DECIZIE   Nr. 238 din 10 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 500 din 14 iunie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marilena Minca        - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Florin Bancianu in Dosarul nr. 1.070/P/2004 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.070/P/2004, Curtea de Apel Constanta - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Florin Bancianu in cadrul judecarii apelului penal declarat impotriva Sentintei nr. 568 din 9 septembrie 2004, pronuntata de Tribunalul Constanta. Autorul exceptiei a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, infractiune pedepsita cu inchisoare de la 10 la 12 ani.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitia legala criticata contravine prevederilor constitutionale ale art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 124, privind infaptuirea justitiei, ale art. 125, care reglementeaza statutul judecatorilor, precum si celor ale art. 126, privind instantele judecatoresti. Se sustine ca textul criticat instituie un regim discriminatoriu pentru destinatarii legii penale care savarsesc infractiuni intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani. In opinia autorului exceptiei, ceea ce trebuie sa primeze nu este pedeapsa prevazuta de lege, ci aceea stabilita de judecator in functie de pericolul social concret al faptei, de persoana faptuitorului si de celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei prevazute de Codul penal. Or, pentru a proceda la o justa individualizare a pedepsei, judecatorul trebuie in mod necesar sa aiba la indemana si controlul suveran asupra modalitatilor de executare a acesteia. Atata timp cat capacitatea judecatorului de a proceda la individualizarea pedepsei este ingradita de limitari in abstracto venind din partea legiuitorului, se produce o iremediabila contradictie intre scopul represiunii penale si capacitatea actului de justitie de a realiza acest scop, fiind astfel incalcate dispozitiile cuprinse in art. 124 din Legea fundamentala, privind infaptuirea justitiei.
    Curtea de Apel Constanta - Sectia penala arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca textul atacat nu contravine art. 16 din Constitutie, deoarece nu se incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi cuprinse in art. 4 alin. (2) din Legea fundamentala, iar egalitatea intre cetateni nu presupune o identitate de tratament juridic. Nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 124 din Constitutie, deoarece regimul executarii pedepselor constituie o problema de politica penala pe care legiuitorul este singurul indreptatit sa o solutioneze, individualizarea judiciara a pedepsei facandu-se in mod obligatoriu in cadrul individualizarii legale. De asemenea, apreciaza ca dispozitiile constitutionale ale art. 125 si 126 nu au incidenta in cauza.
    Avocatul Poporului considera ca textul de lege criticat este constitutional. In acest sens arata ca limitarea legala a aplicarii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere nu incalca sub nici un aspect principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor. Se apreciaza ca regimul executarii pedepselor constituie o problema de politica penala pe care organul legislativ este abilitat sa o solutioneze in functie de imprejurarile concrete existente la un anumit moment. Prin textul de lege criticat s-a urmarit instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol social ridicat. Totodata, apreciaza ca dispozitiile art. 125 si 126 din Constitutie, invocate de asemenea in motivarea exceptiei, nu au incidenta in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, care au urmatorul cuprins: "Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani, precum si in cazul infractiunilor prevazute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 si 2 si art. 267^1 alin. 1 si 2. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere poate fi dispusa in cazul infractiunii de furt calificat prevazute la art. 209 alin. 3, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 2 ani."
    Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale in raport cu prevederile constitutionale ale art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 124, privind infaptuirea justitiei, ale art. 125, care reglementeaza statutul judecatorilor, precum si cele ale art. 126, privind instantele judecatoresti.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, se constata ca art. 86^1 alin. 3 din Codul penal reglementeaza limitativ cazurile in care nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. Aceste cazuri privesc infractiunile "intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani, precum si in cazul infractiunilor prevazute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 si 2 si art. 267^1 alin. 1 si 2". In teza a doua a alin. 3 al art. 86^1 legiuitorul a prevazut o exceptie de la cazurile mentionate mai sus, si anume: "Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere poate fi dispusa in cazul infractiunii de furt calificat prevazute la art. 209 alin. 3, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 2 ani." Prin aceste reglementari legiuitorul a restrans aplicarea masurii de individualizare a pedepsei constand in suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, in sensul ca aceasta nu mai poate fi dispusa in cazul persoanelor care au savarsit cu intentie infractiunile mentionate in textul de lege. Legiuitorul a exclus astfel de la beneficiul masurii prevazute in art. 86^1 alin. 3 din Codul penal pe acei infractori care au savarsit infractiuni intentionate grave sau infractiunile de violenta prevazute in art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 si 2 si art. 267^1 alin. 1 si 2 din Codul penal, in scopul evitarii riscului la care societatea s-ar expune prin lasarea in libertate a anumitor categorii de condamnati.
    Asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 86^1 alin. 3 din Codul penal Curtea s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, dintre care mentionam: Decizia nr. 116 din 15 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 341 din 21 iulie 2000, Decizia nr. 131 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000, precum si Decizia nr. 240 din 27 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004. Curtea Constitutionala a respins toate exceptiile de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile de lege in discutie, subliniind ca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere este creata de legiuitor si pusa la dispozitia instantei ca mijloc de individualizare judiciara a executarii pedepsei. Ea confera inculpatului numai o vocatie, iar nu un drept de a beneficia de aceasta masura. Fiind o creatie a legiuitorului, este firesc ca acesta sa determine nu numai conditiile, dar si sfera de incidenta a acestei masuri, respectiv sa excluda de la aceasta masura persoanele care au savarsit infractiuni deosebit de grave sau infractiuni de violenta care vadesc o periculozitate aparte a infractorului.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile de lege criticate sunt contrare principiului egalitatii in drepturi, prin Decizia nr. 240 din 27 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, Curtea Constitutionala a statuat ca, "desi prin prevederile [...] art. 86^1 alin. 3 din Codul penal legiuitorul a restrans aplicarea masurii de individualizare a pedepsei, in sensul ca nu poate fi dispusa in cazul persoanelor care au savarsit, cu intentie, infractiunile mentionate de acest text de lege, aceasta nu contravine insa prevederilor constitutionale ale art. 16, deoarece limitarea legala a aplicarii suspendarii sub supraveghere nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi. Drepturile fundamentale reprezinta o constanta a personalitatii cetateanului, o sansa egala acordata fiecarui individ si, din aceasta cauza, principiul egalitatii cuprinde egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetateni in comparatie cu alta. In aceasta situatie este evident ca regimul pedepselor constituie o problema de politica penala, pe care organul legislativ este singurul indreptatit sa o solutioneze in functie de imprejurarile existente la un moment dat in domeniul criminalitatii. Prin masurile instituite in conditiile art. 86^1 alin. 3 din Codul penal s-a urmarit in exclusivitate instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat. In asemenea conditii incalcarea principiului egalitatii s-ar putea pune in discutie numai daca reglementarea unei astfel de masuri ar crea discriminari intre cetateni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant. Dispozitiile art. 16 din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui".
    In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti", Curtea a retinut, prin decizia mentionata mai sus, ca acestea trebuie corelate cu dispozitiile alin. (1) si (3) ale aceluiasi articol, potrivit carora "Justitia se infaptuieste in numele legii" si "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Din aceasta perspectiva, sustinerea autorului exceptiei potrivit careia judecatorul ar trebui sa faca o individualizare a modului de executare a pedepsei, fara limitarile in abstracto impuse de lege, apare ca neintemeiata. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere fiind o creatie a legiuitorului, este firesc ca acesta sa determine nu numai conditiile, dar si sfera de incidenta a acestor masuri, respectiv sa excluda de la aceste masuri persoanele care au savarsit infractiuni deosebit de grave sau infractiuni de violenta care vadesc o periculozitate aparte a infractorului.
    Aceste argumente care au fundamentat solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86^1 alin. 3 din Codul penal isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale.
    Cat priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 alin. 3 din Codul penal fata de art. 125 privind "Statutul judecatorilor" si art. 126 referitor la "Instantele judecatoresti" din Legea fundamentala, se constata ca acestea nu au relevanta in cauza.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Florin Bancianu in Dosarul nr. 1.070/P/2004 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu