DECIZIE Nr.
224 din 9 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 teza a doua din Legea nr. 35/1997
privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 241 din 15 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 teza a doua din Legea
nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei
Avocatul Poporului, excepţie ridicată de Eugen Ciobotă în
Dosarul nr. 199/43/2009 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia
comercială, de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea asupra
faptului că autorul excepţiei a transmis la dosarul cauzei
„precizări scrise" prin care argumentează cererea sa de admitere
a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în plus
faţă de textele menţionate în motivarea scrisă depusă
în faţa instanţei de judecată, şi prevederile art. 15 alin.
(1) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi unele
dispoziţii din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Prin acelaşi înscris
solicită şi judecarea în lipsă.
De asemenea, instituţia Avocatul Poporului a
transmis, în calitate de pârâtă, note scrise prin care solicită
şi motivează respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 199/43/2009, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 35 teza a doua din Legea nr. 35/1997 privind
organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Eugen Ciobotă într-o cauză având ca obiect o
acţiune în anulare a unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale „în măsura în care Regulamentul de organizare
şi funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului stabileşte
competenţa instanţei de judecată a contestaţiei la
sancţiunea disciplinară aplicată personalului instituţiei
Avocatul Poporului ca fiind instanţa de contencios administrativ",
deoarece, potrivit normelor constituţionale invocate, competenţa
instanţelor judecătoreşti se poate stabili doar prin lege
organică, şi nu prin regulament.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege examinat este
constituţional, iar autorul excepţiei face o confuzie între
„competenţa instanţelor" şi „stabilirea
răspunderii."
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, înscrisurile transmise la
dosar de părţi, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 35 teza a doua din Legea nr. 35/1997
privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul
Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844
din 15 septembrie 2004, al căror conţinut este următorul:
„Art- 35. - Incălcarea
prevederilor prezentei legi sau ale Regulamentului de organizare şi
funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului de către personalul
acesteia atrage răspunderea penală, disciplinară sau
administrativă, după caz. Răspunderea disciplinară se
stabileşte conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a
instituţiei Avocatul Poporului."
In opinia autorului excepţiei, actul normativ
criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor
constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi (6), potrivit cărora „Competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată
sunt prevăzute de lege", respectiv prin care este garantat
controlul judecătoresc al instanţelor de contencios administrativ
asupra actelor administrative ale autorităţilor publice, ale art. 124
alin. (1) conform cărora „Justiţia se înfăptuieşte în
numele legii", ale art. 61 alin. (1) care consacră Parlamentului
rolul de unică autoritate legiuitoare a ţării şi ale art.
73 alin. (3) lit. I) potrivit cărora organizarea şi funcţionarea
instanţelor judecătoreşti se reglementează prin lege
organică.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională observă că, în esenţă,
criticile de neconstituţionalitate formulate constau în aceea că,
potrivit dispoziţiilor de lege criticate, competenţa materială a
instanţei de judecată învestite cu soluţionarea
contestaţiei îndreptate împotriva actelor prin care se stabileşte
răspunderea disciplinară a funcţionarului se stabileşte
prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiei
Avocatul Poporului, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, contravine
textelor constituţionale mai sus enunţate.
Curtea Constituţională constată că
aceste critici de neconstituţionalitate nu sunt întemeiate.
Dispoziţiile art. 35 teza a doua din Legea nr.
35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul
Poporului conţin, în realitate, norme de trimitere, în sensul că
răspunderea disciplinară se stabileşte conform Regulamentului de
organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului. Or,
instituţia răspunderii disciplinare nu poate fi confundată cu
cea a competenţei instanţelor. Stabilirea răspunderii
disciplinare în urma constatării, de către o comisie anume
desemnată în cadrul unei instituţii publice, a săvârşirii
unor abateri disciplinare de către funcţionari ai acelei
instituţii constituie o procedură obişnuită, cu caracter
intern şi anterioară procedurii jurisdicţionale. Pe de altă
parte, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa
instanţelor judecătoreşti este prevăzută numai prin
lege şi semnifică stabilirea acelei instanţe care are dreptul de
a soluţiona un anumit litigiu. Prin urmare, nu se pot reţine
susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate
potrivit cărora textul de lege criticat determină instanţa de
judecată competentă să soluţioneze contestaţiile
formulate în cazul stabilirii răspunderii disciplinare. Totodată,
dispoziţiile examinate nu exclud acele acte care stabilesc răspunderea
disciplinară de la cenzura instanţei de judecată sau de la
controlul de contencios administrativ, garantat de art. 126 alin. (6) din
Constituţie. Ca atare, nu se poate susţine nici că reglementarea
legală criticată contravine prevederilor constituţionale ale
art. 61 alin. (1), care consacră Parlamentului rolul de unică
autoritate legiuitoare a ţării sau ale art. 73 alin. (3) lit. I),
potrivit cărora organizarea şi funcţionarea instanţelor
judecătoreşti se reglementează prin lege organică.
Cât priveşte invocarea, prin „precizările
scrise" depuse de autorul excepţiei la dosarul cauzei înaintea
termenului de judecată din 9 martie 2010, a dispoziţiilor
constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalităţii
legii şi ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul
egalităţii cetăţenilor, Curtea constată că
acestea constituie argumente suplimentare, invocate ulterior ridicării
excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată
şi fără încunoştinţarea părţii adverse,
astfel că nu pot fi primite. Cadrul procesual specific
soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate este cel
stabilit prin încheierea instanţei de judecată prin care este
sesizată Curtea Constituţională şi nu poate fi modificat
direct în faţa acesteia. Totodată, prin acelaşi înscris, autorul
excepţiei raportează critica de neconstituţionalitate şi la
unele prevederi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, susţineri ce, de
asemenea, nu pot fi reţinute, deoarece controlul de constituţionalitate
nu vizează conformitatea textelor de lege examinate cu alte
dispoziţii din legislaţia infraconstituţională.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 35 teza a doua din Legea nr. 35/1997 privind
organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului,
excepţie ridicată de Eugen Ciobotă în Dosarul nr. 199/43/2009 al
Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi