DECIZIE Nr.
235 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) si (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 276 din 25 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Măria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gheorghe
Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 3.301/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a V-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.301/2005, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Alexandru Ionescu,
apelant într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulităţii unui contract
de vânzare-cumpărare a unui imobil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 44 din Constituţie,
întrucât bună-credinţă a dobânditorului unui imobil preluat de stat fără titlu
„înlătură titlul de proprietate al adevăratului proprietar, ceea ce echivalează
cu o preluare abuzivă". Se mai susţine că aceste prevederi de lege „modifică
în mod esenţial regimul juridic aplicabil anterior tuturor actelor de
înstrăinare a unor bunuri imobile încheiate sub imperiul său, în virtutea
principiului tempus regit actum".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin
principiului constituţional al ne retroactivităţii legii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu
următorul cuprins:
- Art. 45 alin. (1) şi (2): „(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul
procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa
prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu
respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care
actul a fost încheiat cu bună-credinţă. "
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi
ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile art.
45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 au mai format obiect al controlului
de constituţionalitate prin raportare la art. 15 alin. (2) şi la art. 44 din
Constituţie.
I. Astfel, prin Decizia nr. 33
din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003,
Curtea a statuat că art. 46 alin. (1), devenit art. 45 alin. (1) în urma
republicării Legii nr. 10/2001, recunoscând validitatea actelor juridice de
înstrăinare încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea dată, consacră
riguros, în materia ce face obiectul reglementării, principiul tempus regit actum.
In ceea ce priveşte alin. (2) al art. 45 din Legea nr.
10/2001, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 567
din 1 august 2002, Curtea Constituţională, aplicând principiul ocrotirii
bunei-credinţe şi pe cel al aparenţei în drept, a decis că acest text este constituţional, dat fiind că
soluţia pe care o consacră nu are nimic novator şi, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
II. Referitor la pretinsa
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) din acelaşi act
normativ, prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală, prin
Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie
2003, Curtea a statuat că aceste prevederi au în vedere actele juridice de
înstrăinare a imobilelor preluate cu titlu valabil, asupra cărora statul a
devenit proprietar. S-a mai reţinut în decizia menţionată că titularul iniţial
al dreptului de proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la data
înstrăinării bunului de către stat, nu poate să invoce încălcarea unui drept
inexistent, astfel încât prevederea legală criticată nu contravine principiului
constituţional al garantării dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din
Legea fundamentală.
In ceea ce priveşte neconstituţionalitatea alin. (2) al
art. 45, prin raportare la art. 44 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 145
din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 aprilie 2004, Curtea a
constatat că aceste prevederi nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind
protecţia proprietăţii private. In decizia menţionată s-a statuat că acest text
recunoaşte validitatea titlului de proprietate al dobânditorului de
bună-credinţă al unui imobil preluat de stat fără titlu valabil, însă nu consacră
prevalenta acestuia faţă de titlul proprietarului iniţial, titlu a cărui
existenţă este recunoscută în mod similar de legiuitor, potrivit prevederilor
art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Atât soluţia, cât şi considerentele din deciziile mai
sus menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi,
de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, excepţie ridicată de Gheorghe Alexandru Ionescu în Dosarul nr.
3.301/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Măria Bratu