Decizia Nr.229 din 07.04.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 459 din 25 iunie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Unitatea administrativ-teritorială Potcoava, prin primar, în Dosarul nr. 5.704/104/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 536D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Instituţia Prefectului Judeţului Olt a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat asupra textului de lege criticat, însă dintr-o altă perspectivă, şi anume cu privire la încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituţie. În prezenta cauză, critica autorului excepţiei priveşte însă faptul că printr-un act normativ ce nu are caracter organic, respectiv Legea nr. 133/2012, se legiferează în domeniul contenciosului administrativ. Din examinarea actului normativ rezultă că acesta a fost adoptat cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie, având caracter de lege organică. De asemenea, din examinarea procesului legislativ se observă că legea a fost adoptată tacit de Senat, ca primă Cameră sesizată, potrivit art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituţie, iar la Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a fost adoptată cu un număr de 243 de voturi. Problema pe care o pune autorul este de fapt calificarea tipului de acţiune, şi anume dacă este o acţiune în contencios administrativ promovată de prefect în exercitarea tutelei administrative sau o acţiune în delimitare a limitelor teritoriale, aceasta fiind însă o problemă de interpretare şi aplicare a legii, iar nu o problemă de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 28 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.704/104/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de Unitatea administrativ-teritorială Potcoava, prin primar, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat acţiunea introdusă de Prefectul judeţului Olt, în temeiul textului de lege criticat, de stabilire a hotarelor dintre unităţile administrativ-teritoriale Potcoava şi Perieţi.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat aduce atingere art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie (indicat din eroare ca fiind art. 72) deoarece nu este permis legiuitorului ca printr-o lege ordinară să reglementeze contenciosul administrativ, nici măcar în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor în această materie.7. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că excepţia este invocată prin asimilarea dispoziţiilor art. II teza a doua din Legea nr. 133/2012 privind sesizarea instanţelor de contencios administrativ în vederea soluţionării acţiunii în stabilirea limitelor de hotar unei norme de competenţă materială care delimitează pe linie verticală sfera de activitate a instanţelor de judecată, stabilind atribuţiile de judecată pentru judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului. În sublinierea acestei trăsături legiuitorul, ca regulă, elaborează textul cu indicarea expresă a criteriului utilizat în vederea departajării atribuţiilor de judecată potrivit art. 1-4 din Codul de procedură civilă din 1865. În speţă, textul de lege criticat nu reglementează rangul instanţei de contencios administrativ competente, astfel încât nu poate fi asimilat unei norme de competenţă materială.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012.12. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. II teza finală din Legea nr. 133/2012, potrivit cărora: „În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentaţiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului judeţului, de către Agenţia Naţională, prin instituţiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentaţiei de delimitare, iniţiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanţele de contencios administrativ cu privire la acţiunea privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale.“13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. k) potrivit căruia „Prin lege organică se reglementează [...] contenciosul administrativ“ (indicat din eroare ca fiind art. 72).14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul excepţiei critică faptul că printr-o lege ordinară, respectiv Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, este reglementat contenciosul administrativ, ceea ce ar aduce atingere dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. k) din Legea fundamentală.15. Din examinarea Raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi cu privire la proiectul de lege - respectiv PL-x 635/2010 - Curtea observă că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 (după publicare Legea nr. 133/2012) are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, vizând, în principal, simplificarea procedurilor de înregistrare a proprietăţilor pe sectoare cadastrale, cu înscrierea situaţiei faptice constatate la teren şi crearea posibilităţii înscrierii dreptului de proprietate asupra construcţiilor pe stadii de execuţie şi instituirea Programului naţional de înregistrare a proprietăţilor imobiliare. Pentru acest motiv, în temeiul art. 75 alin. (1) din Constituţie referitor la sesizarea Camerelor, şi art. 92 alin. (9) pct. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor potrivit căruia „[...] se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională: [...] 2. proiectele legilor organice prevăzute în Constituţia României, republicată, la: [...] e) art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privată“, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.16. Totodată, din examinarea procesului legislativ, Curtea constată că Legea nr. 133/2012 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie, caracterul ei fiind acela de lege organică, menţiuni cuprinse şi în formula de atestare a legalităţii adoptării acesteia. De asemenea, prin textul de lege criticat se reglementează cu privire la o atribuţie a prefectului iar, potrivit art. 123 alin. (3) din Legea fundamentală, „Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.“17. Aşadar, în considerarea obiectului de reglementare al legii, circumscris art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, Curtea reţine că textul de lege criticat ce stabileşte competenţa instanţelor de contencios administrativ cu privire la soluţionarea acţiunii privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, acţiune al cărei titular este prefectul, nu poate fi privit disociat de conţinutul normativ de ansamblu al legii, astfel cum a procedat autorul în critica formulată, pentru a ajunge la concluzia că acesta aduce atingere art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie. Critica sa nu poate fi primită, textul de lege criticat fiind reglementat printr-o lege organică.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Unitatea administrativ-teritorială Potcoava, prin primar, în Dosarul nr. 5.704/104/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu