DECIZIE Nr.
235 din 19 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 7 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Tudor Tiper şi
Fabiola Tiper în Dosarul nr. 11.736/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei,
personal şi asistaţi de avocat Georgeta Ruptureanu, lipsind partea Eugenia
Borsatti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Avocatul autorilor excepţiei susţine admiterea criticii
de neconstituţionalitate, invocând dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21,
art. 26 alin. (1)şi art. 44
alin. (2)'şi (3) din Constituţie şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului cu privire previzibilitatea normei legale ca exigenţă fundamentală pe
care aceasta trebuie să o îndeplinească pentru a satisface valorificarea
drepturilor garantate constituţional sau convenţional.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materia regimului juridic
al imobilelor preluate în mod abuziv de către stat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 11.736/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. î 0/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22
decembrie 1989, excepţie ridicată de Tudor Tiper şi Fabiola Tiper.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că „dreptul la un proces echitabil
presupune nu doar formularea unor cereri pentru protejarea unor drepturi
subiective, ci include toate aspectele, garanţiile şi obligaţiile pozitive ale
autorităţilor statului pe care jurisprudenţa aplicabilă pe teritoriul României
le-a definit sau stabilit în aplicarea acestui drept legal. Aceste consideraţii
fac posibilă invocarea pe calea unei excepţii de neconstituţionalitate a
contrari etăţii între legile interne şi Convenţia pentru apărarea drepturilor'
omului şi a libertăţilor fundamentale".
De asemenea, dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr.
10/2001 contravin art. 26 alin. (1) din Constituţie referitor la viaţa intimă
familială şi privată, acest drept având un conţinut complex şi de mare
importanţă pentru libertatea şi personalitatea cetăţeanului. Mai mult, în
opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 16 din Constituţie, instituind o
inegalitate între cetăţenii care au cumpărat locuinţele în baza Legii nr.
112/1995 şi foştii proprietari, cărora legea criticată Ie-a dat dreptul fie la
restituirea în natură a imobilului, fie la plata de despăgubiri la valoarea
reală a acestuia.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră neîntemeiată excepţia de 'neconstituţionalitate, arătând
că Legea nr. 10/2001 reprezintă o lege specială, reparatorie, care nu încalcă
dreptul de proprietate al chiriaşilor cumpărători ai imobilelor ce fac obiectul
reglementării.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art.2, 3', 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul'juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, texte de
lege care au următorul conţinut: „In sensul prezentei legi, prin imobile
preluate în mod abuziv se înţelege:[...]
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu
valabil, astfel cum este definit la art.6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu
modificările şi completările ulterioare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1), art. 21, art. 26 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) şi (3),
precum şi celor ale art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 la care fac
trimitere dispoziţiile criticate, „Fac parte din domeniul public sau privat
al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite
de stat în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, dacă au intrat în
proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea
Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România este parte şi a
legilor în vigoare la data preluării lor de către stat."
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 2
alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 şi a normei la care se face trimitere,
rezultă că preluarea de către de stat a imobilelor este considerată a se fi
realizat cu titlu valabil dacă ea a respectat legislaţia în vigoare la acea
dată, Constituţia şi tratatele internaţionale la care România era parte.
Curtea reţine că, în practica sa, a statuat constant că
legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea
atributelor dreptului de proprietate în accepţiunea conferită de Constituţie,
în aşa fel încât acesta să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu
interesele particulare legitime ale altor subiecţi de drept. Mai mult, întrucât
Legea nr. 10/2001 reprezintă o lege cu caracter reparator, legiuitorul este
liber să opteze atât în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte
măsurile reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a
acestora, în funcţie de situaţia concretă a respectivelor bunuri, fără ca prin
aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de
cetăţeni aflate în situaţii identice.
De asemenea, Curtea reţine că legea criticată prevede
suficiente garanţii pentru persoanele interesate de a-şi valorifica drepturile,
astfel' că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 2
alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 ar contraveni prevederilor
constituţionale care consacră principiul liberului acces la justiţie şi dreptul
la viaţa intimă, familială şi privată.
De altfel, Curtea constată că, asupra
constituţionalităţii textului de lege criticat, s-a mai pronunţat prin Decizia
nr. 34/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003. Cu acel
prilej, Curtea a reţinut că „trebuie să se recunoască statului dreptul de a
hotărî nefngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea
sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existentă în momentul dobândirii
dreptului său de proprietate".
Totodată, Curtea a mai statuat că „această prerogativă
a statului este pe deplin compatibilă cu competenţa instanţelor judecătoreşti
de a stabili [...], în fiecare caz în parte', valabilitatea titlului de
preluare, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
si al art. 1-3, al art.11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, excepţie ridicată defudorTiperşi Fabiola Tiperîn Dosarul nr.
11.736/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu