Decizia Nr.233 din 16.04.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul" pentru membrii Florin Alexandru Nicola, Marin Bun, Andrei Niculescu, Dan Laurenţiu Guzga, Dumitru Nicolae, Sorinel Badea şi Daniel Cristea în Dosarul nr. 4.247/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.887D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a depus note scrise la dosar prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât criticile formulate de autorul excepţiei vizează probleme de interpretare a legii, ce revin competenţei instanţei de judecată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 12 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.247/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul" pentru membrii Florin Alexandru Nicola, Marin Bun, Andrei Niculescu, Dan Laurenţiu Guzga, Dumitru Nicolae, Sorinel Badea şi Daniel Cristea.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 284/2010 încalcă principiul constituţional potrivit căruia pentru o muncă egală se cuvine o plată egală, precum şi principiul egalităţii în drepturi, în măsura în care se interpretează că doar salariaţii care prestează munca de noapte „în schimburi" sau „în ture" beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru. În acest sens arată că această interpretare restrictivă a textului de lege recunoaşte dreptul la spor de noapte doar salariaţilor care prestează munca în schimburi şi îi exclude pe acei salariaţi care prestează munca de noapte cu caracter neregulat, flexibil, datorită specificului muncii de poliţie judiciară, fără a fi considerată însă muncă suplimentară. În acelaşi context aminteşte că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii „reglementează în art. 111-118 şi art. 136 mai multe variante de program considerat normal, respectiv uniform, inegal, flexibil, în schimburi, toate fiind, fără echivoc, variante ale muncii cu durata normală a timpului de muncă şi care nu reprezintă muncă suplimentară."7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens arată că „statul este suveran în a stabili condiţiile pentru acordarea sporurilor, stimulentelor, premiilor la salariul de bază al personalului plătit din fonduri publice, întrucât acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare".8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că dispoziţiile de lege criticate nu disting după cum este vorba despre persoanele care îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii, în ture sau schimburi sau în cadrul celorlalte forme de program normal de muncă. De altfel, argumentele expuse în susţinerea criticii se referă la aspecte privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale privind acordarea sporului pentru munca de noapte, prestată în condiţiile legale de către anumite persoane. Or, o astfel de problematică nu intră în competenţa instanţei de control constituţional, ci a instanţelor de judecată.10. Avocatul Poporului apreciază de asemenea că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei vizează probleme de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu, respectiv a instanţei de judecată în caz de litigiu.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, dispoziţii care prevăd că „personalul care, potrivit programului normal de lucru, îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii, între orele 22,00 şi 6,00, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru." Curtea constată că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având însă în vedere cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată.14. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (4), potrivit cărora „la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii".15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 17 din Legea-cadru nr. 284/2010 reglementează acordarea unui spor de 25% din salariul de bază pentru persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii cumulative: îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii, între orele 22,00 şi 6,00; desfăşurarea activităţii în aceste condiţii are loc „potrivit programului normal de lucru"; timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte „din timpul normal de lucru".16. Autorul excepţiei critică sensul restrictiv al dispoziţiilor art. 17 din Legea-cadru nr. 284/2010, considerând că sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că doar salariaţii care prestează munca de noapte „în schimburi" sau „în ture" beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.17. Faţă de aceste critici, Curtea constată că nici dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 şi nici cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu prevăd care este programul normal de lucru, ci doar definesc timpul de lucru, stabilesc durata acestuia, atât zilnic, cât şi săptămânal, şi modul în care se repartizează pe zile, existând şi posibilitatea unei repartizări inegale [art. 111, art. 112 alin. (1), art. 113, art. 117 şi art. 118 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003]. Prin urmare, pentru a se stabili care este programul normal de lucru pentru un salariat trebuie analizată situaţia concretă, respectiv acel mod de împărţire a timpului de lucru stabilit de angajator, în care salariatul, în mod regulat, prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale.18. În speţă Curtea observă că interpretarea instanţei de judecată a avut ca temei prevederile unor acte normative subsecvente legii, respectiv Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/214/2011, care, în anexa nr. 8, reglementează „Normele privind acordarea sporului pentru munca prestată în timpul nopţii" şi defineşte sintagma „program normal de lucru". Aceleaşi norme prevăd că sporul pentru munca prestată pe timpul nopţii nu se acordă decât dacă aceasta se desfăşoară „în ture".19. Aşa fiind, Curtea apreciază că aspectele învederate de autorul excepţiei se referă, în realitate, la chestiuni ce privesc modul de interpretare şi aplicare a legii, ce revin competenţei instanţei de judecată şi nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate.20. De altfel, chiar dacă în speţă „programul normal de lucru" ar fi interpretat în sensul criticat de autorul excepţiei, această interpretare ar rezulta din dispoziţiile ordinului mai sus amintit, şi nu din cele ale art. 17 din Legea-cadru nr. 284/2010. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare", prin lege înţelegându-se actul normativ adoptat de Parlament şi promulgat de Preşedinte, astfel că dispoziţiile unui ordin al ministrului afacerilor interne nu pot constitui obiect al analizei de constituţionalitate.21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul" pentru membrii Florin Alexandru Nicola, Marin Bun, Andrei Niculescu, Dan Laurenţiu Guzga, Dumitru Nicolae, Sorinel Badea şi Daniel Cristea în Dosarul nr. 4.247/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 16 aprilie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea