DECIZIE Nr. 232 din 21 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, ale
art. 5 si ale art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum
si ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 533 din 23 iunie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2, ale art. 5 si ale art. 42 alin. (3) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, precum si ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice
nr. 318/2003, exceptie ridicata de Marian Ionescu in Dosarul nr. 7.695/2004 al
Judecatoriei Pitesti.
La apelul nominal raspunde partea Societatea Comerciala
"Electrica" - S.A. - Societatea Comerciala Filiala de Distributie si
Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Oltenia" - S.A. - Sucursala
Pitesti, prin consilier juridic Emil Gigoi, cu delegatie depusa la dosar,
lipsind cealalta parte, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul partii Societatea
Comerciala "Electrica" - S.A. - Societatea Comerciala Filiala de
Distributie si Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Oltenia" -
S.A. - Sucursala Pitesti solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate,
intrucat apreciaza ca textele de lege criticate nu contravin normelor
constitutionale invocate. In acest sens prezinta aspecte de fapt specifice
cauzei deduse solutionarii in fata instantei de judecata si in final face
referiri cu privire la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, care
urmeaza a fi retinuta. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, deoarece considera ca dispozitiile legale criticate
nu incalca regimul protectiei proprietatii private, consacrat de art. 44 alin.
(2) si (3) din Constitutie. In ceea ce priveste dispozitiile art. 37 alin. (4)
din Legea energiei electrice nr. 318/2003, se arata ca acestea au mai fost
supuse controlului de constitutionalitate in repetate randuri, Curtea
Constitutionala constatand ca ele nu contravin normelor si principiilor
fundamentale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 7.695/2004,
Judecatoria Pitesti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, ale art. 5 si ale art. 38 alin.
(3) [art. 43 alin. (3)] din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum si ale
art. 34 pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003. Exceptia a fost
ridicata de Marian Ionescu intr-o cauza civila avand ca obiect pretentii
contractuale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca textele legale
criticate sunt neconstitutionale, invocandu-se in acest sens dispozitiile art.
44 alin. (2) si (3) din Legea fundamentala, referitoare la garantarea si
ocrotirea proprietatii private in mod egal de lege, indiferent de titular,
precum si la interzicerea exproprierii, cu exceptia cauzei de utilitate publica,
stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. In plus, se mai
sustine ca "in cauza nu ne aflam in fata unei legi de expropriere pentru a
putea discuta de utilitate publica".
Judecatoria Pitesti, ca urmare a unei solicitari a Curtii Constitutionale
in sensul completarii incheierii de sesizare cu opinia instantei, a transmis
punctul sau de vedere prin care apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
nu este intemeiata, intrucat textele de lege criticate nu contravin art. 44 si
136 din Constitutie. In legatura cu dispozitiile "art. 2, art. 5, art. 38
alin. 3 si art. 43 alin. 3" din Legea nr. 18/1991, se arata ca acestea
"se refera in general la categoriile de terenuri, in functie de
destinatie, la terenurile ce au ca destinatie transportul energiei electrice,
apartenenta la domeniul public si, respectiv, terenurile din zona montana,
constituirea dreptului de proprietate si atribuirea de teren de pana la 10 ha
familiilor din zona montana, ca atribuirea se face din domeniul privat, prin
ordinul prefectului, la propunerea primariilor". Referitor la dispozitiile
"art. 34 pct. 4 din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice", se
mentioneaza ca "acestea reglementeaza operatiunile de transport energie
electrica si sisteme retele electrice".
In concluzie, se apreciaza ca textele legale mentionate sunt in
"stransa concordanta" cu normele constitutionale invocate de autorul
exceptiei ca fiind incalcate, eventualele probleme care s-ar putea ridica in
legatura cu aceste prevederi depinzand de o "buna aplicare, care nu se
poate face contrar dispozitiilor sau principiilor Constitutiei". In acest
context se mai precizeaza ca "instanta nu isi poate exprima opinia daca o
lege este buna sau nu sau daca este eficienta sau nu", ci numai
Parlamentul poate hotari, in limitele Constitutiei, asupra continutului si
oportunitatii reglementarilor legale.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu
privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.
In acest sens se arata ca autorul, in motivarea sa, se limiteaza doar la
indicarea textelor constitutionale pretins incalcate, fara a formula nici un
motiv prin care sa sustina neconstitutionalitatea textelor de lege criticate.
Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarile adresate
Curtii Constitutionale "trebuie facute in forma scrisa si motivate".
Data fiind lipsa indeplinirii acestei din urma conditii, urmeaza a se face
aplicarea art. 29 din aceeasi lege, exceptia fiind respinsa ca inadmisibila. In
sensul acestei practici este invocata si jurisprudenta Curtii Constitutionale,
de exemplu Decizia nr. 212 din 7 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2001.
Avocatul Poporului considera ca sesizarea instantei de contencios constitutional
nu este legala, deoarece incheierea prin care Curtea Constitutionala a fost
investita cu solutionarea exceptiei nu cuprinde opinia instantei de judecata cu
privire la aceasta exceptie. Or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata
careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere ce va
cuprinde opinia instantei asupra exceptiei si punctele de vedere ale partilor
insotite de dovezile depuse de acestea.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partii prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, potrivit
incheierii de sesizare a instantei de judecata, dispozitiile art. 2, 5 si ale
art. 38 alin. (3) [art. 43 alin. (3)] din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
precum si cele ale art. 34 pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003.
Analizand insa motivarea formulata si textele de lege criticate, Curtea
constata ca instanta de judecata a retinut in mod gresit obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate, care, in realitate, potrivit sustinerilor autorului
exceptiei, priveste dispozitiile art. 2, 5 si ale art. 42 alin. (3) din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificarile si completarile
ulterioare, precum si cele ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice
nr. 318/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din
16 iulie 2003. Textele de lege mentionate au urmatorul cuprins:
Art. 2, 5 si art. 42 alin. (3) din Legea nr. 18/1991:
- Art. 2: "In functie de destinatie, terenurile sunt:
a) terenuri cu destinatie agricola, si anume: terenurile agricole
productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole,
plantatiile de hamei si duzi, pasunile, fanetele, serele, solariile,
rasadnitele si altele asemenea -, cele cu vegetatie forestiera, daca nu fac
parte din amenajamentele silvice, pasunile impadurite, cele ocupate cu
constructii si instalatii agrozootehnice, amenajarile piscicole si de
imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice si de exploatare agricola,
platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole
si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia
agricola;
b) terenuri cu destinatie forestiera, si anume: terenurile impadurite sau
cele care servesc nevoilor de cultura, productie ori administrare silvica,
terenurile destinate impaduririlor si cele neproductive - stancarii, abrupturi,
bolovanisuri, rape, ravene, torenti -, daca sunt cuprinse in amenajamentele
silvice;
c) terenuri aflate permanent sub ape, si anume: albiile minore ale
cursurilor de apa, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie, fundul
apelor maritime interioare si al marii teritoriale;
d) terenuri din intravilan, aferente localitatilor urbane si rurale, pe
care sunt amplasate constructiile, alte amenajari ale localitatilor, inclusiv
terenurile agricole si forestiere;
e) terenuri cu destinatii speciale, cum sunt cele folosite pentru
transporturile rutiere, feroviare, navale si aeriene, cu constructiile si
instalatiile aferente, constructii si instalatii hidrotehnice, termice, de
transport al energiei electrice si gazelor naturale, de telecomunicatii, pentru
exploatarile miniere si petroliere, cariere si halde de orice fel, pentru
nevoile de aparare, plajele, rezervatiile, monumentele naturii, ansamblurile si
siturile arheologice si istorice si altele asemenea.";
- Art. 5: "(1) Apartin domeniului public terenurile pe care sunt
amplasate constructii de interes public, piete, cai de comunicatii, retele
stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie
forestiera, albiile raurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes
public, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale, tarmurile
Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri
nationale, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice,
monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apararii sau pentru alte
folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura
lor, sunt de uz sau interes public.
(2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile,
insesizabile si imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse in circuitul civil
decat daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.";
- Art. 42 alin. (3): "Nu pot fi atribuite suprafetele de teren pe care
s-au efectuat investitii, altele decat imbunatatiri funciare."
Art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003:
"Terenurile pe care se situeaza retelele electrice de distributie
existente la intrarea in vigoare a prezentei legi sunt si raman in proprietatea
publica a statului."
In motivarea exceptiei ridicate autorul invoca incalcarea dispozitiilor
art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 44 alin. (2) si (3): "(2) Proprietatea privata este garantata
si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si
apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai
in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte
tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in
conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire."
Examinand textele de lege criticate, raportate la normele constitutionale
invocate, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata si urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
Critica de neconstitutionalitate a autorului exceptiei consta in aceea ca
dispozitiile de lege atacate instituie exercitarea drepturilor de uz si
servitute, cu titlu gratuit, de catre titularii licentelor privind desfasurarea
activitatilor in domeniul energiei electrice asupra terenului, proprietate a sa
pe care se afla retele electrice de distributie. Precizand ca textele legale
atacate sunt adoptate anterior modificarii Constitutiei, se sustine ca efectul
aplicarii acestora echivaleaza cu o expropriere, fara a fi insa intemeiata pe o
cauza de utilitate publica. In consecinta, sunt incalcate garantiile
constitutionale ale dreptului de proprietate privata instituite de art. 44
alin. (2) si (3) din Constitutie, asa cum sunt acestea definite ca urmare a
modificarilor aduse Legii fundamentale.
Analizand textele de lege atacate ca fiind neconstitutionale, Curtea retine
urmatoarele: art. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 stabileste
categoriile de terenuri, in functie de destinatia lor, astfel: terenuri cu
destinatie agricola [lit. a)], terenuri cu destinatie forestiera [lit. b)],
terenuri aflate permanent sub ape [lit. c)], terenuri din intravilan [lit. d)]
si terenuri cu destinatii speciale [lit. e)]. In aceasta ultima categorie sunt
enumerate, printre altele, constructiile de transport al energiei electrice.
Analizand actele aflate la dosarul cauzei, se constata ca doar aceasta clasificare,
reglementata la lit. e) a art. 2 din Legea nr. 18/1991, prezinta interes pentru
autorul exceptiei, acesta fiind proprietarul unui teren pe care se situeaza
retele electrice de distributie a energiei electrice; art. 5 din aceeasi lege
stabileste categoriile de terenuri apartinand domeniului public, terenuri
printre care sunt enumerate si cele "pentru nevoile apararii sau pentru
alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin
natura lor, sunt de uz sau interes public"; art. 42 alin. (3) prevede ca
"nu pot fi atribuite suprafetele de teren pe care s-au efectuat
investitii, altele decat imbunatatiri funciare".
Coroborand textele criticate din Legea fondului funciar nr. 18/1991 rezulta
ca apartin domeniului public constructiile de transport al energiei electrice,
intrucat acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinatii speciale, folosite in
uz sau interes public. In consecinta, aceste terenuri sunt, conform legii,
inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, atat timp cat apartin
domeniului public al statului.
Aceeasi concluzie se desprinde si din economia dispozitiilor art. 37 alin.
(4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, potrivit carora terenurile pe
care se situeaza retelele electrice de distributie existente la data intrarii
in vigoare a legii sunt si raman in proprietatea publica a statului.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate fata de prevederile
art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, se constata ca dispozitiile de lege
atacate nu contravin exigentelor principiului garantarii si ocrotirii
proprietatii private. Incadrarea prin lege organica a terenurilor pe care se
situeaza retelele energetice de distributie in categoria terenurilor cu
destinatie speciala, precum si reglementarea unui regim juridic special al
acestora, propriu domeniului public al statului, se justifica prin caracterul
de bun public de interes national al fondului energetic si corespund pe deplin
regimului constitutional de protectie a proprietatii. Dreptul de proprietate nu
este un drept absolut, iar prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie,
potrivit carora "continutul si limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite de lege", precum si cele ale art. 136 alin. (5), care consacra
caracterul inviolabil al proprietatii private "in conditiile legii
organice", au in vedere tocmai circumstantieri ale exercitiului
prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii
interesului public. Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este,
asadar, competent sa reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate, in acceptiunea principala conferita de Constitutie,
in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu
interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel
niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv
garantat. Prin textele de lege criticate, legiuitorul nu a facut decat sa dea
expresie acestor imperative, in limitele si potrivit competentei sale.
In ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei referitoare la efectul
de expropriere gratuita a terenului sau, proprietate privata, ca urmare a
aplicarii dispozitiilor legale criticate, se observa ca acestea nu releva nici
o contradictie fata de dispozitiile art. 44 alin. (3) din Constitutie.
Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de
capacitatile energetice, cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora,
desi are ca efect lipsirea celor interesati de o parte din veniturile
imobiliare, nu se traduce intr-o expropriere formala si nici intr-o expropriere
de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine
principiului garantarii si ocrotirii proprietatii private.
De altfel, dispozitiile art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr.
318/2003 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea
constatand, de exemplu in Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, ca acestea
nu contravin art. 44 din Constitutie. In aceasta decizie, ale carei
considerente isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, s-a aratat ca in
spete asemanatoare, referitoare la reglementarea folosirii bunurilor, Curtea
Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca atat timp cat autoritatile nu au
trecut la exproprierea imobilelor petitionarilor, acestia pot sa-si foloseasca
bunurile, sa le vanda, sa le lase mostenire, sa le doneze sau sa le ipotecheze
(cauzele Mellacher si altii contra Austriei, 1989, si Sporrong si Lonnroth
contra Suediei, 1982). Prin urmare, s-a apreciat ca nu se poate asimila
situatia cu o expropriere in fapt, deoarece, chiar daca dreptul de proprietate
a pierdut in substanta sa, el nu a disparut, titularul dreptului dispunand inca
de celelalte atribute ale dreptului de proprietate.
Cu privire la punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului, in sensul
ca lipsa opiniei instantei de judecata cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate ridicata conduce la nelegalitatea sesizarii, Curtea
precizeaza ca aceasta lipsa nu constituie o conditie de inadmisibilitate a
exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, Curtea Constitutionala a
statuat, de exemplu in Decizia nr. 47 din 5 martie 1997, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, ca "lipsa
opiniei instantei judecatoresti din incheierile de sesizare nu poate opri
Curtea sa judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece incalcarea de catre
instanta a obligatiei de a-si exprima opinia nu poate paraliza exercitarea
dreptului conferit de Constitutie autorilor exceptiei de a o invoca si, in mod
corelativ, de a primi solutia rezultata din controlul legii de catre Curtea
Constitutionala. De principiu, exercitiul unui drept constitutional nu poate fi
impiedicat de neindeplinirea unei obligatii in sarcina unei autoritati publice,
chiar daca aceasta este o instanta judecatoreasca".
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, ale art.
5 si ale art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum si
ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie
ridicata de Marian Ionescu in Dosarul nr. 7.695/2004 al Judecatoriei Pitesti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 aprilie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Claudia Margareta Nita