Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Alin Mădălin Porca în Dosarul nr. 2.028/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.526D/2015.2. La apelul nominal răspunde consilier juridic Daniel Adrian Miclescu cu delegaţie la dosar pentru Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.879D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Tania Elena Panait în Dosarul nr. 5.687/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în Dosarul nr. 1.526D/2015 şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.879D/2015 la Dosarul nr. 1.526D/2015, care a fost primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în Dosarul nr. 1.526D/2015, care susţine, în esenţă, că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, deoarece răspunderea patrimonială nu conduce la încetarea raportului de serviciu. Răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor este reglementată prin lege organică şi, prin urmare, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 30 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.028/62/2015, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Alin Mădălin Porca în cadrul soluţionării acţiunii prin care a solicitat anularea Dispoziţiei de imputare nr. 347 din 19 martie 2015.8. Prin Încheierea din 15 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.687/105/2015, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Tania Elena Panait în cadrul soluţionării acţiunii prin care a solicitat anularea Dispoziţiei de imputare din 30 aprilie 2015 şi a procesului-verbal întocmit de către comisia de cercetare administrativă.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi al legii şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. În acest sens arată că textul de lege criticat reprezintă „o normă în alb" prin care competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcţionarului public este transmisă unei autorităţi unipersonale din puterea executivă, şi anume ministrului justiţiei. Or, răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar, fiind în legătură directă cu modul de executare a raporturilor de serviciu, ţinând de statutul acestei categorii speciale de funcţionari publici, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organică, iar nu prin act administrativ emis de un membru al Guvernului, acest tip de acte având un caracter infralegal. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia invocă, în final, Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014.10. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât aspectele esenţiale în materia răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor sunt reglementate prin Legea nr. 293/2004, lege organică, iar împrejurarea că metodologia emiterii dispoziţiei de imputare sau a angajamentului de plată este stabilită prin ordin al ministrului justiţiei nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j). De altfel, Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.760/C/2013 pentru aprobarea Metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 31 mai 2013, fiind asigurată astfel transparenţa reglementării şi posibilitatea persoanelor a căror răspundere patrimonială urmează a fi angajată de a cunoaşte regulile potrivit cărora se desfăşoară procedura şi de a-şi adapta conduita în mod corespunzător.11. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, însă nu şi-a exprimat opinia asupra acesteia.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Guvernul consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 293/2004 reglementează cele mai importante aspecte asupra răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, după cum urmează: cazurile în care se angajează această formă de răspundere, posibilitatea emiterii în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, actele prin care se poate angaja răspunderea patrimonială, organele competente a emite dispoziţia de imputare şi termenul de emitere a dispoziţiei de imputare, instituirea unui termen de decădere pentru emiterea dispoziţiei de imputare, posibilitatea de atacare a dispoziţiei de imputare. Celelalte aspecte sunt reglementate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.760/C/2013. Aşadar, instituţia răspunderii patrimoniale este reglementată la nivel primar prin lege organică, iar nu printr-un act administrativ, doar aspecte specifice emiterii dispoziţiei de imputare şi semnării angajamentului de plată fiind detaliate prin ordinul ministrului justiţiei. Totodată, instanţele de contencios administrativ au competenţa de a aprecia asupra conformităţii cu legea a metodologiei aprobate prin ordinul ministrului justiţiei, iar atunci când constată că dispoziţiile acesteia contravin legii, pot dispune anularea acestora.14. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, în esenţă, pentru aceleaşi argumente ca cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 394 din 3 iulie 2014, întrucât soluţia legislativă constatată ca fiind neconstituţională nu este diferită de cea criticată prin prezenta speţă.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse la dosare de părţile Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul de Femei Târgşor, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 10 aprilie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Repararea pagubelor aduse Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi unităţilor de penitenciare în situaţiile prevăzute la alin. (1) se dispune prin emiterea de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori de către directorii unităţilor de penitenciare a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei. Împotriva dispoziţiei de imputare personalul în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile legii. Dreptul de a emite dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei." Dispoziţiile art. 76 alin. (1), la care fac referire dispoziţiile de lege criticate, au următorul cuprins: „Răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare se angajează în următoarele situaţii:a)pentru pagubele produse cu vinovăţie în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităţilor din subordinea acesteia;b)pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c)pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, precum şi a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit."18. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 76 din Legea nr. 293/2004 reglementează răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Răspunderea patrimonială este condiţionată de existenţa raportului de serviciu al funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi astfel reprezintă un aspect al statutului acestor funcţionari publici. Art. 76 alin. (1) enumeră situaţiile în care se angajează această formă de răspundere a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, după cum urmează: pentru pagubele produse cu vinovăţie în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităţilor din subordinea acesteia; pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i sau acordat necuvenit; pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, precum şi a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit. Alin. (2) al art. 76 din aceeaşi lege prevede că repararea pagubelor se dispune prin emiterea de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori de către directorii unităţilor de penitenciare a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, „conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei". Totodată, art. 76 alin. (2) prevede că împotriva dispoziţiei de imputare personalul în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile legii, iar dreptul de a emite dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. 20. Având în vedere acestea, Curtea constată că aspectele esenţiale privind răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare - cum sunt: situaţiile în care se angajează răspunderea patrimonială, organul care poate dispune angajarea acestei răspunderi, actul prin care se dispune angajarea răspunderii patrimoniale, termenul în care se poate emite dispoziţia de imputare, modalitatea de contestare a dispoziţiei de imputare, termenul de prescripţie a dreptului de a emite dispoziţia de imputare - sunt prevăzute în art. 76 din Legea nr. 293/2004. 21. Astfel, potrivit dispoziţiilor de lege criticate - art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004, repararea pagubei se dispune prin emiterea dispoziţiei de imputare sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, „conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei". În acest sens a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.760/C din 24 mai 2013 pentru aprobarea Metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 31 mai 2013. 22. Aşadar, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, prin ordin al ministrului justiţiei se detaliază procedura stabilirii răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, iar nu aspecte esenţiale privind statutul funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Totodată, aspectele esenţiale privind răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt reglementate prin art. 76 din Legea nr. 293/2004. 23. Întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt reglementate prin Legea nr. 293/2004, iar prin ordin al ministrului justiţiei se detaliază doar procedura privind stabilirea acestei forme de răspundere, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei privind încălcarea art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie sunt neîntemeiate, neputând fi reţinute, în cauză, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, În numele legii, DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alin Mădălin Porca în Dosarul nr. 2.028/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Tania Elena Panait în Dosarul nr. 5.687/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean