DECIZIE Nr.
229 din 9 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 303 din 4 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea
Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată
de loan Dumitru şi Anca
Mihaela Muller în Dosarul nr. 7.919/2005 al Curţii de Apel Ploieşti
- Secţia civilă, de Banca Populară Română - Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea
Comercială „Real - Reorganizare,
Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia
Tulcea, în dosarele nr. 1.216/C/2005, nr. 1.290/C/2005, nr. 1.296/C/2005
si nr. 1.391/C/2005 ale Curţii
de Apel Constanţa - Secţia civilă, de lacob Emilian în Dosarul nr. 2.707/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 955D/2005,
958D/2005, 1.001 D/2005, 18D/2006 şi nr. 19D/2006 la Dosarul nr. 842D/2005, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele şase dosare este identic.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării.
In temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior
menţionate, pentru o mai bună administrare a justiţiei.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.919/2005, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea
nr. 219/2005, excepţie ridicata de loan Dumitru şi Anca Mihaela Muller.
Prin încheierile din 2 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.296/C/2005 şi nr. 1.391/C/2005, prin Incheierea din 7
noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.290/C/2005 şi prin Incheierea din 21 noiembrie 2005,
pronunţată în Dosarul nr. 1.216/C/2005, Curtea de
Apel Constanţa -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea
nr. 219/2005, excepţii ridicate de Banca Populară Română -
Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real - Reorganizare, Administrare,
Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia
Tulcea.
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.707/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea
nr.219/2005, excepţie ridicată de
Emilian lacob.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile
criticate contravin art. 15 alin. (2), art. 21, art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, întrucât în litigiile deduse judecaţii recursurile ar trebui judecate de
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de curţile
de apel care au soluţionat
apelurile în aceleaşi cauze.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă şi
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr.
219/2005 instituind o excepţie
de la prevederile art. 725 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie cu valoare tranzitorie, ce constă în aplicarea imediată a noii legi.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de
sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că textul de lege criticat reglementează situaţii
tranzitorii, părţile având un real acces la căile de atac, ordinare sau extraordinare,
Imprejurarea că apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţă, dar într-o compunere diferită a completelor nu are semnificaţia unor îngrădiri
aduse exercitării căilor de atac.
Avocatul Poporului arată că excepţia de
neconstitu-ţionalitate este
neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au următorul conţinut: „Recursurile
aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie la data
intrării în
vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul
neretroactivităţii legii
civile, art. 21 care consacră
accesul liber la justiţie,
art. 126 alin. (2) referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, se susţine că sunt
nesocotite şi prevederile
cuprinse în art. 6, 13 şi 14
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai
pronunţat prin Decizia nr.
137/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006. Cu acel
prilej Curtea a statuat că reglementarea
criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora
„Competenţa
instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar, „Impotriva
hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Curtea constată că nu poate fi
primită critica privind
retroactivitatea legii, dat fiind că dispoziţiile
criticate sunt norme de procedură, de imediată
aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut.
Chiar dacă, prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, dar în complete cu compunere diferită, soluţia legislativă
adoptată nu relevă nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei
reglementări cu caracter
tranzitoriu, părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile
procesuale menite să le
asigure dreptul la apărare,
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativă nu
instituie nici o discriminare şi ca atare nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de
drept.
Totodată, dispoziţiile
legale ce fac obiectul excepţiei
nu aduc nici o atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în
contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecarea recursului de către aceeaşi instanţă care a
soluţionat apelul, dar în
complete diferite, nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor
care se pronunţă asupra
recursului. Cele două căi de atac - apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli
procedurale distincte, menite să asigure realizarea dreptului la un proces echitabil.
Raţiunile
care au stat la baza adoptării
soluţiei anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în prezent,
astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. II alin.
(3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de loan Dumitru şi
Anca Mihaela Muller în Dosarul nr. 7.919/2005 al Curţii de Apel Ploieşti
- Secţia civilă, de Banca Populară Română - Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea
Comercială „Real -
Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea, în dosarele nr. 1.216/C/2005, nr. 1.290/C/2005, nr.
1.296/C/2005 şi nr.
1.391/C/2005 ale Curţii de Apel
Constanţa - Secţia civilă, şi de lacob
Emilian în Dosarul nr. 2.707/2004 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a IV-a civila.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu