Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Roman Petru în Dosarul nr. 3.319/30/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 379D/2016 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin consilier juridic Alexandra Nicolae, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece criticile de neconstituţionalitate au un caracter pur formal. În subsidiar, susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 sunt redactate cu suficientă precizie pentru ca aleşii locali să îşi poată conforma conduita.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 28 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.319/30/2015, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Petru Roman, într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), deoarece sunt redactate defectuos, lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, considerându-se că aleşii locali au un „interes personal" indiferent dacă aceştia pot anticipa că luarea unei decizii le-ar crea un beneficiu sau dezavantaj. Autorul excepţiei arată că, dacă prin luarea unei decizii, alesul local nu urmăreşte obţinerea unui beneficiu în detrimentul interesului public, nu există „interes personal" şi nici conflict de interese, pentru că o asemenea decizie nu contravine supremaţiei interesului public. De asemenea, susţine că prevederile legale criticate nu se circumscriu condiţiilor statuate de art. 53 din Constituţie, din perspectiva considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, şi că neclaritatea textului legal criticat conduce, la rândul său, la neclaritatea şi imprevizibilitatea condiţiilor restrângerii libertăţii individuale.7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că autorul excepţiei nu critică o contradicţie directă între prevederile care formează obiectul excepţiei şi dispoziţiile constituţionale invocate, şi că, din acest punct de vedere, invocarea dispoziţiilor generale ale art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală este pur formală. De asemenea, prin textul legal criticat, se extinde atât sfera persoanelor în raport cu care se pune problema conflictului de interese, cât şi sfera noţiunii de „interes personal", care nu se mai referă doar la un interes pur patrimonial, ci include şi posibilitatea anticipării unui prejudiciu sau chiar a unui dezavantaj pentru alesul local sau persoanele vizate de text. În acelaşi context, apare ca fiind relevantă interpretarea acestei noţiuni dată de instanţa supremă în jurisprudenţa similară, unde s-a reţinut că, în cazul „interesului personal" de ordin administrativ, sancţiunea conflictului de interese „intervine chiar pentru simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii" (spre exemplu, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5.764 din 14 iunie 2013).8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014.10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece motivarea acesteia ţine mai degrabă de modul de interpretare şi aplicare a legii. Or, un astfel de context nu poate constitui temei pentru ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate şi excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de resortul instanţei de judecată care se pronunţă asupra fondului cauzei şi care este în măsură să aprecieze în privinţa normei juridice aplicabile fiecărei speţe dedusă judecăţii, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Reţine, totodată, că dispoziţiile legale criticate, care au ca scop asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, au fost instituite de legiuitor ţinând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleşilor locali. Astfel, dispoziţiile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, şi anume: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, având următorul cuprins: „Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:a)soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;".14. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 23 privind libertatea individuală şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 25 mai 2016, Decizia nr. 427 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 9 noiembrie 2016, Decizia nr. 664 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 3 februarie 2017 şi Decizia nr. 196 din 23 martie 2017, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunţării prezentei decizii. 16. Astfel, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, Curtea a reţinut, în esenţă, că aceste prevederi legale definesc noţiunea de „interes personal într-o anumită problemă", noţiune care este cuprinsă în art. 74 referitor la obligaţia tuturor aleşilor locali de a depune declaraţia pe propria răspundere privind interesele personale. Referitor la sancţiunile pentru nerespectarea acestei dispoziţii de lege, Curtea a reţinut că, în cazul dispoziţiilor art. 74 şi art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, art. 82 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că: „Nerespectarea declaraţiei privind interesele personale în termenul prevăzut la art. 79 atrage suspendarea de drept a mandatului, până la depunerea declaraţiei", iar în conformitate cu art. 82 alin. (2), „Refuzul depunerii declaraţiei privind interesele personale atrage încetarea de drept a mandatului". De asemenea, art. 77 alin. (1) din aceeaşi lege reglementează o sancţiune specifică pentru consilierii judeţeni şi cei locali, şi anume „Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii", iar potrivit art. 81 din aceeaşi lege, „Hotărârile adoptate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 77 sunt nule de drept, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare". 17. Curtea a mai reţinut că prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate pentru a permite destinatarilor lor - aleşii locali - să îşi conformeze conduita şi să anticipeze consecinţele ce pot rezulta din neîndeplinirea obligaţiei de depunere a declaraţiei privind interesele personale, astfel cum acestea sunt stabilite prin art. 82 din Legea nr. 393/2004. Instituirea obligaţiei aleşilor locali de a-şi face publice interesele personale printr-o declaraţie pe propria răspundere are tocmai menirea de a evita starea de conflict de interese. Prin urmare, Curtea a constatat că „Interesul personal" - noţiune cuprinsă de prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 - nu vizează doar aspectele patrimoniale, ci se referă în mod complex la natura interesului alesului local care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor de autoritate, circumscriindu-se sferei interesului şi posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj, pentru sine sau soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru o asociaţie sau fundaţie din care fac parte. 18. Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că susţinerile referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor sunt neîntemeiate. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 20. Distinct de acestea, Curtea precizează că a determina în concret dacă un ales local a încălcat regimul conflictelor de interese constituie un aspect referitor la interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu, respectiv Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţie. 21. În acelaşi timp, Curtea constată că pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are aplicabilitate în cauza de faţă. 22. În final, Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 23 privind libertatea individuală nu au incidenţă în cauză. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Roman Petru în Dosarul nr. 3.319/30/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin