DECIZIE Nr.
243 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (4) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale
judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul
justitiei si ale art. 16 alin. (1) si (2) din anexa nr. IV si art. 34 alin. (4)
din anexa nr. VI la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a
personalului platit din fonduri publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 328 din 18 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi (5)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind
salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi
altor categorii de personal din sistemul justiţiei şi ale art. 21
alin. (1) şi (11) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor,
excepţie ridicată de Călin-Viorel Iuga în Dosarul nr.
4.545/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, arată
că tratamentul juridic diferenţiat, criticat de autorul
excepţiei, este justificat de situaţiile diferite în care se
află categoriile sociale comparate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 4.545/117/2008, Tribunalul Cluj -
Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte
de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte
drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de
personal din sistemul justiţiei şi ale art. 21 alin. (1) şi (11)
din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte
drepturi ale poliţiştilor. Excepţia a fost ridicată de
Călin-Viorel Iuga cu prilejul soluţionării unui litigiu privind
funcţionarii publici.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate,
care stabilesc un sistem de remunerare diferit pentru agenţii şi
ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
faţă de ceilalţi agenţi şi ofiţeri de
poliţie, sunt discriminatorii. In acest sens, arată că
diferenţa de tratament juridic nu este justificată în mod obiectiv.
Astfel, consideră că drepturile salariale trebuie acordate pentru
activitatea desfăşurată, iar nu pentru încadrarea într-o
anumită structură specializată. De asemenea, consideră
că activitatea de cercetare penală desfăşurată de
agenţii şi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism este mai restrânsă faţă de cea a restului colegilor lor
care nu se află în aceste structuri, care au inclusiv răspunderea
decizională şi a căror competenţă este una generală,
iar nu limitată la un anumit tip de infracţiuni. Mai arată
că, deşi asigurarea incoruptibilităţii reprezintă un
scop legitim pentru stabilirea salarizării, acest obiectiv trebuie să
privească însă toate categoriile de lucrători din poliţia
judiciară. De asemenea, consideră că nu există o
complexitatea sporită a cauzelor cercetate de agenţii şi
ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,
aceştia nu sunt supuşi unor pericole mai mari, nu au o
responsabilitate sporită şi nici nu li se cere o specializare anume.
In sfârşit, în sprijinul celor arătate se arată că, prin
Hotărârea nr. 219 din 1 august 2007, Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării a recunoscut că „ofiţerii de poliţie
judiciară se află în situaţii analoage sub aspectul
desfăşurării activităţilor în ciuda considerentelor
diferite care ţin de specificul infracţiunilor cercetate, ceea ce nu
justifică tratamentul juridic diferit, deoarece nu se atinge un grad
suficient de justificare obiectivă şi rezonabilă de natură
a induce distincţii sub aspect salarial".
Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de
contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi
asigurări sociale consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât
tratamentul juridic diferenţiat este justificat de situaţia
diferită în care se găsesc agenţii şi ofiţeri de
poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în raport
cu ceilalţi agenţi şi ofiţeri de poliţie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 11 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din
sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007.
Curtea constată că autorul excepţiei a
criticat redactarea prevederilor art. 11 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 anterioară modificării
acestora prin Legea nr. 45/2007. In urma acestei modificări, soluţia
legislativă criticată a fost preluată în alin. (3) şi (4) ale
art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006.
De asemenea, Curtea constată că prevederile
alin. (3) al art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
27/2006 au fost abrogate prin dispoziţiile Legii nr. 330/2009 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9
noiembrie 2009, soluţia legislativă criticată fiind
preluată parţial în cuprinsul art. 34 alin. (4) din Secţiunea a
6-a a anexei nr. VI la actul abrogator.
In aceste condiţii, textele de lege criticate au
următoarea redactare:
- Art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 27/2006: „Ofiţerii şi
agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii
din cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie şi al Direcţiei
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism beneficiază în mod corespunzător de drepturile
prevăzute la art. 13.";
- Art. 34 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea nr.
330/2009: „Salariul de bază se stabileşte potrivit nr. crt. 27 din
anexa nr. VI/1, pentru agenţii de poliţie judiciară din cadrul
Direcţiei Naţionale Anticoruptie, nr. crt. 25 din anexa nr. VI/1
pentru ofiţerii de poliţie judiciară, nr. crt. 24 din anexa nr.
VI/1 pentru şefii de birou şi nr. crt. 23 din anexa nr. VI/1 pentru
şefii de serviciu. Ofiţerii şi agenţii de poliţie
judiciară din Direcţia Naţională Anticoruptie
beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. IV/4. [.'..]"
Potrivit încheierii de sesizare, obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile
art. 21 alin. (1)şi (11) din Ordonanţa Guvernului nr.
38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2
februarie 2003.
Curtea constată că şi aceste
dispoziţii de lege au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din cap.
VI al părţii a III-a din Legea nr. 330/2009. Soluţia
legislativă criticată a fost preluată însă în cuprinsul
art. 16 alin. (1) şi (2) din secţiunea 1 a anexei nr. IV la actul
abrogator, în următoarea redactare:
„(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau,
după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată
în exercitarea atribuţiilor funcţionale, stabilite potrivit
domeniilor de responsabilitate ale unităţii, cadrele militare în
activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate,
poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din
sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalul civil care
execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor
de operaţii speciale, misiunilor operative de protecţie a
demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control
antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi
activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare,
integrare şi asistenţă medicală şi psihologică
pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de
libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie
în România, culegere, prelucrare, verificare şi valorificare a
informaţiilor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie beneficiază
de un spor de până la 30% calculat la solda funcţiei de
bază/salariul funcţiei de bază, respectiv la salariul de
bază.
(2) Cadrele militare în activitate,
poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare şi personalul civil care
desfăşoară activităţi privind prevenirea şi
combaterea corupţiei în rândul personalului propriu beneficiază de un
spor lunar de 30% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei
de bază, respectiv salariul de bază."
Autorul excepţiei consideră că aceste
texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziţii din
Constituţie: art. 4 alin. (2) privind interzicerea discriminării,
art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea,
consideră că este încălcat art. 20 alin. (2) din
Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 23 alin. 2 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 şi 26 din
Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, art.
2 alin. 2 şi art. 7 alin. 1 lit. a) pct. (i) din Pactul internaţional
privitor la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 1 paragraful
1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale şi art. 14 din
Convenţie coroborat cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Primul
Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în esenţă, susţinerile autorului
excepţiei vizează diferenţele de tratament juridic privind
salarizarea şi acordarea unor sporuri ofiţerilor şi
agenţilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei
Naţionale Anticoruptie şi al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi
celor care instrumentează cauze de corupţie faţă de
ceilalţi agenţi şi ofiţeri de poliţie.
Faţă de acestea, Curtea reţine că
stabilirea salariilor poliţiştilor se face ţinând cont de o
serie de criterii, precum responsabilităţile avute, atribuţiile,
rolul, complexitatea şi importanţa socială a funcţiei
exercitate, gradul de efort şi risc, pregătirea şi
competenţa profesională, precum şi interdicţiile şi
restrângerea unor drepturi prevăzute de lege. Aprecierea tuturor acestor
criterii revine competenţei legiuitorului. Rolul instanţei de
contencios constituţional este acela de a veghea la respectarea
principiilor constituţionale în reglementarea salarizării, printre
acestea regăsindu-se şi principiul egalităţii în drepturi,
care presupune un salariu egal pentru o muncă egală. In situaţia
pusă în discuţie în speţă, este evident însă că
se are în vedere compararea unor situaţii diferite, respectiv cea a unei
categorii socioprofesionale cu atribuţii şi
responsabilităţi specifice privind infracţiuni cu un anume grad
de pericol social şi un anume impact asupra societăţii,
respectiv infracţiunile grave de corupţie şi crimă
organizată, în raport cu cea a celorlalţi poliţişti din
poliţia judiciară, având o competenţă generală. A
proceda la analizarea tuturor aspectelor de fapt care pun în discuţie
aprecierea complexităţii responsabilităţilor, a
atribuţiilor şi a pericolului la care sunt supuse cele două
categorii de poliţişti pentru a decide dacă tratamentul juridic
diferenţiat se impune sau nu ar însemna o substituire a Curţii
Constituţionale în rolul legiuitorului, cu încălcarea principiului
separaţiei puterilor în stat.
In ceea ce priveşte acordarea celorlalte sporuri
sau drepturi, Curtea constată că prin Decizia nr. 337 din 17 martie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7
mai 2009, s-a mai pronunţat asupra acestui aspect, reţinând că
„sporurile, adaosurile şi alte drepturi salariale suplimentare nu
reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea şi diminuarea acestora,
acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori
încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care
beneficiază de acestea, ca şi a altor condiţii şi criterii
de acordare ţin de competenţa şi de opţiunea exclusivă
a legiuitorului, cu singura condiţie de ordin constituţional ca
măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de
personal care se află într-o situaţie identică".
Or, în lumina celor expuse mai sus, Curtea reţine
că acordarea drepturilor şi sporurilor puse în discuţie de
autorul excepţiei are în vedere situaţia specială în care se
găsesc titularii acestor drepturi, prin natura atribuţiilor
desfăşurate care implică un risc sporit, precum şi
necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din
sistemul justiţiei şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din anexa nr.
IV şi art. 34 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea nr. 330/2009 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,
excepţie ridicată de Călin-Viorel Iuga în Dosarul nr.
4.545/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea