Decizia Nr.223 din 13.07.2011

Pe rol se află soluţionarea cererilor de arbitraj formulate de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. N. Titulescu nr. 88 B, sectorul 1, reprezentată de către doamna Mihaela Alexandrina Scrioşteanu, în calitate de director executiv, şi de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), cu sediul în municipiul Bucureşti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, reprezentată de către doamna Ana Achim, în calitate de director general. Cererile de arbitraj formulate au ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale. Arbitrajul s-a desfăşurat la termenele din 21 iunie 2011, termen la care s-au depus înscrisuri, şi 30 iunie 2011, la acesta din urmă părţile au formulat concluzii pe fondul cauzei şi au depus concluzii scrise. În temeiul art. 360¹ alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul a amânat pronunţarea la data de 11 iulie 2011. Deliberările au avut loc în data de 6 iulie 2011, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor. Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile şi concluziile părţilor, COMPLETUL DE ARBITRI constată următoarele: Negocierea metodologiei în discuţie a fost declanşată la cererea UPFR, prin Decizia directorului general al ORDA nr. 69/2009 pentru constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 26 mai 2009. A fost parcursă procedura negocierii, părţile rămânând în divergenţă. Ambele părţi au formulat, în temeiul at. 131² din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, cereri de arbitraj. Constituirea completului de arbitraj s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 131¹ alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, părţile fiind convocate pentru tragere la sorţi în vederea desemnării a 5 arbitri titulari şi a 3 arbitri de rezervă. Ca urmare a faptului că domnul prof. univ. dr. Mihai Lucian a anunţat că se află în imposibilitate de a intra în completul arbitral, a fost înlocuit, în temeiul art. 131¹ alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, de următorul arbitru de rezervă, în ordinea tragerii la sorţi, domnul Ionescu Felix Mircea Melineşti. Completul de arbitri a fost convocat la data de 15 iunie 2011, când, în baza art. 131² alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit primul termen de arbitraj, locul acestuia şi onorariul. Completul de arbitraj a luat act, la primul termen, de susţinerile părţilor în sensul că nu invocă excepţii cu privire la procedura de arbitraj în general şi cu privire la constituirea completului, în special, acesta fiind deci legal constituit. Deşi pe parcursul negocierilor multe din punctele de vedere ale părţilor se apropiaseră, în faza arbitrajului poziţiile exprimate de acestea au arătat numeroase divergenţe. Părţile au convenit asupra formei art. 1 (conform procesului-verbal din 18 iunie 2009), dar din propunerile de metodologii depuse rezultă din nou divergenţe. În primul rând, UPFR susţine, vorbind de modalitatea de utilizare, că metodologia are în vedere „reproducerea şi distribuirea“, invocând prevederile art. 106⁶ din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia dreptul de distribuire se epuizează odată cu prima vânzare sau primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei înregistrări audiovizuale. UCMR-ADA a arătat că în exploatarea dreptului de autor poate fi autorizată doar reproducerea, nu şi distribuirea, caz în care dreptul de distribuire nu se mai epuizează. Având în vedere că „utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice: a) reproducere operei; b) distribuirea operei; (...)“, completul reţine că poate exista şi situaţia unei autorizări separate a distribuirii sau aceea a epuizării dreptului de distribuire doar pe un teritoriu determinat, astfel că metodologia vizează „utilizarea operelor muzicale prin reproducere şi/sau distribuire“. Şi în definirea unor termeni şi expresii părţile au divergenţe majore. Completul arbitral reţine că se reiau definiţii existente în Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare (e.g. producător, videogramă), şi face aplicarea art. 37 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că „În limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni“. Completul arbitral reţine şi că, din nevoia de generalizare normativă, metodologia trebuie să vizeze generic organismul de gestiune colectivă în domeniul muzical şi nu unul strict determinat. Propunerea UPFR de a introduce o nouă categorie de produse numită „mid“ şi definită în art. 2 al variantei proprii a metodologiei nu poate fi primită deoarece o astfel de categorie nu se regăseşte în practica managementului colectiv al drepturilor de autor pe plan european, reper prevăzut de art. 131¹ alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru că nu există o diferenţiere clară între definirea produselor budget şi solduri se va face o delimitare temporală, crescând perioada care trebuie să treacă de la data lansării produsului pentru ca el să intre în categoria budget. O altă importantă divergenţă a părţilor priveşte noţiunea de utilizator. UCMR-ADA a propus includerea în categoria utilizatorilor a producătorilor, distribuitorilor şi fabricanţilor, iar UPFR doar a producătorilor. Completul arbitral reţine că fabricantul intră sub incidenţa metodologiei doar dacă are şi calitatea de producător, motiv pentru care nu poate fi privit ca utilizator. Se mai reţine, având în vedere argumentele, deja invocate mai sus, referitoare la art. 1 din metodologie, că distribuitorul poate intra în categoria utilizatorilor atunci când autorizarea distribuirii nu s-a făcut odată cu reproducerea. Autorizaţia de licenţă neexclusivă a fost definită, în varianta ambelor propuneri, într-o formă asemănătoare. Cu privire la conţinutul cererii de autorizare, completul arbitral a ales o formă care să nu aibă un caracter excesiv şi care oferă organismului de gestiune colectivă din domeniul muzical toate informaţiile necesare în vederea gestionării drepturilor. Durata autorizaţiei de licenţă neexclusivă trebuie să aibă eficienţă practică şi să evite o birocratizare excesivă. Având în vedere şi că în notele scrise, depuse în cadrul dezbaterilor pe fond, UCMR-ADA nu mai face vorbire de termenul de 6 luni pe care îl susţine în metodologie, completul apreciază că durata de 12 luni corespunde criteriilor menţionate mai sus. Pe parcursul negocierilor părţile au ajuns la un moment dat la o soluţie de compromis, UPFR propunând o remuneraţie procentuală de 7% aplicabilă la valoarea a ceea ce constituie „published price for dealers“ (PPD). Propunerea a fost făcută în cadrul negocierii din 22 februarie 2011, discuţiile fiind consemnate în procesul-verbal aflat la dosar, purtând numărul de înregistrare 793 din 22 februarie 2011 al registraturii UCMR-ADA. Având în vedere criteriile prevăzute de art. 131¹ alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, tribunalul arbitral reţine că în majoritatea ţărilor europene remuneraţia procentuală se află în jurul a 7% din PPD (e.g. Austria - 6,99%, Ungaria - 7%, Germania - 6,99%, Finlanda - 7,2%). Mai reţine tribunalul arbitral că veniturile obţinute de utilizatori sunt în scădere şi că nu se poate face o previziune clară cu privire la vânzările de videograme muzicale. Din aceste motive se stabileşte remuneraţia procentuală de 7% din baza de calcul şi se vor stabili remuneraţii minimale fixe şi nu crescătoare în următorii ani. În cazul produselor premium se impune stabilirea produsului principal. Este important ca titularilor de drepturi să le fie respectat dreptul la o remuneraţie echitabilă, astfel cum prevede art. 106⁵ alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Or, în cazul în care produsul principal devine videograma, titularii de drepturi pot fi prejudiciaţi patrimonial. Din aceste motive, completul arbitral reţine că tariful minim pentru produsele premium trebuie să asigure respectarea caracterului echitabil al remuneraţiei. Având în vedere că ambele părţi solicită ca baza de calcul să fie diferenţiată pe tipul de produs, completul reţine că: există consens cu privire la baza de calcul în cazul produselor standard şi a produselor distribuite gratuit. Mai mult, există consens şi cu privire la conţinutul art. 8, 9, 10 şi 11 din metodologie. Cu privire la raportarea informaţiilor, completul arbitral reţine că aceasta trebuie să ofere toate informaţiile necesare organismului de gestiune colectivă din domeniul muzical, fără însă a avea un caracter împovărător pentru utilizatori. Referitor la catalogul publicat de utilizator se constată chiar din concluziile scrise că a existat un consens, până la un anumit punct, cu privire la editarea unui catalog şi a informaţiilor ce trebuie să existe în el. Având în vedere practica europeană şi relevanţa informaţiilor se reţine nevoia prezenţei PPD-ului în acest catalog. Pentru a nu îngreuna procesul de realizare a videogramelor şi pentru a nu creşte costurile de producţie nu poate fi acceptată solicitarea, prezentă în art. 18 din proiectului de metodologie a UCMR-ADA, referitoare la aplicarea unor timbre sau holograme. ORDA este, conform art. 12 din Ordonanţa Guvernului 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 364/2006, cu modificările şi completările ulterioare, singura care poate elibera marcajele holografice. Faţă de considerentele expuse, completul de arbitraj HOTĂRĂŞTE: Forma finală a metodologiei este următoarea: METODOLOGIE privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale cuprinse în videograme Articolul 1Reproducerea şi/sau distribuirea pe teritoriul României a operelor muzicale cuprinse in videograme, fixate pe orice tip de suport, se poate face numai în baza unei autorizaţii licenţă neexclusivă şi prealabilă, încheiată cu organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical. Art. 2 - În sensul prezentei metodologii, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a)produs - orice reproducere, în tot sau în parte, a uneia sau mai multor opere muzicale ori a reprezentărilor digitale ale acestora, cuprinse în videograme, indiferent care ar fi metoda utilizată pentru fixare; b)produs promoţional - produsul destinat exclusiv distribuirii gratuite de către producător în scopul promovării produsului sau a producătorului; c)produs premium - produsul destinat exclusiv distribuirii către public în mod gratuit prin asociere cu un alt produs sau serviciu, fără majorarea preţului plătit în mod obişnuit de public pentru acel produs sau serviciu; d)produs budget - produsul relansat la vânzare după mai mult de un an de la data lansării iniţiale la un PPD cu cel puţin 35% mai mic faţă de PPD-ul corespunzător primei lansări; e)solduri - produsele distribuite în scopul lichidării unui stoc ce nu a putut fi distribuit, dar nu mai devreme de 18 luni de la data lansării; f)utilizator - orice persoană care îşi asumă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere muzicale cuprinse în videograme sau persoana care vinde, transmite în orice alt mod, cu titlu oneros sau gratuit, originalul sau copiile unei opere muzicale cuprinse în videograme, dacă dreptul de distribuire nu a fost epuizat. Articolul 3(1) Autorizaţia licenţă neexclusivă se eliberează pentru fiecare operă muzicală şi are ca obiect numai opere muzicale din repertoriul organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical, în limitele mandatelor de gestiune acordate de autorii naţionali, precum şi ale contractelor de reprezentare încheiate cu organisme din străinătate şi acordă utilizatorului în schimbul remuneraţiei dreptul neexclusiv gestionat colectiv de a reproduce şi/sau distribui exclusiv pe teritoriul României opere muzicale din repertoriu, fixate pe videograme, pe orice tip de suport.(2) Nu sunt datorate remuneraţii şi nu este necesară încheierea unor autorizaţii licenţă neexclusivă cu organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical pentru distribuirea pe teritoriul României a operelor muzicale fixate pe videograme reproduse într-un stat membru al Uniunii Europene, pentru care utilizatorul prezintă organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical confirmarea eliberată de organismul similar din ţara de origine a produselor, confirmare din care să rezulte că reproducerea în vederea distribuirii pe teritoriul României a fost autorizată şi că remuneraţiile au fost achitate. Articolul 4(1) Anterior reproducerii şi/sau distribuirii de videograme pe care sunt fixate opere muzicale din repertoriul organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical, utilizatorul are obligaţia de a încheia cu acesta autorizaţia licenţă neexclusivă.(2) În acest scop, utilizatorul va adresa o cerere organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical înainte de data propusă pentru reproducere şi, respectiv, distribuire. Cererea va cuprinde cel puţin următoarele informaţii: a)numele/denumirea producătorului şi datele sale de identificare; b)denumirea videogramei muzicale; c)producătorul, regizorul şi anul producţiei fiecărei opere audiovizuale; d)denumirea fiecărei opere muzicale fixată pe videogramă; e)compozitorii, textierii, aranjorii şi editori, pentru fiecare operă muzicală; f)durata fiecărei opere muzicale (în minute şi secunde); g)tipul suportului/suporturilor pe care vor fi reproduse operele muzicale; h)tipul sau tipurile de produs pentru care se solicită autorizarea; i)tirajul solicitat a se autoriza; j)persoana şi ţara în care va fi efectuată multiplicarea videogramei muzicale; k)declaraţia utilizatorului că videogramele reproduse sunt destinate numai distribuirii pe teritoriul României; l)ştampila, numele şi prenumele, funcţia şi semnătura reprezentantului legal al producătorului. Articolul 5Autorizaţia licenţă neexclusivă încheiată potrivit prevederilor prezentei metodologii este limitată în timp la maximum 12 luni şi se acordă numai pentru teritoriul României şi pentru tirajul ce face obiect al autorizaţiei licenţă neexclusivă. Pentru realizarea unor noi tiraje este obligatorie încheierea unui act adiţional la autorizaţia licenţă neexclusivă, în caz contrar reproducerea şi distribuirea noilor tiraje fiind considerate nelegale. Articolul 6(1) Utilizatorul va plăti organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical pentru reproducerea şi/sau distribuirea de opere muzicale, pe videograme, pe teritoriul României, pentru fiecare copie, o remuneraţie reprezentând 7% din baza de calcul.(2) În niciun caz remuneraţia datorată de utilizatori, pentru fiecare copie, nu va fi mai mică decât remuneraţiile menţionate în tabelul următor:

(3) În cazul pachetelor fonogramă plus videogramă sau videogramă şi videogramă, remuneraţiile se aplică astfel:a)pentru pachet fonogramă plus videogramă premium se datorează remuneraţia corespunzătoare fonogramei care reprezintă produsul principal la care se adaugă o remuneraţie forfetară, la nivelul remuneraţiei minime din tabel, pentru videograma ce reprezintă produs premium; b)pentru pachet videogramă plus videogramă bonus se datorează remuneraţia corespunzătoare pentru videograma produs principal, la care se adaugă o remuneraţie forfetară la nivelul remuneraţiei minime din tabel, pentru videograma ce reprezintă produs premium; c)pentru pachet fonogramă plus videogramă sau multiplu, în cazul în care niciun produs nu este premium, se datorează remuneraţia corespunzătoare pentru fonogramă, ce se consideră astfel produs principal, la care se adaugă o remuneraţie forfetară, la nivelul remuneraţiei minime din tabel, pentru fiecare videogramă din pachet; d)pentru pachet videogramă plus videogramă sau multiplu se datorează remuneraţia pentru o videogramă produs principal, la care se adaugă o remuneraţie forfetară, la nivelul remuneraţiei minime din tabel, pentru fiecare videogramă suplimentară din pachet. (4) În situaţia în care o videogramă muzicală conţine şi opere ce nu aparţin repertoriului organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical, remuneraţia datorată acestuia va fi calculată potrivit proporţiei operelor muzicale reproduse din repertoriu faţă de durata totală a operelor muzicale cuprinse în videogramă.
(5) La remuneraţiile prevăzute de prezenta metodologie se adaugă TVA. Articolul 7(1) Baza de calcul al remuneraţiilor o reprezintă cel mai mare preţ publicat de producător sau distribuitorii acestuia, atunci când producătorul apelează la distribuitori, preţ la care orice vânzător cu amănuntul poate achiziţiona o cantitate minimă dintr-un suport relevant, fără a beneficia de niciun fel de reduceri, stimulente, bonusuri sau orice alt fel de diminuări ale preţului, denumit PPD (published price for dealers).(2) În cazul în care producătorul sau, după caz, distribuitorul nu întocmeşte un catalog cu preţurile specificate la alin. (1) ori catalogul nu este disponibil publicului, baza de calcul va fi reprezentată de cel mai mare preţ practicat de orice detailist pentru orice unitate din videograma relevantă.(3) Pentru videogramele vândute de utilizator direct către consumatorul privat, baza de calcul al remuneraţiei este reprezentată de veniturile obţinute de utilizator din vânzarea cu amănuntul a unităţilor astfel comercializate din acea videogramă.(4) Pentru videogramele distribuite publicului gratuit baza de calcul al remuneraţiei o reprezintă valoarea totală a costurilor de producţie, multiplicare sau, după caz, distribuire a videogramelor ca produs final. Producătorii pot oferi cu titlu promoţional fără plata drepturilor de autor cel mult 150 de exemplare din fiecare videogramă şi numai din primul tiraj.(5) Baza de calcul pentru produsele budget sau pentru produsele premium o reprezintă valoarea de vânzare a tuturor unităţilor astfel vândute.(6) În situaţia în care videogramele sunt vândute la solduri, baza de calcul o reprezintă veniturile obţinute de utilizator din vânzarea cu amănuntul a tuturor unităţilor astfel valorificate la preţ de solduri.(7) Remuneraţiile se determină după următoarea formulă:7% X baza de calcul X numărul de unităţi reproduse şi distribuite în perioada de raportare. Articolul 8(1) Nu este considerată vânzare la solduri vânzarea unor suporturi dintr-o videogramă ce au fost fabricate în scopul vânzării la preţuri de solduri.(2) În cazul vânzării videogramelor la solduri înaintea termenului prevăzut de prezenta metodologie, remuneraţia procentuală datorată va fi cea corespunzătoare:– unui produs budget, corespunzător unei reduceri de 35% a preţului din ziua primei lansări a produsului standard, dacă vânzarea se face ulterior datei de la care poate fi lansat un produs budget, potrivit art. 2 lit. d); – unui produs standard, în cazul în care vânzarea se face anterior datei de la care poate fi lansat un produs budget, potrivit art. 2 lit. d). Articolul 9Nu va putea fi distribuită gratuit în scop de promovare sau ca produs premium decât videograma muzicală pe care s-a inscripţionat pe copertă şi pe suport, după caz: „Se distribuie numai gratuit“, „Se distribuie gratuit numai împreună cu...“ ori „ Se distribuie gratuit de către...“, respectiv „Se distribuie numai cu....“. Articolul 10În cazul vânzării videogramelor ca produs budget înaintea termenului prevăzut de prezenta metodologie, remuneraţia procentuală datorată va fi cea corespunzătoare produsului standard. Articolul 11(1) Plata remuneraţiilor datorate de utilizatori către organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical se face trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului încheiat.(2) Pentru întârzierile la plată, utilizatorii datorează organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical penalităţi în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere. Articolul 12(1) Pe coperta fiecărui suport pe care sunt reproduse opere muzicale din repertoriu vor fi menţionate în mod vizibil următoarele marcaje:a)numele şi, dacă este cazul, marca producătorului; b)titlul videogramei muzicale; c)denumirea operelor muzicale; d)numele autorilor operelor muzicale; e)numărul de catalog; f)organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical şi numărul de licenţă eliberat de organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical cu referire la operele ce fac obiect al autorizaţiei licenţă neexclusivă; g)enunţul: „Toate drepturile producătorului şi ale autorilor sunt rezervate. Utilizările neautorizate ale acestei înregistrări sunt strict interzise şi se pedepsesc conform legii.“; h)simbolul P, însoţit de numele producătorului, anul şi ţara în care s-a publicat prima dată. (2) Marcajele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), f) şi h) vor fi inscripţionate şi pe suportul pe care sunt fixate sau reproduse operele muzicale. Articolul 13(1) Utilizatorii sunt obligaţi să elaboreze trimestrial cataloage care vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:a)titlurile videogramelor muzicale; b)autorii operelor muzicale; c)titlul operelor muzicale; d)numărul de catalog; e)tipul suportului (compact disc, casetă audio, DVD, CD-ROM etc.); f)PPD-ul pe fiecare videogramă muzicală şi tip de suport. (2) Utilizatorii au obligaţia de a comunica organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical, în termen de 15 zile de la elaborare sau modificare, un exemplar al fiecărui catalog editat sau reeditat.(3) Necomunicarea catalogului în termenul prevăzut de prezenta metodologie dă dreptul organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical ca, după o prealabilă notificare, să denunţe autorizaţia licenţă neexclusivă şi să interzică reproducerea şi/sau distribuirea operelor muzicale de către acel utilizator, iar pentru remuneraţiile datorate se vor determina potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2). Articolul 14(1) Până la data de 20 a lunii următoare fiecărui trimestru, utilizatorii au obligaţia de a comunica organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical un raport cuprinzând, pentru trimestrul încheiat:a)numele/denumirea utilizatorului şi datele sale de identificare; b)titlurile videogramelor muzicale reproduse sau distribuite; c)numărul de catalog al fiecărei videograme muzicale; d)numărul de unităţi vândute din fiecare videogramă muzicală; e)PPD-ul pentru fiecare videogramă muzicală raportat şi la tipul produsului şi suport; f)denumirea fiecărei opere muzicale reproduse şi/sau distribuite, pe fiecare videogramă muzicală în parte; g)fabricantul; h)detalii privind teritoriul în care a avut loc distribuirea videogramei; i)ştampila, numele şi semnătura reprezentantului legal al utilizatorului. (2) Organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical poate pune la dispoziţia utilizatorilor un formular tipizat de raport. Articolul 15În cazul vânzărilor en gros (cu ridicata), utilizatorul va menţiona pe fiecare factură sau într-o anexă a acesteia specificaţiile detaliate ale videogramei, numărul de exemplare pentru fiecare poziţie din catalog şi preţul de livrare corespunzător pe unitate de suport. Articolul 16(1) Utilizatorii vor furniza organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical toate datele, informaţiile şi documentele care au relevanţă pentru aplicarea prezentei metodologii.(2) În cazul unor neînţelegeri în furnizarea informaţiilor se apelează la un audit extern care are drept obiectiv stabilirea corectă a informaţiilor. Un astfel de audit nu poate avea loc mai des de 6 luni, iar costurile vor fi suportate în mod egal de utilizator şi organismul de gestiune colectivă. Articolul 17În măsura în care organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical cât şi utilizatorii devin membri ai unor organizaţii internaţionale ale autorilor, respectiv ale producătorilor/distribuitorilor, între care există încheiate acorduri, prevederile acestora vor putea fi stipulate în convenţiile încheiate între organismul de gestiune colectivă şi utilizatorii respectivi. Articolul 18Nu face obiect al prezentei metodologii reproducerea operelor muzicale pe videograme muzicale destinate a fi distribuite pe un alt teritoriu decât cel al României şi nici distribuirea videogramelor muzicale pe un alt teritoriu decât cel al României. Articolul 19Modificarea remuneraţiilor stabilite în sumă fixă se poate efectua şi periodic prin reactualizarea cu indicele inflaţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 131⁴ din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 20(1) Prezenta metodologie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.(2) Cu apel în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.(3) Pronunţată astăzi, 11 iulie 2011, la sediul ORDA din municipiul Bucureşti, Calea Victoriei nr. 118.Completul de arbitraj Găvenea Silvan Niţu Ion Ştiolică Florin Ionescu Felix Mircea Melineşti Olteanu Edmond Gabriel