Decizia Nr.237 din 17.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii şi ale art. 6 alin. (2) şi art. 8 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Delta Construct“ - S.R.L. din Frasin, judeţul Suceava, în Dosarul nr. 1.820/237/2009 al Judecătoriei Gura Humorului. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.820/237/2009, Judecătoria Gura Humorului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii şi ale art. 6 alin. (2) şi art. 8 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Delta Construct“ - S.R.L. din Frasin, judeţul Suceava, cu prilejul soluţionării unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate, care reglementează atribuţiile inspectorilor de muncă, creează o disproporţie între aceste atribuţii şi drepturile angajatorilor ce sunt supuşi controlului. De asemenea, consideră că posibilitatea inspectorilor de a aplica sancţiuni fără ca angajatorul să fie chemat să dea explicaţii reprezintă o încălcare a dreptului la apărare. În plus, accesul liber al inspectorilor de muncă în sediul angajatorului, proprietate privată, reprezintă o încălcare a inviolabilităţii proprietăţii.Judecătoria Gura Humorului consideră că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens, arată că legea prevede în sarcina angajatorului anumite obligaţii şi doar nerespectarea acestora constituie contravenţie, astfel că nu se poate susţine încălcarea dreptului la apărare. Mai mult, angajatorul are posibilitatea de a se adresa justiţiei pe calea contenciosului administrativ pentru contestarea măsurilor administrative ce i-au fost aplicate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002, dispoziţii potrivit cărora „Inspectorii de muncă au următoarele drepturi:a)să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă, în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncă organizat de aceasta;b)să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă;c)să procure dovezi, să efectueze investigaţii sau examene, să ceară prezentarea documentaţiei pe care o consideră necesară, să realizeze măsurători sau să preleveze mostre de substanţe utilizate în procesul de producţie;d)să impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;e)să ceară, acolo unde este cazul, modificarea instalaţiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigură securitatea lucrătorilor la locul de muncă;f)să dispună întreruperea sau suspendarea imediată a proceselor de muncă atunci când constată o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de producţie sau pentru alte persoane;g)să apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncă sau a materialelor folosite;h)să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale;i)să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infracţiuni;j)să intre în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implică riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;k)să ceară informaţii, fie singuri, fie în prezenţa martorilor, de la orice persoană şi despre orice problemă care constituie obiectul controlului;l)să propună retragerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al securităţii în muncă, dacă constată că, prin modificarea condiţiilor care au stat la baza acesteia, nu se respectă prevederile legislaţiei în vigoare.“De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) şi art. 8 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007. Aceste texte de lege au următoarea redactare: – Art. 6 alin. (2): „Angajatorii au obligaţia de a permite efectuarea controlului şi de a pune la dispoziţie organelor abilitate toate documentele şi actele solicitate.“; – Art. 8: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.500 lei la 9.000 lei refuzul angajatorului de a permite intrarea în incinta unităţii a organelor de control prevăzute la art. 6 ori de a pune la dispoziţie acestora documentele solicitate.“Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 27 alin. (1)-(3) referitor la inviolabilitatea domiciliului şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, articol referitor la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire la aspecte de neconstituţionalitate identice celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005, Curtea, referindu-se la criticile de neconstituţionalitate raportate la principiul egalităţii în drepturi, reţinea că „dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, având în vedere că autorul excepţiei se referă la o «inegalitate» de tratament raportat la activităţile de control ale organelor care au astfel de atribuţii, iar nu la existenţa vreunei inegalităţi în drepturi a persoanei în faţa legii şi a autorităţilor publice în sensul prevăzut de textul constituţional“. Curtea constată că şi în prezenta cauză autorul excepţiei formulează o critică asemănătoare, astfel că cele reţinute de Curtea Constituţională prin decizia amintită îşi păstrează valabilitatea. Prin aceeaşi decizie, Curtea, analizând argumentele privind nerespectarea caracterului inviolabil al domiciliului, conchidea că „nu pot fi opuse activităţii Inspecţiei Muncii obligaţii ce decurg din prevederile art. 27 din Constituţie privind inviolabilitatea domiciliului, având în vedere natura deosebită a activităţii Inspecţiei Muncii, specificul atribuţiilor pe care le are de îndeplinit, conform legii, această autoritate, obiectul controlului şi locurile unde se desfăşoară acesta“. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 24 din Constituţie şi cu privire la care instanţa de contencios constituţional nu s-a mai pronunţat, Curtea constată că dreptul la apărare este circumscris cadrului procesual în care o parte are posibilitatea, garantată de Constituţie, de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege prin care pot fi invocate situaţii sau împrejurări ce susţin şi probează apărarea sa. Autorul excepţiei arată însă că este încălcat dreptul său la apărare în momentul constatării contravenţiei şi sancţionării sale pe cale administrativă, altfel spus, într-un moment anterior declanşării acţiunii în faţa instanţei de judecată. Or, raportat la această critică, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 24 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii şi ale art. 6 alin. (2) şi art. 8 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Delta Construct“ - S.R.L. din Frasin, judeţul Suceava, în Dosarul nr. 1.820/237/2009 al Judecătoriei Gura Humorului. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea