DECIZIE Nr. 249 din 12 iunie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin.
1 teza intai si alin. 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 542 din 29 iulie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 399 alin. 1 teza intai si alin. 2 din Codul de procedura
civila, exceptie ridicata de Luminita Smedoiu in Dosarul nr. 2.246/2002 al
Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal este prezenta partea Teodor Stoian, lipsind autoarea
exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Partea prezenta solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate,
aratand ca sustinerile autoarei sunt neintemeiate.
Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata,
sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale
invocate de autoarea exceptiei, art. 399 din Codul de procedura civila fiind in
deplina concordanta cu dispozitiile art. 16 din Constitutie, privind egalitatea
in drepturi a cetatenilor, si cu cele ale art. 21 referitoare la accesul liber
la justitie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.246/2002,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 teza intai si alin. 2
din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Luminita Smedoiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine ca textul de
lege criticat contravine prevederilor constitutionale privind egalitatea in
drepturi a cetatenilor si accesul liber la justitie, intrucat art. 399 alin. 1
teza intai si alin. 2 din Codul de procedura civila prevede posibilitatea
creditorului unei obligatii stabilite printr-un titlu executoriu de a se adresa
instantei de judecata cu o contestatie la executare numai cu privire la actele
de executare silita sau la executarea silita insasi, cu excluderea
admisibilitatii unei contestatii la executarea voluntara a unui titlu
executoriu. Se arata ca dreptul subiectiv stabilit prin titlul executoriu se
poate realiza pe doua cai: acceptarea platii facute de bunavoie de debitorul
obligatiei sau punerea in executare silita a titlului. In ambele cazuri exista
posibilitatea ivirii unor nelegalitati in modul de indeplinire a actelor de
executare, susceptibile de a fi atacate cu contestatie la executare, cale care
insa nu este deschisa creditorului obligatiei executate voluntar. Interesul
pentru exercitarea contestatiei la executare intr-o asemenea situatie este
evident, deoarece, in cazul executarii necorespunzatoare a obligatiei
stabilite, debitorul ar putea paraliza eventuala cerere a creditorului de
incuviintare a executarii silite, prin invocarea executarii de bunavoie a
obligatiei. Se creeaza astfel o discriminare pe planul mijloacelor procedurale puse
la dispozitia creditorilor pentru anularea actelor de executare efectuate, de
natura a contraveni prevederilor constitutionale invocate.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia este intemeiata,
intrucat creeaza o discriminare intre creditori, limitand dreptul de contestare
a modului de executare a obligatiei stabilite printr-o hotarare judecatoreasca
sau prin alt titlu executoriu, doar cu privire la executarea silita insasi sau
la acte de executare silita, fara a permite contestarea executarii voluntare a
obligatiei, desi exista posibilitatea pentru creditori de a fi vatamati in
ambele situatii.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul arata ca atat executarea voluntara, cat si executarea silita
trebuie sa aiba aceeasi finalitate, si anume satisfacerea intocmai a
drepturilor creditorului prin indeplinirea integrala a tuturor drepturilor
recunoscute prin titlul executoriu, satisfacerea partiala sau necorespunzatoare
in orice mod a drepturilor creditorului reprezentand neexecutare ori
nerespectarea obligatiilor stabilite prin titlul executoriu. Deci executarea
voluntara incompleta sau necorespunzatoare il indreptateste pe creditor sa
solicite executarea silita pana la realizarea drepturilor sale, asa cum prevede
art. 371 alin. 3 din Codul de procedura civila, iar nu la contestatia la
executare, intrucat recunoasterea unui asemenea drept la actiune ar fi lipsita
de interes.
Asadar, se considera ca textul de lege criticat nu contravine art. 16 alin.
(1) si art. 21 din Constitutie, ci asigura un regim juridic egal pentru
exercitarea in fata instantelor judecatoresti a drepturilor si obligatiilor ce
revin celor care, potrivit legii, sunt indreptatiti sa introduca o contestatie
la executare.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 399 alin. 1
teza intai si alin. 2 din Codul de procedura civila. Textele legale criticate
au urmatorul continut:
- Art. 399 alin. 1 teza intai si alin. 2: "Impotriva executarii silite
insesi, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie
de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, daca nu s-a
utilizat procedura prevazuta de art. 281^1, se poate face contestatie si in
cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau
aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de executare
refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege.
Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la
efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului
nelegal."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
urmatoarele prevederi constitutionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
De asemenea, sunt invocate prevederile internationale cuprinse in:
- Art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
- Art. 14 din aceeasi conventie: "Exercitarea drepturilor si
libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara
nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie,
opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala,
apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta
situatie."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca este de
principiu ca orice cerere adresata justitiei - actiune, cerere reconventionala,
cale de atac, in sens larg, orice act procesual - este subsecventa existentei
unui drept sau unui interes legitim, contestat sau susceptibil de a fi
contestat de un tert, la a carui aparare se tinde pe aceasta cale. Altfel spus,
dreptul sau interesul persoanei sunt cele care legitimeaza o astfel de actiune,
delimitand-o de actele abuzive.
In raport cu aceste consideratii principiale, critica de
neconstitutionalitate a dispozitiilor legale mentionate nu poate fi retinuta,
intrucat rationamentul prin care se tinde la sustinerea acesteia se intemeiaza
pe o premisa gresita. Astfel, autorul exceptiei considera, fara temei, ca
executarea voluntara de catre debitor a obligatiei sale, rezultand dintr-un
titlu executoriu, chiar partiala sau necorespunzatoare, este de natura sa duca
la stingerea creantei, fapt ce il prejudiciaza pe creditor, care nu are
posibilitatea de a contesta o astfel de executare voluntara. In realitate insa
executarea voluntara, incompleta sau necorespunzatoare, il indreptateste pe
creditor de a apela la executarea silita "pana la realizarea dreptului
recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a
altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de
executare", astfel cum prevede art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedura
civila. Solutia oferita de dispozitiile procedurale este in acord si cu
prevederile de principiu cuprinse in art. 1100 si art. 1101 din Codul civil,
potrivit carora: "creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decat
acela ce i se datoreste", iar "debitorul nu poate sili pe creditor a primi
parte din datorie, fie datoria divizibila chiar".
Asa fiind, prin recunoasterea posibilitatii de a starui si de a obtine
realizarea integrala a dreptului sau pe calea executarii silite, creditorul in
cauza nu are nici un interes de natura sa il legitimeze la formularea unei
contestatii la executare.
In consecinta, nu se poate retine nici o incalcare a textelor
constitutionale de referinta. Astfel, in ceea ce priveste pretinsa nesocotire a
art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, Curtea constata ca textul de lege
criticat nu creeaza nici o discriminare intre partile raportului juridic,
intrucat nu se poate retine o similitudine intre situatia juridica a
debitorilor si cea a creditorilor, de natura sa permita caracterizarea
regimului juridic diferentiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.
Referitor la invocarea art. 20 din Constitutie, cu raportare la art. 6 si
14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, Curtea retine ca acestea nu sunt relevante in cauza dedusa
controlului de constitutionalitate, intrucat reglementarile internationale
pretins a fi incalcate au un alt domeniu de incidenta, referindu-se, primul,
exclusiv la aspecte de ordin procesual privind solutionarea in fond a unei
cauze, iar al doilea enumerand criteriile care, utilizate de o reglementare,
impun calificarea acesteia ca fiind discriminatorie. Mai mult, aceste
reglementari nu interzic instituirea unor regimuri juridice diferite in
considerarea unor situatii in mod obiectiv diferite.
In sfarsit, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate privind
incalcarea liberului acces la justitie, Curtea constata ca dispozitiile art.
399 alin. 1 teza intai si alin. 2 din Codul de procedura civila nu contravin
art. 21 din Constitutie, intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, creditorul care
apreciaza ca dreptul sau, recunoscut prin titlu executoriu, nu este respectat
in mod corespunzator de debitor se poate adresa instantei, prin intermediul
executorului judecatoresc, solicitand incuviintarea executarii silite, in
temeiul art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedura civila. In situatia avuta in
vedere de autorul exceptiei, creditorul nu are nici un interes de natura sa
legitimeze dreptul sau la contestatie la executare, actiune care poate fi
exercitata numai impotriva executarii silite insesi sau a oricarui act de
executare.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1
teza intai si alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Luminita Smedoiu in Dosarul nr. 2.246/2002 al Judecatoriei Sectorului 1
Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 iunie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu