DECIZIE   Nr. 223 din 17 februarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 161 din 16 martie 2009

Ioan Vida                                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Antonia Constantin                      - procuror

Marieta Safta                               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie invocată de Ionel Măduţa în Dosarul nr. 2.319/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 8 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.319/111/2007, Tribunalul Bihor - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie invocată de Ionel Măduţa.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece stabileşte că profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanţa de judecată, la parchet şi la instanţele Curţii de Conturi, unde soţul avocatului sau ruda sau afinul până la gradul al treilea îndeplineşte funcţia de judecător, procuror, judecător financiar, consilier de conturi. In opinia autorului excepţiei, se îngrădeşte astfel posibilitatea exercitării profesiei de avocat, fiind încălcate grav dispoziţiile constituţionale pentru această categorie profesională. Se arată că „cel mult se putea prevedea în lege interdicţia avocatului de a pleda în cauzele în care instrumentează soţul, rudele şi afinii mai sus menţionaţi".

Tribunalul Bihor - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât restrângerea prin lege a dreptului de exercitare a profesiei de avocat în anumite circumstanţe apără morala publică, precum şi drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor, care au dreptul la o justiţie imparţială şi egală pentru toţi.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă prevederile art. 53 din Legea fundamentală. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare. Alin. (1) al art. 20 a fost modificat ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, păstrându-se însă soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanţele, precum şi la parchetele de pe lângă acestea, inclusiv la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde soţul avocatului sau ruda ori afinul său până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror, indiferent de secţia, direcţia, serviciul sau biroul în care îşi desfăşoară activitatea."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, în redactarea anterioară sesizării Curţii Constituţionale prin Incheierea din 8 octombrie 2008, au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare.

Printr-o jurisprudenţa constantă (de exemplu: Decizia nr. 816 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, Decizia nr. 294 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 15 iulie 2005, Decizia nr. 166 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 14 mai 2004), Curtea a respins excepţia de neconstitutionalitate invocată, reţinând, în esenţă, că art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 nu instituie restrângeri ale exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilităţi în exercitarea profesiei de avocat la instanţa de judecată sau la parchetul unde soţul, ruda ori afinul până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de magistrat. Aceste incompatibilităţi constituie măsuri de protecţie pentru părţi împotriva suspiciunilor privind situaţii de natură să altereze actul de justiţie. Incompatibilitatea reglementată de dispoziţia criticată reprezintă o garanţie şi o măsură de protecţie a justiţiabililor care recurg la serviciile unui avocat, ale căror interese trebuie asigurate potrivit legii.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, iar soluţia legislativă de principiu reglementată de textul de lege criticat, ca urmare a modificării acestuia, este identică, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie invocată de Ionel Măduţa în Dosarul nr. 2.319/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta