DECIZIE   Nr. 231 din 25 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 561 din 24 iunie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, aprobata prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Amir Abdul Rahman in Dosarul nr. 6.907/2003 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile criticate nu contravin principiului egalitatii in drepturi, deoarece art. 16 din Constitutie, republicata, se refera numai la cetatenii romani. Se mai arata ca nu sunt incalcate nici celelalte texte constitutionale invocate in sustinerea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 6.907/2003, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Amir Abdul Rahman.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca, potrivit dispozitiilor criticate, cetatenilor straini care solicita acordarea statutului de refugiat le este interzisa folosirea plangerii impotriva hotararii de respingere, pe calea contenciosului administrativ, fiind obligati sa se adreseze judecatoriei, desi, pe de o parte, ar trebui sa fie egali cu cetatenii romani, iar pe de alta parte, potrivit Legii nr. 123/2001 privind regimul strainilor, in cazurile prevazute de art. 19 alin. (1), cetatenii straini se pot adresa justitiei pe calea contenciosului administrativ.
    Autorul exceptiei invoca, in sustinerea exceptiei, incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 52 alin. (1) si art. 53 alin. (1).
    Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, formulandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca aceasta este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    In legatura cu critica autorului exceptiei privind incalcarea principiului constitutional al egalitatii, se arata ca "art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, care reglementeaza egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, nu este aplicabil in speta, deoarece textul constitutional are in vedere doar cetatenii romani, iar nu si apatrizii ori strainii care intra sub incidenta art. 18 din Legea fundamentala". De altfel, se arata in continuare, invocandu-se si jurisprudenta Curtii Constitutionale, "procedura pentru acordarea statutului de refugiat reprezinta o situatie juridica specifica, deosebita de procedura legala pentru solutionarea altor categorii de cereri, iar legiuitorul poate institui, in considerarea acestei situatii, o procedura aparte, in temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutia republicata".
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se apreciaza, de asemenea, ca nu este intemeiata nici critica formulata de autorul exceptiei in raport cu art. 52 alin. (1) din Constitutie, republicata, referitor la dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, deoarece "in cadrul procedurii de solutionare a cererilor de acordare a statutului de refugiat in Romania, art. 15 din ordonanta criticata reglementeaza in mod expres dreptul strainului de a se adresa instantei atunci cand acesta se considera vatamat intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin hotarare de respingere a cererii, pentru apararea drepturilor si intereselor sale".
    Prevederile invocate nu incalca, in opinia presedintelui Camerei Deputatilor, nici dispozitiile art. 53 alin. (1) din Constitutie, republicata.
    Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se sustine ca recurgerea la procedura contenciosului administrativ nu este necesara, legea speciala prevazand in mod expres dreptul persoanei de a se adresa justitiei. De asemenea, Guvernul arata ca "dispozitiile criticate nu contin restrangeri speciale ale exercitiului unor drepturi pentru strainii care urmeaza procedura de acordare a unei forme de protectie din partea statului roman". Mai mult, se arata in continuare, conform art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, solicitantii se bucura, pe intreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat, "de dreptul de a fi asistati sau reprezentati de un avocat, de dreptul de a li se asigura in mod gratuit un interpret, de a fi consiliati si asistati de un reprezentant al organizatiilor neguvernamentale, de a fi informati cu privire la drepturile si obligatiile pe care le au". In legatura cu sustinerea autorului exceptiei ca exercitarea caii de atac a recursului nu se face in conditii optime, Guvernul precizeaza ca, potrivit art. 129 din Constitutie, republicata, "impotriva hotararilor judecatoresti, caile de atac pot fi exercitate de partea interesata si de Ministerul Public numai in conditiile legii". De asemenea, Guvernul arata ca "legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura in considerarea unor situatii deosebite, astfel cum este si situatia refugiatilor in Romania".
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate intemeiata pe invocarea incalcarii principiului egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat textul criticat nu distinge intre diferitele categorii de solicitanti ai statutului de refugiat. Totodata, se arata ca "procedura pentru acordarea acestui statut reprezinta o situatie juridica specifica, care nu se poate confunda cu procedura legala pentru solutionarea altor categorii de cereri, iar legiuitorul poate institui, in considerarea acestei situatii, o procedura aparte".
    Referitor la invocarea incalcarii dispozitiilor art. 52 din Constitutie, republicata, privind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta "nu poate fi retinuta, deoarece, in cadrul procedurii de solutionare a cererilor de acordare a statutului de refugiat in Romania, legea prevede in mod expres dreptul strainului de a se adresa justitiei in cazul in care acesta s-ar considera vatamat intr-un drept al sau prin hotararea de respingere a cererii, pentru apararea drepturilor si intereselor sale". Pe cale de consecinta, se arata ca "legiuitorul a apreciat ca in Romania nu este necesara recurgerea la procedura contenciosului administrativ. (Decizia Curtii Constitutionale nr. 295/2001)". Pe de alta parte, se sustine ca, "in plus, procedura prevazuta de art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este conforma cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, in sensul ca este constitutional ca numai prin lege sa se stabileasca competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata, ceea ce s-a si realizat prin Ordonanta Guvernului nr. 102/2000".
    Potrivit punctului de vedere al Avocatului Poporului, nici sustinerea ca dispozitiile criticate ar incalca prevederile art. 53 din Constitutie, republicata, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati nu este fondata, intrucat, se arata in continuare, prevederile criticate "nu contin restrangeri ale exercitiului unor drepturi sau libertati pentru strainii care urmeaza procedura de acordare a unei forme de protectie din partea statului roman". Conform art. 18 alin. (1) din Constitutie, republicata, "cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia generala a persoanelor si averilor". In aceste conditii, sustine Avocatul Poporului, "este indiferent daca acestia solicita sau nu acordarea statutului de refugiat, ca forma de protectie a strainilor din partea statului roman, intrucat si intr-un caz cat si in celalalt, persoanele in cauza au aceleasi drepturi". Totodata, se mai arata in acest punct de vedere ca "in cazul cetatenilor straini si apatrizilor care solicita acordarea statutului de refugiat, acestia au drepturile si obligatiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, printre care si dreptul inscris la art. 15, de a contesta hotararea Oficiului National pentru Refugiati prin care se decide acordarea sau nu a statutului de refugiat in Romania. Acest drept este conform cu art. 18 din Constitutie, intrucat se realizeaza astfel protectia generala a persoanelor si a averilor si, in consecinta, textul legal criticat nu contine o restrangere a exercitarii unui drept, ci, dimpotriva, recunoaste un drept".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 15 alin. (3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323 din 27 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004, dispozitii care au urmatorul cuprins:
    "(3) Plangerea se solutioneaza de catre judecatoria in a carei raza teritoriala se afla structura competenta a Oficiului National pentru Refugiati care a emis hotararea. [...]
    (5) Plangerea se inainteaza de indata instantei competente, care o va solutiona in termen de 30 de zile. [...]
    (7) Impotriva hotararii instantei contestatarul sau Oficiul National pentru Refugiati poate declara recurs in termen de 5 zile de la pronuntare. Declararea recursului in termen suspenda executarea dispozitiei de parasire a teritoriului.
    (8) Recursul se judeca in termen de 30 de zile de la inregistrarea sa pe rolul instantei de recurs."
    Critica de neconstitutionalitate se bazeaza pe sustinerea ca, prin dispozitiile criticate, cetatenilor straini care solicita acordarea statutului de refugiat "le este interzisa calea contenciosului administrativ, deci accesul la Curtea de Apel sau Tribunal, instante specializate in controlul legalitatii actelor administrative". In opinia autorului exceptiei, aceste reglementari ar crea o discriminare fata de cetatenii romani si chiar fata de cetatenii straini carora, potrivit Legii nr. 123/2001, li se limiteaza sau intrerupe dreptul de sedere in Romania. De asemenea, se mai sustine ca procedura de urgenta instituita prin dispozitiile criticate ii priveaza pe cetatenii straini refugiati in Romania de posibilitatea "de a-si pregati apararea intr-un termen decent, intr-o problema vitala". Autorul exceptiei considera, totodata, ca "lipsa procedurii prealabile, judecarea in regim de urgenta, lipsa organului care a luat hotararea contestata (participarea procurorului nu poate suplini aceasta lacuna) sunt de natura sa lezeze drepturile constitutionale recunoscute si cetatenilor straini".
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 52 si 53, texte care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 52: "(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.
    (2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
    (3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.";
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textele criticate ale Ordonantei nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania reglementeaza o procedura speciala, si anume cea a solutionarii plangerii pe care strainul solicitant al statutului de refugiat o face impotriva hotararii de respingere a cererii, data de Oficiul National pentru Refugiati.
    Aceasta procedura de solutionare a plangerii este instituita pentru o categorie speciala de persoane si cu privire la o anumita categorie de cereri ce comporta o urgenta evidenta. Avand la baza deci un criteriu rational, este justificata o asemenea reglementare, diferita de cea a procedurii contenciosului administrativ, ca si de alte proceduri prevazute de lege.
    Pe de alta parte, in lumina dispozitiilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, republicata, Curtea retine ca legiuitorul este cel care stabileste competenta instantelor si procedura de judecata, respectiv exercitarea cailor de atac, tinand seama, in principal, de natura cauzelor.
    Fixarea unor termene mai scurte pentru solutionarea cauzelor, ca si o anumita reglementare a cailor de atac, justificata prin specificul proceselor respective, in cadrul unei proceduri speciale, stabilita in mod constitutional, prin lege sau prin ordonanta a Guvernului, care are aceeasi forta juridica ca si legea, nu este de natura sa constituie nici discriminare, intrucat se aplica tuturor persoanelor din categoria respectiva (respectiv straini solicitanti ai statutului de refugiat). De asemenea, Curtea retine ca in cauza nu a fost restransa exercitarea unor drepturi sau libertati constitutionale, stabilirea termenelor de judecata sau procedura solutionarii cailor de atac nefiind prevazute de Constitutie, ci de lege.
    In acelasi timp, Curtea are in vedere jurisprudenta sa constanta, in deplin acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, in sensul ca principiul egalitatii in drepturi si al nediscriminarii nu are semnificatia introducerii uniformitatii in ceea ce priveste tratamentul juridic aplicabil subiectelor de drept. Dimpotriva, conform acestei jurisprudente, este admisibila diferenta de tratament juridic pentru situatii diferite, cand aceasta se justifica in mod rational si obiectiv.
    De altfel, Constitutia prevede, in art. 18, referitor la straini si apatrizi, ca acestia se bucura de protectia generala a persoanelor si averilor, garantata de Constitutie si de alte legi, iar dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este parte.
    Dispozitiile art. 15 alin. (3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, in redactarea anterioara modificarilor aduse prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, care, in esenta, contineau prevederi asemanatoare celor criticate prin exceptia de fata, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate.
    Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 295 din 1 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2002, a respins ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate (cu acelasi obiect), prin care se invocase incalcarea principiului egalitatii prevazut de art. 16 alin. (1), a dispozitiilor art. 48 privind dreptul persoanei vatamate si cele ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea exercitiului unor drepturi.
    In esenta, Curtea a retinut in decizia mentionata ca "prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, nu sunt aplicabile in cauza, intrucat acest text constitutional are in vedere numai cetatenii romani, iar nu si strainii sau apatrizii, care cad sub incidenta reglementarii generale a art. 18 din Constitutie".
    De asemenea, in considerentele deciziei, Curtea mentiona ca procedura acordarii statutului de refugiat in Romania a fost in trecut reglementata in mod similar si prin art. 13 din Legea nr. 15/1996, abrogata prin Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, lege a carei constitutionalitate fusese constatata prin Decizia nr. 49 din 10 martie 1998 a Curtii Constitutionale, decizie publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, exceptie ridicata de Amir Abdul Rahman in Dosarul nr. 6.907/2003 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 mai 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta