DECIZIE   Nr. 223 din 13 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) si (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 275 din 25 aprilie 2007

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Tudorel Toader                     -  judecător

Antonia Constantin                -  procuror

Doina Suliman                       -  magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78   alin. (1) şi (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Elena Irina Lupea în Dosarul nr. 5.746/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială „Romtelecom" - S.A. din Bucureşti, prin consilier juridic Mariana Cristina Dragu. Lipsesc autorul excepţiei şi partea Casa Judeţeană de Pensii Timiş, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Societatea Comercială „Romtelecom" - S.A. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 301/2004.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie sau din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 30 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.746/C/2006, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de Elena Irina Lupea cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă.

In motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că redactarea art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 este echivocă, întrucât prevede două modalităţi de determinare a punctajului anual, una prin raportare la salariul brut individual lunar şi alta prin raportare la venitul lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale la asigurările sociale. Aceasta creează posibilitatea ca cei care aplică dispoziţiile legale să adauge la lege, optând pentru varianta de calcul mai convenabilă. Astfel, aceştia se substituie legiuitorului, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 73 din Constituţie. In ceea ce priveşte alin. (4) al art. 78 din Legea nr. 19/2000, autorul excepţiei critică faptul că acesta limitează punctajul asiguratului la maxim 5 puncte într-un an calendaristic, ceea ce face ca în unele cazuri să nu fie reflectată totalitatea veniturilor realizate şi a contribuţiilor achitate, iar cuantumul pensiei stabilite să fie inferior celui cuvenit.

Tribunalul Timiş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, având în vedere că dispoziţiile legale criticate sunt norme cu caracter tehnic, a căror stabilire intră în competenţa exclusivă a legiuitorului şi nu contravin niciunei dispoziţii sau principiu constituţional.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că reglementarea condiţiilor şi a criteriilor de acordare a pensiei, a modalităţilor de calcul al punctajului anual şi mediu şi a cuantumului pensiei ţine de competenţa exclusivă şi de opţiunea liberă a legiuitorului, iar dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici prevederile constituţionale şi nici reglementările internaţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de  lege criticate,  raportate  la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 84 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, şi aprobată prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002, şi prin art. I pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, aprobată prin Legea nr. 577/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004.

In prezent, aceste dispoziţii de lege au următorul conţinut:

- Art. 78 alin. (1) şi (4): „(1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.[...]

(4) Punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (1) şi (2), nu poate fi mai mare de 5 puncte într-un an calendaristic."

In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (1), art. 41, art. 47 alin. (2), art. 73 din Constituţie, precum şi art. 22 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, dintre prevederile constituţionale invocate, art. 41 se referă la dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, neavând nicio legătură cu textele de lege referitoare la modul de calcul al cuantumului pensiei, iar art. 73 prevede categoriile de legi pe care le adoptă Parlamentul, prevederi ce nu au nicio incidenţă în cauză, dispoziţiile criticate făcând parte dintr-o lege adoptată conform Constituţiei.

Art. 22 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului consacră dreptul oricărei persoane la securitate socială, realizată prin satisfacerea drepturilor economice, sociale şi culturale, iar art. 23 din acelaşi instrument juridic internaţional reglementează dreptul la muncă şi la remunerarea acesteia, neavând incidenţă în privinţa dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate.

In consecinţă, Curtea urmează să examineze constituţionalitatea textelor de lege criticate prin raportare la art.  15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor şi îndatoririlor şi din art. 47 referitor la obligaţia statului de a asigura cetăţenilor săi un trai decent şi la dreptul cetăţenilor la pensie şi la alte forme de asigurări şi asistenţă sociale, prevăzute de lege, în acord cu prevederile art. 22 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea constată că art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 nu prevede alternative la determinarea punctajului anual, lăsate la libera apreciere a celor care aplică aceste dispoziţii legale, ci modalităţi de calcul diferite pentru situaţii obiectiv diferite. Aceasta s-a impus pentru că, în cadrul perioadei de cotizare, contribuţia la fondul de asigurări sociale a fost calculată în anumite momente în funcţie de venitul salarial brut şi altă dată în funcţie de salariul net, pentru ca, după intrarea în vigoare a noului sistem public de pensii, contribuţia să nu fie datorată după totalitatea veniturilor, ci limitată de un plafon stabilit prin lege.

In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, Curtea reţine că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie, a celorlalte drepturi de asigurări sociale şi a altor forme de asistenţă socială, sunt stabilite de lege. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească şi să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent şi dreptul la protecţie socială, dar şi posibilităţile economico-financiare existente în diferite intervale de timp. In acelaşi timp, cuantumul pensiei nu trebuie să fie neapărat proporţional cu valoarea contribuţiei la fondul de asigurări sociale, pentru că această contribuţie nu constituie un depozit ce urmează a fi restituit, iar pensia şi celelalte drepturi de asigurări sociale se acordă în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi ale solidarităţii sociale.

De altfel, Curtea constată că a mai analizat constituţionalitatea textelor de lege criticate şi cu alte prilejuri, respingând excepţiile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, în temeiul unor considerente asemănătoare celor reţinute în prezenta cauză. In acest sens, sunt Decizia nr. 301 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 26 august 2004, şi Decizia nr. 586 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.122 din 13 decembrie 2005.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Elena Irina Lupea în Dosarul nr. 5.746/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.

PREŞEDINTELE   CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman