DECIZIE   Nr. 231 din 10 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 847 din 25 noiembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "ITIA" - S.A. Bucuresti in Dosarul nr. 2.222/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala.
    La apelul nominal raspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, prin avocat Luciana Capusan, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare arata ca exceptia este inadmisibila in ceea ce priveste dispozitiile art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999, intrucat acestea au fost abrogate prin Legea nr. 409/2001, si nefondata in ceea ce priveste dispozitiile art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, deoarece aceste dispozitii nu sunt relevante in solutionarea cauzei. Considera ca principiul constitutional al accesului liber la justitie nu este incalcat, iar autorul exceptiei, sustinand aceasta, face, de fapt, confuzie "intre stabilirea conditiilor in care se poate exercita un drept (in asa fel incat sa impiedice abuzul de drept) si insusi accesul la justitie".
    Raportarea la dispozitiile art. 48 alin. (1) din Constitutie, pe care o face autorul exceptiei, este nefondata, deoarece prevederile criticate se refera la posibilitatea contestarii masurilor dispuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, in timp ce dispozitiile Legii fundamentale se refera la recunoasterea dreptului pretins.
    Cat priveste incalcarea dispozitiilor art. 134 alin. (1) si (2) din Constitutie, arata ca libertatea comertului nu inseamna exonerarea agentilor economici de plata datoriilor, iar "economia de piata nu inseamna pastrarea dezechilibrului dintre veniturile publice si datoria publica in dauna colectivitatii si in beneficiul debitorilor rau-platnici".
    Referitor la incalcarea dispozitiilor art. 135 alin. (1) din Constitutie, arata ca scopul cautiunii este acelasi din dreptul comun in materia executarii silite, adica acela de a garanta creditorului de buna-credinta a debitorului contestator si de a-l asigura pe cel dintai ca eventualele prejudicii rezultate din intarzierea in executare pot fi acoperite.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozitiile criticate nu incalca nici una dintre dispozitiile constitutionale invocate de autor. Ele instituie o procedura speciala de recuperare a creditelor neperformante. Cautiunea instituita prin dispozitiile art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 nu incalca principiul accesului liber la justitie, ci, din contra, este o masura de protectie a creditorului fata de reaua-credinta a debitorului. Solicita respingerea exceptiei, ca inadmisibila, pentru dispozitiile art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999, aratand ca aceasta ordonanta a fost abrogata prin Legea nr. 409/2001, si ca neintemeiata pentru dispozitiile art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 noiembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 2.222/2001, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "ITIA" - S.A. intr-un litigiu avand ca obiect recuperarea unei creante bancare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca prevederile legale atacate contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, deoarece stabilirea unei cautiuni de 20% din valoarea creantei, pentru contestarea in justitie a masurilor luate de AVAB, impiedica accesul efectiv la justitie, debitorul neavand posibilitatea sa plateasca o cautiune atat de mare. Astfel, masurile abuzive luate de AVAB nu pot fi atacate in contenciosul administrativ, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 48 din Legea fundamentala. Prin dispozitiile legale criticate se incalca dispozitiile constitutionale privind obligatia statului de a ocroti libertatea comertului, de a proteja concurenta loiala si de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, asa cum s-a statuat prin art. 134 din Legea fundamentala. In fine continuarea executarii silite de catre AVAB, in conditiile aratate, incalca dreptul de proprietate al societatii debitoare consacrat de art. 135 din Constitutie.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala arata ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata din urmatoarele considerente:
    Dispozitiile legale invocate sunt constitutionale deoarece accesul liber la justitie nu este ingradit prin faptul ca s-au stabilit conditii pentru solutionarea anumitor cauze deduse judecatii. Stabilirea cautiunii potrivit dispozitiilor Legii nr. 409/2001 nu impiedica accesul liber la justitie.
    "Faptul ca dispozitiile legale au stabilit plata unei cautiuni demonstreaza ca, in conditiile unei economii de piata, statul asigura valorificarea creantelor si recuperarea acestora de catre creditori.
    In ce priveste respectarea dispozitiilor art. 48 din Constitutia Romaniei, acestea nu au fost incalcate prin stabilirea unei cautiuni in conditiile Legii nr. 409/2001, deoarece reclamanta are posibilitatea recunoasterii dreptului pretins, anularea actiunii si repararea pagubei, daca sunt indeplinite conditiile legale.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 135 din Constitutia Romaniei, si anume faptul ca statul ocroteste proprietatea, aceste dispozitii sunt respectate, deoarece plata cautiunii s-a stabilit tocmai pentru a se acoperi prejudiciul ce ar putea fi suferit de catre o persoana fizica sau juridica prin neexecutarea drepturilor sale legitime.
    In speta, reclamanta are obligatia sa achite creditul datorat, potrivit titlului executoriu existent in cauza."
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca "ordonanta instituie o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, in vederea realizarii creantelor bancare neperformante preluate de AVAB si a asigurarii principiului celeritatii in solutionarea litigiilor si a oricaror cereri in legatura cu activele bancare supuse valorificarii potrivit acestui act normativ".
    Autorul exceptiei face confuzie intre stabilirea unor conditii legale privitoare la exercitarea unor drepturi, precum plata unei cautiuni, care nu contravin accesului liber la justitie si care urmaresc sa impiedice abuzul de drept si sa asigure celeritatea procedurii judecatoresti, si incalcarea accesului la justitie (reglementat prin art. 21 din Legea fundamentala). Faptul ca in speta cautiunea are o valoare de aproximativ 26 miliarde lei, iar societatea nu dispune de resursele financiare necesare nu constituie o problema de constitutionalitate.
    Fata de sustinerea ca dispozitiile art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 ar incalca prevederile art. 48 din Legea fundamentala, se apreciaza ca aceasta nu poate fi sustinuta, avand in vedere ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei dispozitii constitutionale. De altfel, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, persoana vatamata intr-un drept al sau se poate adresa instantei de judecata, in vederea recunoasterii dreptului pretins, a anularii actului administrativ contestat si repararii pagubei.
    Din analiza dispozitiilor legale criticate rezulta ca acestea nu incalca prevederile art. 134 si nici ale art. 135 din Constitutie. Unul dintre scopurile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 este de a asigura recuperarea de la debitori a creantelor bancare, corespunzator obligatiei constitutionale a statului de a proteja, in cadrul economiei de piata, interesele nationale in activitatea economico-financiara, in conditiile ocrotirii egale si nediscriminatorii a proprietatii, indiferent de titular. Dispozitia inscrisa in art. 134 trebuie interpretata in stransa legatura cu prevederea art. 101 alin. (1) din Legea fundamentala, conform careia Guvernul asigura realizarea politicii interne a tarii.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca reglementarea "privind plata unei cautiuni, pentru evitarea relei-credinte in exercitarea drepturilor este prevazuta si de unele dispozitii din Codul de procedura civila, de exemplu art. 279, 280, 384, 392, 403 si 420, si nu contravine art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie si nici art. 48 din Constitutie cu privire la recunoasterea dreptului pretins, intrucat orice drept poate fi recunoscut si exercitat numai in conditiile si cu respectarea conditiilor legale.
    In ce priveste criticile de neconstitutionalitate raportate la art. 134 si 135 din Constitutie, apar inadmisibile, intrucat aceste dispozitii nu sunt incidente in cauza."
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, dispozitii legale ce au urmatorul cuprins:
    Art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999: "Debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare potrivit prezentei ordonante si pot face contestatie la executare, numai cu depunerea unei cautiuni egale cu jumatate din valoarea activului bancar supus valorificarii."
    Art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, introdus prin Legea nr. 409/2001: "Debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonante de urgenta si pot face contestatie la executare numai dupa depunerea unei cautiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificarii."
    Autorul exceptiei sustine ca prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor art. 21, art. 48, art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si celor ale art. 135 alin. (1) din Constitutia Romaniei, al caror continut este urmatorul:
    Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    Art. 48: "(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.
    (2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
    (3) Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale."
    Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a): (1) "Economia Romaniei este economie de piata.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;"
    Art. 135 alin. (1): "Statul ocroteste proprietatea."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999, deci si ale art. 40, au fost abrogate prin art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, dispozitii introduse prin Legea nr. 409/2001, lege intrata in vigoare la data de 19 iulie 2001, anterior datei de 16 noiembrie 2001, data la care instanta a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate a acestora, situatie in care instanta avea datoria ca, printr-o incheiere motivata, sa respinga exceptia privind aceste dispozitii legale.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 Curtea constata urmatoarele:
    Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a stabilit cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale bancilor la care statul este actionar majoritar, in vederea pregatirii acestora pentru inceperea procedurii de privatizare, in scopul cresterii gradului de solvabilitate si a credibilitatii interne si externe sau reglementarii problemelor de natura financiara ale acestora pentru mentinerea viabilitatii sistemului bancar, precum si pentru accelerarea procedurilor de recuperare a debitelor restante.
    In vederea atingerii acestui obiectiv, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 s-a instituit o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, in vederea realizarii creantelor bancare neperformante preluate de AVAB si a asigurarii celeritatii in solutionarea litigiilor si a oricaror cereri in legatura cu activele bancare supuse valorificarii potrivit acestui act normativ.
    Instituirea, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, a obligatiei la plata unei cautiuni nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, dat fiind ca debitorului nu i se inchide accesul la justitie pentru apararea unui drept subiectiv, ci i se limiteaza posibilitatea abuzului judiciar, asigurandu-se celeritatea solutionarii cauzei.
    Nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 si nici cele ale art. 135 din Constitutie, deoarece executarea obligatiei de plata - fie si pe calea executarii silite - corespunde principiilor economiei de piata si, totodata, garantarii dreptului de proprietate, indiferent de titular.
    Curtea, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999, retinand, intre altele, ca, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate, "se face o confuzie intre, pe de o parte, stabilirea unor conditii privind exercitarea unor drepturi prevazute in ordonanta, care nu contravin principiului accesului liber la justitie, conditii de natura sa impiedice abuzul de drept si, in acelasi timp, sa asigure celeritatea procedurii de realizare a creantelor prevazute de ordonanta, si, pe de alta parte, ingradirea accesului la justitie. In realitate cele doua conditii prevazute in textele de lege criticate sunt justificate in contextul masurilor derogatorii prevazute de ordonanta si nu constituie ingradiri ale accesului liber la justitie. De altfel, in ceea ce priveste obligarea la cautiune, Curtea constata ca art. 401 din Codul de procedura civila, in materia contestatiei la executare, prevede o asemenea masura chiar in cadrul procedurii obisnuite". Avand in vedere asemanarea dintre cele doua texte: art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 si art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, considerentele si solutia din acea decizie sunt valabile si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "ITIA" - S.A. in Dosarul nr. 2.222/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala.
    2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 septembrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu