă i s-a stabilit un stagiu complet de cotizare calculat în decizia de stabilire a pensiei anticipate, în raport cu anexa nr. 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, şi nu potrivit anexei nr. 3 din lege. 107. În acest context se pune problema dacă se mai poate modifica, pe calea revizuirii, o bază de calcul, sub aspectul stagiului complet utilizat, necontestată la momentul stabilirii drepturilor de pensie. 108. Astfel, în ceea ce priveşte a doua componentă a întrebării se observă că aceasta vizează problema dacă, pe calea unei cereri de revizuire a deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, mai poate fi modificat stagiul complet de cotizare ce a fost valorificat la deschiderea dreptului de pensie anticipată, prin luarea în considerare a celui din anexa nr. 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 (stabilit similar cu reglementarea ulterioară, prevăzută de Legea nr. 263/2010, prin raportare la data naşterii pensionarului), în favoarea celui prevăzut de anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, potrivit Deciziei nr. 4/2011 (prin raportare la data formulării cererii de acordare a pensiei anticipate). 109. Aceasta este o problemă distinctă, ce nu constituie obiect al dezlegării, în condiţiile în care sesizarea se referă la interpretarea şi aplicarea art. 64 din Legea nr. 263/2010 şi a normei tranzitorii cuprinse în art. 133 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, respectiv la succesiunea în timp a legilor aplicabile, iar nu la interpretarea şi aplicarea art. 107 din Legea nr. 263/2010, anume la sfera de aplicare a revizuirii drepturilor de pensie. 110. Astfel, instanţa de trimitere sugerează, prin modul de formulare a întrebării, că în situaţia în care răspunsul la sesizare este în sensul că, la transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, se menţine stagiul prevăzut de Legea nr. 19/2000, automat acesta urmează a fi cel stabilit prin jurisprudenţa de unificare a practicii judiciare, urmând ca decizia de pensionare pentru limită de vârstă să poată fi modificată în consecinţă. 111. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că aceasta este o chestiune de drept distinctă, care nu constituie obiect al învestirii în cauza de faţă. 112. Pe de altă parte, nu poate fi ignorată dubla componenţă a întrebării, pentru că, altminteri, s-ar denatura obiectul de reglementare al fiecăreia dintre norme: art. 64 din Legea nr. 263/2010, referitor la transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, şi art. 107 din Legea nr. 263/2010, referitor la revizuirea drepturilor de pensie. 113. În ceea ce priveşte prima componentă a întrebării, prin aceasta se solicită interpretarea prevederilor art. 64 din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, legat de determinarea stagiului complet de cotizare. 114. În jurisprudenţa şi doctrina în materie s-a reţinut că procedura reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă trebuie să aibă în vedere o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită şi contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidenţa unor principii generale ale dreptului, al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile, cu scopul împiedicării apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie. 115. Or, problema de drept care face obiectul primei componente a întrebării nu reprezintă o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită şi contradictorie a unui text de lege, al cărui conţinut sau sferă de acţiune sunt discutabile. 116. Astfel, potrivit art. 133 din Norme: „Transformarea pensiilor anticipate şi anticipate parţiale, stabilite potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a legii, în pensii pentru limită de vârstă se face la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 la lege sau, după caz, a vârstelor standard reduse potrivit legislaţiei în vigoare, iar calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condiţiile legii." 117. Legea la care face trimitere norma juridică menţionată anterior este art. 64 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, acesta reglementând regulile transformării pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă. 118. Or, potrivit art. 64 alin. (1) din Legea nr. 263/2010: „La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate." 119. Ca atare, cuantumul pensiei anticipate transformată în pensie de vârstă se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate, acestea fiind singurele elemente care se schimbă faţă de momentul deschiderii drepturilor iniţiale de pensie, legea fiind clară în acest sens. 120. Congruent cu această reglementare de drept substanţial, dispoziţia tranzitorie din art. 133 al Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 stipulează că transformarea pensiilor anticipate şi anticipate parţiale, stabilite potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a legii, în pensii pentru limită de vârstă se face la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 la lege sau, după caz, a vârstelor standard reduse potrivit legislaţiei în vigoare, iar calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condiţiile legii. Este de observat că textul de lege se referă exclusiv la atingerea vârstei standard de pensionare din legea nouă, fără a conţine vreo referire la stagiul de cotizare, element ce rămâne neschimbat în procesul de transformare. 121. Dificultatea întrebării este justificată de instanţa de trimitere prin raportare la mai multe decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în cadrul procedurilor de unificare a jurisprudenţei. 122. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că această justificare este artificială, pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare. 123. Transformarea pensiei anticipate a reclamantei în pensie pentru limită de vârstă s-a făcut la data de 31 ianuarie 2011, după ce aceasta a ajuns la vârsta standard de pensionare, dată la care devenise aplicabilă Legea nr. 263/2010, fiind abrogată Legea nr. 19/2000. 124. Legea nr. 263/2010 reglementează trecerea de la pensia anticipată la pensia pentru limită de vârstă în art. 64, într-o modalitate similară celei din legea precedentă. 125. Normele metodologice de aplicare a legii, adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, prevăd în art. 52 că pensia anticipată ori pensia anticipată parţială se transformă din oficiu în pensie pentru limită de vârstă, care se acordă începând cu data îndeplinirii condiţiilor privind vârsta standard de pensionare sau vârsta standard redusă, potrivit prevederilor legale, pentru acordarea unei pensii pentru limită de vârstă. 126. Singura dispoziţie tranzitorie aplicabilă în situaţii precum a reclamantei este cea din art. 133 al Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010. 127. Prin Decizia nr. 22/2015, pronunţată de Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 52 şi 53 din Legea nr. 263/2010, raportat la prevederile anexei nr. 5 la această lege, vârsta standard de pensionare, în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă, se determină în funcţie de data naşterii asiguratului. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (3) şi art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile anexei nr. 5 la această lege, stagiul complet de cotizare al persoanelor care se pensionează în temeiul acestui act normativ şi care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare se determină conform anexei nr. 5 în funcţie de data naşterii asiguratului. 128. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că Legea nr. 263/2010 conţine o reglementare diferită de cea cuprinsă în Legea nr. 19/2000, iar elementul care diferenţiază în mod esenţial cele două acte normative este acela că a fost introdus drept criteriu de referinţă pentru determinarea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare, data naşterii asiguratului. În acelaşi sens, reţinând ca element de referinţă prima rubrică din anexă, rezultă că stagiul complet de cotizare nu poate fi altul decât cel menţionat în dreptul rubricii care conţine luna şi anul naşterii asiguratului, independent dacă, în realitate, prin reducerea vârstei standard de pensionare, asiguratul s-a pensionat mai înainte de data prestabilită în anexa nr. 5. De asemenea s-a statuat că Decizia nr. 4/2011 nu este aplicabilă în litigiile care intră sub incidenţa Legii nr. 263/2010. 129. Este de remarcat că prin Decizia nr. 22/2015 au fost soluţionate trei sesizări conexate. Prima s-a referit la stabilirea vârstei standard de pensionare, în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă, cerându-se să se lămurească dacă vârsta standard de pensionare se determină în funcţie de data naşterii asiguratului sau în funcţie de data cererii de înscriere la pensie. Situaţia factuală a cauzei era în sensul că pensionarul, aflat în pensie de invaliditate stabilită potrivit Legii nr. 19/2000, a cerut trecerea la pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010, iar cererea a fost respinsă de casa de pensii pe motiv că nu îndeplinea condiţia referitoare la vârsta standard de pensionare din Legea nr. 263/2010. Celelalte două sesizări au fost formulate în cauze având ca obiect contestaţii la deciziile de pensionare pentru limită de vârstă, decizii prin care, sub imperiul Legii nr. 263/2010, se reţinuse un stagiu de cotizare raportat la data naşterii asiguratului, iar nu raportat la data pensionării. 130. Drept urmare, se constată că prin Decizia nr. 22/2015 s-au dat două răspunsuri punctuale, în raport cu întrebările adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi niciunul dintre acestea nu este aplicabil cauzei cu care este învestită instanţa de trimitere, care nu are a rezolva o problemă legată de vârsta standard de pensionare şi nici nu are situaţia unei pensionări iniţiale sub imperiul Legii nr. 263/2015. 131. Prin Decizia nr. 71/2017, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii." 132. Relevant pentru prezenta sesizare este că, şi în acea cauză, înscrierea iniţială la pensie s-a realizat sub imperiul Legii nr. 19/2000, prin stabilirea unei pensii anticipate parţial şi se punea problema dacă la transformarea acesteia în pensie pentru limită de vârstă se aplică indicele de corecţie, reglementat de Legea nr. 263/2010, exclusiv pentru drepturile de pensie deschise după 1 ianuarie 2011, indice instituit pentru a corecta diferenţele de cuantum faţă de asiguraţii pensionaţi sub imperiul Legii nr. 19/2000 care au beneficiat de stagii complete de cotizare în valori mai mici decât cele din noua lege, şi astfel punctajul lor ar fi fost mai mare. S-a reţinut în această decizie că indicele de corecţie nu se aplică la momentul emiterii deciziei de pensie pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 263/2010, câtă vreme înscrierea la pensia iniţială a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, iar data înscrierii iniţiale la pensie este cea care rezultă din prima decizie de pensionare anticipată şi că la împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. Altfel spus, recalcularea cuantumului pensiei anticipate prin adiţionarea altor stagii de cotizare realizate după pensionarea anticipată nu conduce la naşterea unui alt drept iniţial la pensie, ci doar la majorarea cuantumului acesteia, ca urmare a adăugării de vechime la momentul transformării pensiei dintr-o categorie în alta. De altfel, cum în cuprinsul deciziei pentru limită de vârstă este menţionată şi data înscrierii iniţiale la pensie, decizia de pensionare pentru limită de vârstă este definitivă sub acest aspect - data naşterii iniţiale a dreptului la pensie. S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 698/2014, Curtea Constituţională a arătat că, dată fiind aplicarea principiului tempus regit actum, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. 133. În concluzie, s-a statuat că data înscrierii la pensie este cea iniţială şi că la transformarea acesteia în pensie pentru limită de vârstă se adaugă doar perioadele asimilate şi eventualele stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. Per a contrario, nu se modifică alte elemente, cum ar fi stagiul complet de cotizare, prin aplicarea unor reglementări actuale diferite. 134. În fine, prin Decizia nr. 69/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având a se pronunţa asupra interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 169¹ alin. (3) din Legea nr. 263/2010, respectiv asupra modalităţii în care, în procesul de recalculare a pensiilor, se stabilesc stagiile complete de cotizare, a statuat că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii" se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, anume la Legea nr. 263/2010, în condiţiile în care legiuitorul nu face nicio trimitere, directă sau indirectă, expresă sau implicită, la stagiul de cotizare prevăzut de o altă lege decât cea în care este cuprinsă dispoziţia legală, deci nici la legea în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie. 135. În cuprinsul acestei decizii s-a reţinut că, atunci când s-a intenţionat să se vizeze o lege anterioară Legii nr. 263/2010, referirea la un asemenea act normativ a fost expresă. Un alt argument utilizat în sprijinul concluziei că legea aplicabilă este cea de la data recalculării pensiei, iar nu aceea de la data deschiderii dreptului de pensie, are în vedere interpretarea dată acestui text de lege prin Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, distinct de modul de calcul reglementat pentru situaţia care se referă la „stagiul complet de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei", diferenţa fiind corectată prin intervenţia legiuitorului, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 221/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aplicabilă de la 1 octombrie 2018. 136. Instanţa de trimitere consideră că, pentru identitate de raţiune cu situaţia rezolvată prin Decizia nr. 69/2018, sintagma „în condiţiile legii" din norma tranzitorie aplicabilă în cauză, anume art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, s-ar referi la legea actuală, respectiv Legea nr. 263/2010, atât în ceea ce priveşte vârsta standard, cât şi stagiul complet de cotizare. 137. Se constată însă că nu există identitatea de raţiune la care se referă instanţa de trimitere, pentru că Decizia nr. 69/2018 a vizat stagiul utilizat la recalcularea pensiilor pentru persoanele care au lucrat în condiţii de muncă diferite de cele normale, în ipoteza în care acestea au beneficiat şi de majorarea punctajelor. Cum raţionamentul cuprins în decizie viza exclusiv acea situaţie, nu poate fi extins la ipoteze juridice diferite. 138. O interpretare contrară ar încălca reglementarea clară din art. 64 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, aşa cum a fost expusă mai sus, şi ar contrazice şi statuările din Decizia nr. 71/2017, conform cărora data înscrierii la pensie este data prevăzută în decizia de pensionare anticipată, cu păstrarea bazei de calcul, inclusiv în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare utilizat, de la data deschiderii drepturilor de pensie. 139. Abandonarea acestui raţionament şi stabilirea că, în această situaţie, se aplică în totalitate Legea nr. 263/2010 ar crea discriminări faţă de cei cărora nu li s-a recunoscut aplicarea indicelui de corecţie, tocmai pentru că s-a considerat că elementele de calcul al pensiei întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 19/2000 nu mai permiteau a se considera că este vorba de o pensie stabilită în baza Legii nr. 263/2010, între aceste elemente fiind şi stagiul de cotizare prevăzut de legea veche. 140. Interpretarea adecvată a textelor de lege supuse interpretării şi care nu contrazice jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este aceea conform căreia doar vârsta standard de pensionare se calculează potrivit anexei nr. 5 din Legea nr. 263/2010, nu şi stagiul complet de cotizare, care rămâne supus reglementării anterioare, în vigoare la data stabilirii iniţiale a drepturilor de pensie. 141. La acel moment s-au stabilit toate elementele necesare deschiderii dreptului la pensie, inclusiv stagiul complet de cotizare în baza căruia se face calculul pensiei, acesta reprezentând o condiţie de fond esenţială pentru deschiderea drepturilor de pensie. 142. La momentul transformării pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, atât art. 49 alin. (4), care, deşi abrogat, făcea referire expresă la aplicabilitatea sa începând cu data de 1 ianuarie 2011, dar şi art. 64 din Legea nr. 263/2010 prevăd că la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de prezenta lege (Legea nr. 19/2000)/la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă (Legea nr. 263/2010), pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate. 143. Este adevărat că Legea nr. 19/2000 conţine sintagma „împlinirea vârstelor standard", iar Legea nr. 263/2010 se referă la îndeplinirea condiţiilor pentru pensia de limită de vârstă, dar singurul element care se modifică este vârsta standard de pensionare pe care asiguratul trebuie să o atingă pentru ca pensia anticipată să se transforme în pensie pentru limită de vârstă, nu şi stagiul complet de cotizare, care rămâne fixat la momentul deschiderii iniţiale a dreptului la pensie. 144. Această interpretare este confirmată de reglementările conţinute în Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, care prevăd în art. 52 că pensia anticipată se transformă din oficiu în pensie pentru limită de vârstă, care se acordă începând cu data îndeplinirii condiţiilor privind vârsta standard de pensionare sau vârsta standard redusă, potrivit prevederilor legale, pentru acordarea unei pensii pentru limită de vârstă, neexistând vreo referire la stagiu. 145. Această interpretare nu contrazice nici sintagma „calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condiţiile legii", cuprinsă în art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, la care se referă instanţa de trimitere, aceasta privind vârsta ce trebuie atinsă pentru transformarea pensiei şi posibilitatea recalculării prin adăugare de stagii asimilate sau efective, în condiţiile în care decizia a fost suspendată. 146. Faţă de aceste considerente, constatându-se că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate, astfel cum sunt reglementate în art. 519 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 6.772/118/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: În interpretarea art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, la transformarea, în domeniul temporal de aplicare a Legii nr. 263/2010, a unei pensii anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în pensie pentru limită de vârstă trebuie menţinut stagiul complet de cotizare de care pensionarul trebuia să beneficieze la momentul cererii de acordare a pensiei anticipate, potrivit Legii nr. 19/2000, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011, prin raportare la data formulării cererii de acordare a pensiei anticipate, ori, dimpotrivă, trebuie utilizat stagiul complet de cotizare aplicabil la momentul transformării pensiei, prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi stabilit prin raportare la data naşterii pensionarului, în acord cu Decizia nr. 22 din 29 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 22 octombrie 2015? Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2020. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE GABRIELA ELENA BOGASIU Magistrat-asistent, Elena Adriana Stamatescu